- Informare generală cu privire la drepturile de proprietate intelectuală;
- Prezentarea legislaţiei specifice domeniului solicitat către persoanele care doresc protejarea unui drept de proprietate intelectuală;
- Prezentarea ofertei de servicii care pot fi oferite persoanelor care doresc protejarea unui drept de proprietate intelectuală;
- Identificarea celor mai bune soluţii pentru înregistrarea unui drept de proprietate intelectuală;
- Cercetări în baze de date naţionale şi internaţionale, cercetări documentare în domeniul protecţiei proprietăţii intelectuale;
- Prezentarea oportunităţilor de promovare a invenţiilor la târguri de inventică, expoziţii de profil, saloane naţionale sau mondiale de invenţii;
- Punerea la dispoziţie de publicaţii în domeniu proprietăţii intelectuale: Buletine Oficiale, Revista Română de Proprietate Industrială, CD-uri cu baze de date, broşuri, prospecte, legislaţie internă şi internaţională în domeniu, în masura în care acestea ne sunt furnizate de instituţiile naţionale sau internaţionale abilitate.
Proprietate Intelectuală
Proprietatea intelectuală, privită sub cele două componente ale sale, proprietatea industrială pe de o parte şi drepturile de autor şi drepturile conexe pe de altă parte, este una dintre pârghiile de bază ale dezvoltării economice, sociale şi culturale actuale, scopul şi finalitatea acesteia fiind protejarea produsului inteligenţei umane şi, în acelaşi timp, garantarea beneficiului consumatorilor de a se folosi de acest produs. În acest context, Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu acorda o mare importanţă protecţiei drepturilor asupra creaţiilor umane referitoare la opere literare, artistice, ştiinţifice, invenţiile din toate domeniile, descoperirile ştiinţifice precum şi drepturile aferente activităţii intelectuale în domeniile industrial, ştiinţific, literar şi artistic.
Activitățile de tip transfer tehnologic desfășurate în cadrul ULBS au în vedere:
- identificarea potențialilor parteneri pentru colaborare în cadrul unor proiecte pe termen lung în programele naționale și europene;
- activități specializate de transfer tehnologic: audit, veghe, prognoză și transfer tehnologic
- elaborarea de rapoarte, analize și studii de informare și prognoză tehnologică
- activități de formare și dezvoltare a culturii inovative a partenerilor industriali, în special IMM-uri, prin seminarii, cursuri, editare de materiale promoționale și informative, manifestări științifice, târguri și expoziții
- activități de promovare a ofertei de produse/tehnologii/servicii ULBS la nivel local, regional, național și internațional
Oferta de servicii în domeniul PI
|
Servicii de informare generală
Servicii în domeniul brevetelor de invenție și al modelelor de utilitate
Servicii în domeniul mărcilor naționale, comunitare și a indicațiilor geografice
Servicii în domeniul desenelor și modelelor industriale
Servicii în domeniul topografiilor de produse semiconductoare
Servicii în domeniul drepturilor de autor și a drepturilor conexe
Plicul cu idei
|
Protecția drepturilor de PIBrevetul de invenție
O invenţie este brevetabilă dacă prezintă noutate, implică o activitate inventivă şi este susceptibilă de aplicare industrială.
În România, norma juridică principală care reglementează protecţia, drepturile şi obligaţiile inventatorilor, condiţiile şi excepţiile la brevetare este Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată.
Noţiunea de noutate
O invenţie este considerată nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii, stadiul tehnicii fiind constituit din toate cunoştinţele care au devenit accesibile publicului până la data depunerii cererii de brevet sau a priorităţii invocate şi recunoscute.
Stadiul tehnicii
Stadiul tehnicii cuprinde toate cunoştinţele care au devenit accesibile publicului, oriunde în lume. Cunoştinţele făcute publice pot proveni dintr-o descriere scrisă sau orală, prin folosire ori prin orice alt mijloc, până la data constituirii depozitului prin cerere de brevet de invenţie sau a priorităţii recunoscute.
Nu sunt considerate invenţii în special:
Brevetul de invenție este dreptul acordat de stat unui inventator care îi conferă acestuia posibilitate de a-i exclude pe alții de la exploatarea comercială pentru o perioadă de timp limitată, în schimbul dezvăluirii invenției astfel încât alții să beneficieze de invenție.
