Ivan Țurcan: Dreptul la cultură – element indispensabil al procesului de negocieri

Publicat în data de 01/10/2021

Practica juridică internațională și națională
Pornind de la Declarația Universală a Drepturilor Omului proclamată de Adunarea generală a Națiunilor Unite la 10 decembrie 1948, prin elementul culturii înțelegem următoarele:
Art. 22
„Orice persoană, în calitatea sa de membru al societăţii, are dreptul la securitatea socială; ea este îndreptăţită ca prin efortul national şi colaborarea internaţională, ţinîndu-se seama de organizarea şi resursele fiecărei ţări, să obţină realizarea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea sa şi libera dezvoltare a personalităţii sale.”
Art.27
„1. Orice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viaţa culturală a colectivităţii, de a se bucura de arte şi de a participa la progresul ştiinţific şi la binefacerile lui.
2. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale şi materiale care decurg din orice lucrare ştiinţifică, literară sau artistică al cărei autor este.”
Continuând cu definiția Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) din 2001 a ceea ce înseamnă cultură:
„UNESCO definește cultura ca setul de trăsături spirituale, materiale, intelectuale și emoționale distincte ale societății sau ale unui grup social, care cuprinde nu numai arta și literatura, ci și stilurile de viață, modurile de a trăi împreună, sistemele de valori, tradițiile și credințele”
În același timp, considerând că Convenţia europeană a Drepturilor Omului, proclamată la 4 noiembrie 1950, recurge din Declarația Universală, unde deși nici Convenţia europeană a Drepturilor Omului, nici Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) nu recunosc în mod explicit „dreptul la cultură” sau dreptul de a lua parte la viața culturală, spre deosebire de alte tratate internaționale, totuși, jurisprudența Curții prezintă exemple interesante privind modul în care anumite drepturi care intră în domeniul de aplicare al „drepturilor culturale” în sens larg pot fi protejate prin drepturile civile esențiale, așa cum sunt dreptul la respectarea vieții private și de familie (art.8 din Convenție), dreptul la libertatea de exprimare (art.10) și dreptul la instruire (art.2 din Protocolul nr.1). (…)

Sursa: (29) (PDF) Dreptul la cultură – element indispensabil al procesului de negocieri | Ivan Turcan – Academia.edu