Brevetul European
Brevetele eliberate în temeiul Convenției Brevetului European sunt denumite brevete europene.
În fiecare stat contractant, pentru care este eliberat, brevetul european are aceleași efecte și este supus aceluiași regim ca și un brevet național eliberat în acel stat.
Durata brevetului european este de 20 de ani calculați de la data de depozit a cererii.
Brevetul triadic
Brevetele triadice sunt brevetele depuse la Oficiul European de Brevete (European Patent Office - EPO), Oficiul de Brevete şi Mărci a Statelor Unite ale Americii (United States Patent și Trademark Office - USPTO) şi Oficiul de Brevete al Japoniei (Japan Patent Office - JPO), pentru aceeaşi invenţie, de către acelaşi solicitant sau de inventator.
Deoarece protecția brevetară este validă doar în țara care acordă brevetul, un inventator trebuie să aplice pentru protecție în fiecare țară în care dorește ca invenția să fie protejată.
Dacă brevetul este acordat, protecția sa începe de la data prioritară (data cererii inițiale). Inventatorii care doresc protecția brevetului în alte țări trebuie să depună cereri în acest sens în acele țări, în mod direct sau făcând uz de Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor (Patent Cooperation Treaty) care desemnează țările în care este dorită protecția, la un an de la data prioritară.
Brevetul de invenție internațional
Brevetul de invenție internațional este obținut prin înregistrarea invenției ca urmare a formulării unei cereri către Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (WIPO/OMPI), invenție ce urmează a fi protejată în toate țările menționate de către solicitant în cererea de înregistrare.
Protecţia invenţiilor prin model de utilitate se face conform dispoziţiilor Legii nr. 350/2007 privind modelele de utilitate, cu respectarea convenţiilor, tratatelor şi acordurilor la care România este parte.
Modelul de utilitate protejează, orice invenţie tehnică, cu condiţia să fie nouă, să depăşească nivelul simplei îndemânări profesionale şi să fie susceptibilă de aplicare industrială.
O invenție este nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii. Stadiul tehnicii cuprinde toate cunoștintele care au devenit accesibile publicului printr-o descriere scrisă sau orală, prin folosire sau în orice alt mod, până la data depozitului cererii de model de utilitate.
O invenție este susceptibilă de aplicare industrială dacă obiectul său poate fi fabricat sau folosit în orice tip de industrie, inclusiv în agricultură.
Nu pot fi protejate prin înregistrare ca model de utilitate:
Dreptul la modelul de utilitate aparține inventatorului sau succesorului sau în drepturi.
Durata unui model de utilitate este de 6 ani (maxim 10 ani), cu începere de la data de depozit. Modelul de utilitate înregistrat conferă titularului sau un drept exclusiv de exploatare a invenției pe întreaga durată și de a interzice efectuarea fără consimțământul său a următoarelor acte: fabricarea, folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în vederea folosirii, oferirii spre vânzare ori vânzării invenției protejate prin model de utilitate.
Drepturile amelioratorului asupra noilor soiuri de plante aparţinând tuturor genurilor şi speciilor de plante, incluzând, printre altele, hibrizii între genuri şi specii, sunt protejate, recunoscute şi aparate pe teritoriul României prin acordarea unui brevet pentru soi de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM), în baza Legii nr. 255/1998 privind protecţia noilor soiuri de plante.
Convenția Internațională pentru Protecția Noilor Soiuri de Plante a stabilit un sistem de proprietate intelectuală recunoscut internațional pentru protecția noilor soiuri de plante. Statul român, prin OSIM, acorda protecţie pentru un nou soi de plantă şi eliberează brevetul pentru soi dacă acesta este: nou, distinct, uniform, stabil.
Prin desen industrial se înţelege aspectul exterior al unui produs luat ca un tot sau doar o parte, redat în două dimensiuni, rezultat din combinația unor caracteristici specifice precum: linii, contururi, culori, formă, textură, materialul produsului sau chiar suprafaţa lui decorativă. Exemple de desene industriale includ decoruri florale sau alt fel de decoruri, simboluri grafice, precum şi iconurile (pictogramele afișate pe monitorul calculatorului) sau opere de artă cum ar fi sculpturile.
Modelul industrial este aspectul exterior al unui produs sau al unei părţi a acestuia, redat în trei dimensiuni, rezultat din combinaţia dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, forma, textura și/sau ornamentaţia produsului în sine.
Condiţii pentru protecţia desenelor şi modelelor industriale
Condiția de înregistrare a desenului sau modelului industrial este noutatea şi caracterul individual.
Drepturile asupra desenelor şi modelelor sunt dobândite şi protejate în România prin înregistrare la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, şi fac obiectul Legii nr. 129/1991 privind protecţia desenelor şi modelelor, republicată.
Modelul și desenul comunitar
În ideea încurajării dezvoltării economice la nivel european, s-a analizat soluția constituirii unui sistem unificat de obținere a unui desen sau model industrial comunitar, care să beneficieze de o protecție uniformă și care să producă efecte uniforme pe întreg teritoriul Uniunii Europene. În consecință, e posibilă crearea unui desen sau model industrial comunitar direct aplicabil în fiecare stat membru, prin prezentarea unei cereri unice în fața Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și obținerea, după o procedură unică și în temeiul unei legislații unice, a protecției acestuia pe o perioada de 5 ani (maxim 25 ani), pe un teritoriu unic care să cuprindă toate statele membre. Protecția unică se obține în baza prevederilor Regulamentului (CE) NR. 6/2002 al CE 34 din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare.
Drepturile asupra mărcilor şi indicaţiilor geografice sunt recunoscute şi apărate pe teritoriul României, prin Legea nr. 84/1998 (republicată).
Marca națională
Definită ca un semn distinctiv, marca are menirea de a servi la diferenţierea de către public a produselor, lucrurilor, serviciilor unui comerciant, persoană fizică său persoana juridică, de produsele, lucrurile şi serviciile de acelaşi fel ale altor comercianţi, garantând o calitate definită şi permanentă a acestora. În legea română, marca este definită textual astfel: "Poate constitui marcă orice semn susceptibil de reprezentare grafică, cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi, în special, forma produsului sau a ambalajului său, culori, combinaţii de culori, holograme, semnale sonore, precum şi orice combinaţie a acestora, cu condiţia ca aceste semne să permită a distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi".
Prin modul de definire, marca se dovedeşte a se circumscrie ideii de competitivitate economică internaţională, contribuind la dezvoltarea atractivităţii şi abilităţii de a vinde. Din perspectiva legislaţiei proprietăţii industriale, marca serveşte la stabilirea unei relaţii între produs şi producătorul acestuia astfel încât consumatorul să fie în măsură să deosebească produsele sau serviciile oferite de un comerciant în mod legitim de serviciile şi produsele oferite de alţi comercianţi.
Indicaţia geografică
Indicaţiile geografice ale produselor protejate în România pot fi folosite numai de persoanele care produc sau comercializează produsele pentru care aceste indicaţii au fost înregistrate la OSIM. Au calitatea de a solicita OSIM înregistrarea unei indicaţii geografice asociaţiile de producători care desfăşoară o activitate de producţie în zonă geografică, pentru produsele indicate în cerere.
OSIM înregistrează indicaţiile geografice şi acordă solicitantului dreptul de utilizare a acestora după ce autoritatea competentă din ţară de origine a solicitantului certifică:
Dreptul de folosire a indicaţiei geografice, dobândit prin înregistrarea acesteia, aparţine membrilor asociaţiei înscrişi în lista comunicată la OSIM și ulterior înscrisă în Registrul indicaţiilor geografice.
Înregistrarea unei indicaţii geografice pe numele unei asociaţii de producători nu constituie obstacol la înregistrarea aceleiaşi indicaţii de către orice altă asociaţie având calitatea cerută de lege. Persoanele autorizate să folosească o indicaţie geografică pentru anumite produse au dreptul să o folosească în circuitul comercial, aplicată numai pe aceste produse, în documente însoţitoare, reclame, prospecte, şi pot să aplice menţiunea indicaţie geografică înregistrată. Este interzisă folosirea unei indicaţii geografice sau imitarea ei de către persoane neautorizate, chiar dacă se indica originea reală a produselor ori dacă se adăugă menţiuni că: gen, tip, imitaţie şi altele asemenea. Autoritatea publică centrală de specialitate poate proceda, din oficiu sau la sesizarea unei persoane interesate, la controlul produselor puse în circulaţie sub indicaţia geografică înregistrată.
Dreptul de utilizare a indicaţiei geografice se acordă pe o perioadă de 10 ani, cu posibilitatea de reînnoire nelimitată, dacă se menţin condiţiile în care acest drept a fost dobândit. Pe întreaga durată de protecţie a indicaţiei geografice oricare persoană interesată poate cere anularea înregistrării acesteia, dacă înregistrarea indicaţiei geografice s-a făcut cu nerespectarea condiţiilor legale de înregistrare. Pentru nerespectarea condiţiilor de calitate şi a caracteristicilor specifice produselor din zonă la care se referă indicaţia geografică, autoritatea publică centrală de specialitate sau oricare altă persoană interesată poate solicita instanţelor competente decăderea din drepturi a persoanelor autorizate de OSIM să folosească indicaţia geografică înregistrată.
Marca Uniunii Europene
Se definește astfel marca înregistrată la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO). Conform reglementărilor în vigoare, "pot constitui mărci comunitare toate semnele care pot fi reprezentate grafic, în special cuvintele, numele de persoane, desenele, literele, cifrele, forma produsului sau a ambalajului său, cu condiţia ca astfel de semne să asigure deosebirea între produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altora". Mărcile de produse sau servicii înregistrate la EUIPO produc aceleaşi efecte în întreaga Uniune Europeană. Deşi produce efecte în toate statele UE, Marca Uniunii Europene nu se substituie mărcilor naţionale din statele membre, ci coexistă cu acestea. Orice persoană fizică sau juridică poate să depună o cerere de marcă a Uniunii Europene dacă îndeplineşte una din următoarele condiţii:
Dacă nu îndeplineşte nici una din aceste condiţii, există posibilitatea obţinerii unei înregistrări de marcă a Uniunii Europene, dacă există un acord de reciprocitate între ţara solicitantului şi Uniunea Europeană.
Protecția topografiilor produselor semiconductoare (TPS) se face în condiţiile Legii nr. 16 din 6 martie 1995 (republicată) privind protecţia topografiilor produselor semiconductoare.
Prin topografie a unui produs semiconductor, în sensul legii, se înțelege o serie de imagini legate între ele, indiferent de modalitatea în care acestea sunt fixate sau codate, reprezentând configuraţia tridimensională a straturilor care compun un produs semiconductor şi în care fiecare imagine reproduce desenul sau o parte din desenul unei suprafeţe a produsului semiconductor, în orice stadiu al fabricaţiei sale.
O topografie constituită dintr-o combinaţie de elemente şi de interconexiuni uzuale poate fi protejată numai dacă combinaţia, luată în ansamblul ei, este originală.
Protecţia acordată se aplică numai topografiei propriu-zise, cu excluderea oricărui concept, procedeu, sistem, oricărei tehnici sau informaţii codate încorporate în această topografie.
Dreptul la protecţia topografiei unui produs semiconductor aparţine creatorului topografiei sau succesorului în drepturi al acestuia. În cazul în care sunt mai mulţi creatori, coautori, drepturile aparţin acestora în comun.
Pe teritoriul Romaniei, o topografie înregistrată este protejată pe o durată de 10 ani.
Pierd dreptul la protecție:
Secretul de serviciu
Informaţiile secrete de serviciu se stabilesc de conducătorul persoanei juridice, pe baza normelor legale (HG 58/2002). Aceste informaţii vor purta pe fiecare pagină şi menţiunea "personal", când sunt destinate strict unor persoane anume determinate. Neglijenţa în păstrarea informaţiilor secrete de serviciu atrage, potrivit legii penale, răspunderea persoanelor vinovate.
Este interzisă scoaterea din incinta unităţii deţinătoare a informaţiilor secrete de serviciu fără aprobarea conducătorului acesteia. Funcţiile care presupun accesul la informaţii secrete de serviciu se stabilesc de către conducătorii unităţilor deţinătoare. Accesul personalului la informaţiile secrete de serviciu este permis numai în baza autorizaţiei scrise, emisă de conducătorul unităţii. Evidența autorizaţiilor de acces la informaţii secrete de serviciu se ţine centralizat de către structura / funcţionarul de securitate în Registrul pentru evidenţa autorizaţiilor de acces la informaţii secrete de serviciu. În vederea eliberării autorizaţiei de acces la informaţii secrete de serviciu, persoana care urmează să ocupe o funcţie ce presupune accesul la astfel de informaţii prezintă structurii / funcţionarului de securitate, în condiţiile legii, recomandări şi referinţe asupra onestităţii şi profesionalismului, din partea persoanelor cu funcţii de conducere cărora li se subordonează direct sau a reprezentanţilor autorizaţi ai altor persoane juridice, după caz şi va semna un angajament de confidenţialitate. După ce verifică autenticitatea documentelor structura / funcţionarul de securitate prezintă conducătorului unităţii propuneri privind oportunitatea eliberării autorizaţiei de acces la informaţiile secrete de serviciu. Retragerea autorizaţiei de acces la informaţii secrete de serviciu se face de către conducătorul unităţii deţinătoare, în următoarele cazuri:
După retragerea autorizaţiei de acces la informaţii secrete de serviciu, structura /funcţionarul de securitate procedează la distrugerea acesteia, pe bază de proces-verbal. Accesul cetăţenilor străini, al cetăţenilor romani care au şi cetăţenia altui stat, precum şi al persoanelor apatride la informaţii secrete de serviciu este permis în condiţiile stabilite prin standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, pe baza autorizaţiei speciale de acces. Transportul informaţiilor secrete de serviciu se efectuează conform reglementărilor în materie, stabilite prin hotărâre a Guvernului. În cazul compromiterii informaţiilor secrete de serviciu, conducătorii unităţilor deţinătoare vor dispune efectuarea cercetării administrative pentru a stabili condiţiile în care s-a produs, responsabilităţile şi posibilităţile de recuperare sau limitare a prejudiciilor. Unităţile deţinătoare de informaţii secrete de serviciu vor aduce de îndată la cunoştinţa instituţiilor investite cu atribuţii de coordonare a activităţii şi de control al măsurilor privitoare la protecţia informaţiilor clasificate, conform competentelor materiale, cazurile de compromitere a informaţiilor secrete de serviciu. Pentru recuperarea prejudiciilor cauzate de compromiterea informaţiilor secrete de serviciu, unităţile deţinătoare se pot adresa instanţelor judecătoreşti.
Secretul industrial
Sub termenul de secret industrial sunt incluse informaţiile care au valoare comercială reală sau potenţială de a fi secrete. Pentru a întruni caracterele secretului industrial informaţiile trebuie să se refere la natura, caracteristicile şi utilizarea produselor, la metodele de producţie sau la procesele, mijloacele sau modurile de distribuţie pe piaţă a produsului, la comercializarea sau la prestarea de servicii. Reprezintă informaţii orice documente, alte obiecte sau activităţi, indiferent de suport, formă, mod de exprimare sau punere în circulaţie. Dacă legea nu dispune altfel, secretul industrial reprezintă informaţii secrete de serviciu.
Secretul comercial
În termeni generali, secretul comercial reprezintă orice formulă, dispozitiv sau informație confidențială care îi conferă titularului un avantaj competitiv atâta timp cât rămane secret.
Exemple de informații care pot fi protejate prin secrete comerciale, în functie de jurisdictie:
Legislația secretelor comerciale este folosită pentru a impiedica “deturnările” secretului comercial, sau pentru a acorda despăgubiri în cazul unor astfel de deturnări. Protecția secretelor comerciale se obține prin declararea faptului că detaliile unui subiect sunt secrete. Teoretic, un secret comercial este valid pe o perioadă nedeterminată, deși divulgarea, ingineria inversă sau invenția independentă îl poate distruge. Secretele comerciale pot proteja informații și procese secrete, cum ar fi compilații de date și hărți care nu se pot proteja prin drept de autor, și se pot folosi în protecția codului sursa de programare care nu este dezvăluit și protejat în alt mod prin brevet. Un dezavantaj al protecției secretului comercial este că, un competitor care inventează independent obiectul unui alt secret comercial deținut de alt inventator, poate obține un brevet pentru dispozitiv sau proces și poate chiar să-l împiedice pe inventatorul original (titularul secretului comercial) să utilizeze invenția. O protecție juridică europeană uniformă a secretelor comerciale capătă tot mai mult sens într-o epocă în care spionajul industrial și riscurile pirateriei informatice ating proporții îngrijorătoare, în special în sectoarele în care cercetarea, dezvoltarea și investițiile financiare joacă un rol important (sectoarele fabricației de autoturisme, telecomunicațiilor, farmaceutic etc.) Orice informație care poate contribui la funcționarea unei afaceri și care este suficient de valoroasă pentru a obține un avantaj economic real sau potențial, este considerată secret comercial. Spre deosebire de brevete, secretele comerciale sunt teoretic protejate pe perioada nedeterminată și fară formalități procedurale. Cu toate acestea, secretele comerciale au tendința de a scăpa, iar protecția lor nu este gratuită. În cele mai favorabile circumstanțe, firmele trebuie să restricționeze accesul în sediile și la documentele acestora, să pregătească angajați cheie și inspectori guvernamentali și să monitorizeze îndeaproape publicațiile și prezentările la târgurile de comerț. Deși secretizarea este costisitor de menținut, companiile mari se bazează foarte mult pe acest sistem când brevetele nu sunt disponibile. Cu cât compania este mai mare, cu atât are nevoie de protecție legală mai sporită pentru secretele sale comerciale. Companiile care nu se pot baza pe instanțele naționale pentru a ajuta la menținerea celor mai importante secrete, trebuie să se bazeze pe autoajutorare. De exemplu, pot să limiteze drastic numărul de persoane care au acces la informațiile concurențiale importante. Mai degrabă informațiile necesare pentru operațiunile importante vor fi împărtășite doar dacă există o protecție adecvată a secretelor comerciale. Dacă nu, puțini, sau niciunul, dintre angajați vor fi instruiți dincolo de nivelul necesar pentru a efectua sarcini de asamblare necalificate. Secretele comerciale sunt instrumente importante pentru IMM-uri. Secretele comerciale sunt de cele mai multe ori modul implicit de protecție pentru IMM-urile inovatoare, care tind să se bazeze pe un grup restrâns de indivizi în activitatea de inovare și comercializare, păstrând secretele între ei. Deși există diferențe de la o jurisdicție la alta, în general secretele comerciale nu necesită înregistrare sau alte formalități, și pot fi utilizate în protecția unei mari varietăți de informații pe o durată potențial nelimitată, atâta timp cât informațiile rămân confidențiale. Mai mult, secretele comerciale pot fi folosite în protecția invențiilor care nu îndeplinesc condițiile de obținere a unui brevet. Mai ales în primele etape de dezvoltare a unui produs, secretele comerciale pot fi utile drept soluții care se pot materializa. Un dezavantaj al dependenței de secrete comerciale este că, dacă este descoperit în mod independent, o altă entitate poate folosi obiectul secretului comercial. Astfel, secretele comerciale nu sunt, în general, cea mai bună strategie de protecție a invențiilor care pot fi supuse ușor ingineriei inverse.
Marcajul CE este un indicator cheie al conformităţii unui produs cu legislaţia UE și permite libera circulaţie a produselor pe piaţa europeană. Prin aplicarea marcajului CE pe un produs, un producător declară, pe propria răspundere, conformitatea produselor sale cu toate normele juridice de obţinere a marcajului CE și, prin urmare, asigură validitatea comercializării acelui produs în Zona Economică Europeană (EEA, cele 28 state membre ale UE și ţările EFTA – Islanda, Norvegia, Liechtenstein), precum și Turcia. Aceasta se aplică și produselor fabricate în ţări terţe care sunt vândute în EEA și Turcia. Marcajul CE reprezintă aplicarea practică, în cadrul Comunităţii Europene, a caracteristicilor şi cerinţelor esenţiale pentru produse. Aceasta înseamnă că, dacă un produs este certificat în baza acestor cerinţe esenţiale, el poate fi comercializat în mod liber pe piaţa Uniunii Europene. Atunci când un produs este proiectat şi apoi fabricat în conformitate cu cerinţele de bază ale unei directive a CE, pentru a demonstra şi a-i asigura de acest lucru pe toţi utilizatorii din ţările europene şi pentru a fi comercializat în mod legal, produsul trebuie să poarte marcajul CE. Marcajul CE nu reprezintă o certificare a calităţii, ci este o condiţie prealabilă obligatorie de liberă circulaţie a produselor, vizând sănătatea sau siguranţa publică. Marcajul CE arată că un produs, indiferent unde este fabricat, este conform unei reglementări CE.
Domeniile de aplicare a marcajului CE
Marcajul CE este aplicat urmatoarelor categorii de produse: dispozitive medicale implantabile active; aparate consumatoare de combustibili gazoși; instalații de transport pe cablu pentru persoane; proiectarea ecologică aplicabilă produselor cu impact energetic; compatibilitate electromagnetică; echipamente și sisteme protectoare destinate utilizării în atmosfere potențial explozive; explozivi de uz civil; boilere pentru apă fierbinte; echipamente de diagnosticare medical în vitro; lifturi; echipamente de joasă tensiune; mașini industriale; instrumente de măsură; dispozitive medicale; emisii de zgomot în natură; aparate de cântărit cu funcționare ne-automată; echipamente individuale de protecție; echipamente sub presiune; materiale pirotehnice; echipamente radio și echipamente terminale de telecomunicații; ambarcațiuni de agrement; siguranța jucăriilor; recipiente simple sub presiune.
Responsabilităţile privind produsele marcate CE
Responsabilitatea unică şi finală de a garanta că un produs care se intenţionează a fi lansat pe piaţa Comunităţii este proiectat, fabricat şi conformitatea sa este evaluată în acord cu cerinţele de bază ale Directivei / Directivelor corespunzătoare îi revine producătorului. Răspunderea producătorului se aplică, de asemenea, oricărei persoane fizice sau juridice care asamblează, împachetează, prelucrează sau etichetează produsele finite, în scopul introducerii acestora pe piaţa Comunităţii. Odată cu aplicarea marcajului CE, producătorul are obligația de a semna Declarația de Conformitate. Declaraţia de Conformitate CE (DoC) este un document care însoţeşte un produs şi prin care producătorul sau reprezentantul său autorizat din cadrul Spaţiului Economic European (SEE), indică faptul că respectivul produs îndeplineşte toate cerinţele din directivele aplicabile produsului respectiv. De asemenea, DoC va conţine numele şi adresa producătorului, precum şi informaţii despre produs, cum ar fi marca şi numărul de serie. Indiferent dacă a fost implicat un organism notificat sau nu, producătorul trebuie să întocmească şi să semneze Declaraţia de Conformitate CE. Producătorul poate folosi produse finite, piese şi componente sau poate subcontracta diferite activităţi. Cu toate acestea, el trebuie să păstreze întotdeauna controlul general şi să aibă competenţa necesară pentru a-şi asuma responsabilitatea asupra produsului în integralitatea sa. La asamblarea sau instalarea unui produs este impusă asigurarea faptului că s-au luate toate măsurile pentru ca articolul final asamblat să fie conform cu Directiva în cauză, în special în cazul în care un produs nu poate fi folosit decât după realizarea asamblării, instalării sau a altei manipulări.
Serviciul “Plicul cu Idei” este o modalitate prin care pot fi depozitate şi păstrate în siguranţă, în regim nepublic, de către OSIM, documente depuse de creatori, persoane fizice şi juridice, care cuprind lucrări şi creaţii din cele mai diverse domenii ce nu pot fi protejate prin legislaţia în vigoare, în scopul certificării datei de depunere. Exemple de astfel de documente:
Nu pot face obiect de depozit al Plicului cu idei :
Asupra efectelor produse de Plicul cu idei trebuie reținut:
Plicul cu idei nu reprezintă un titlu de proprietate intelectuală şi nici nu conferă depozantului dreptul de a interzice titularului unui drept de proprietate intelectuală exploatarea creaţiei sale. Plicul cu idei nu se constituie într-un titlu de proprietate intelectuală şi nu conferă drepturi exclusive.
Durata de depozitare a unui plic cu idei este de 5 ani de la data înregistrării la OSIM şi poate fi prelungită cu încă 5 ani.
In sens larg, prin proprietate intelectuală înţelegem drepturile asupra creaţiilor intelectuale din domeniile ştiinţific, literar şi artistic, pe de o parte, şi domeniul industrial, pe de altă parte, la care se adaugă drepturile asupra semnelor distinctive.
Proprietatea literară şi artistică cuprinde două tipuri de drepturi: dreptul de autor şi drepturile conexe dreptului de autor.
Dreptul de autor este dreptul de proprietate intelectuală recunoscut persoanei sau persoanelor fizice care au realizat o operă originală de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma concretă de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor.
Normele juridice, au clasificat ca opere de creaţie intelectuală următoarele, nici un gen de operă nefiind exclus de la protecţie:
Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, şi anume:
Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor:
Drepturile conexe sunt drepturile de proprietate intelectuală, altele decât drepturile de autor, de care beneficiază artiştii interpreţi sau executanţi pentru propriile interpretări sau execuţii, producătorii de înregistrări sonore pentru propriile înregistrări, organismele de radiodifuziune şi televiziune pentru propriile emisiuni. Prin drepturile conexe drepturilor de autor se are în vedere acel ansamblu de prerogative morale şi patrimoniale pe care legea le recunoaşte acelor categorii de persoane fizice sau juridice ce desfăşoară activităţi subsecvente activităţii de creaţie propriu-zisă.
În materia dreptului de autor, există câteva reguli care au vocaţia de a deveni principii. Printre acestea vedem:
În cea mai mare parte, dreptul de autor în Uniunea Europeană este încă supus regulilor naţionale. Protecţia drepturilor de proprietate intelectuală are un caracter teritorial. Regula lex loci protectionis reprezintă dogma în ce priveşte soluţionarea unui conflict de legi în materia proprietăţii literare şi artistice, cunoscută prin intermediul Convenţiei de la Berna (art. 5 alin. 2). Regula invocată desemnează legea statului pentru care se solicită protecţia drept competentă să cârmuiască raportul juridic cu element de extraneitate.
Protecţia realizată prin sistemul de copyright priveşte exclusiv drepturile patrimoniale ale autorilor, limitând drepturile morale, având în centrul lui opera, şi nu autorul. Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera. În cazurile expres prevăzute de lege, pot beneficia de protecţia acordată autorului persoanele juridice şi persoanele fizice altele decât autorul. Se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoană sub numele căreia operă a fost adusă pentru prima dată la cunoştinţă publică. Când opera a fost adusă la cunoştinţă publică sub forma anonimă sau sub un pseudonim care nu permite identificarea autorului, dreptul de autor se exercită de către persoana fizică sau juridică ce o face publică numai cu consimţământul autorului, atât timp cât acesta nu-şi dezvăluie identitatea. Este opera comună opera creată de mai mulţi coautori, în colaborare. Dreptul de autor asupra operei comune aparţine coautorilor acesteia, între care unul poate fi autorul principal.
Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice se naşte din momentul creării operei, oricare ar fi modul sau forma concretă de exprimare. Drepturile patrimoniale durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi dată la care operă a fost adusă la cunoştinţă publică în mod legal. Dacă nu există moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă mandatat în timpul vieţii de către autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creaţie. Persoana care, după încetarea protecţiei dreptului de autor, aduce la cunoştinţă publică, în mod legal, pentru prima oară, o operă nepublicată înainte beneficiază de protecţia echivalentă cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorului. Durata protecţiei acestor drepturi este de 25 de ani începând din momentul în care a fost adusă pentru prima oară la cunoştinţă publică, în mod legal. Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor aduse la cunoştinţă publică, în mod legal, sub pseudonim sau fără indicarea autorului este de 70 de ani de la data aducerii la cunoştinţă publică a acestora.
|
Invenții și InventatoriColecţia de brevete româneşti
Fondul bibliografic și de documentare al Universității ”Lucian Blaga” din Sibiu dispune de o colecţie de 100.000 de brevete româneşti pusă la dispoziţia comunității academice şi cercetătorilor din Sibiu de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci. Colecția de Brevete poate fi consultată atât la sediul Bibliotecii Centrale a Universității “Lucian Blaga” din Sibiu, strada Lucian Blaga 2A, într-un spațiu special amenajat, la parter - sala P09, cât și on-line.
Având la dispoziție această colecție, toti pasionații de inventică, cercetători, studenți și reprezentanți ai mediului de afaceri au posibilitatea de a identifica modul de realizare a unei invenţii, în mape regăsindu-se brevete din toate domeniile industriale la care inventatorii români și-au adus aportul de-a lungul timpului.
|