{"id":8942,"date":"2021-03-02T22:03:33","date_gmt":"2021-03-02T20:03:33","guid":{"rendered":"https:\/\/centers.ulbsibiu.ro\/ccsprise\/lact\/?p=8942"},"modified":"2021-03-02T22:03:33","modified_gmt":"2021-03-02T20:03:33","slug":"mihai-melintei-conflictul-armat-de-pe-nistru-in-perioada-martie-iulie-1992-date-si-fapte","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/centers.ulbsibiu.ro\/ccsprise\/lact\/mihai-melintei-conflictul-armat-de-pe-nistru-in-perioada-martie-iulie-1992-date-si-fapte\/","title":{"rendered":"Mihai Melintei: Conflictul armat de pe Nistru \u00een perioada martie-iulie 1992. Date \u0219i fapte"},"content":{"rendered":"

De la \u00eenceputul anilor 1990, conflictele regionale din spa\u021biul post-sovietic au devenit o problem\u0103 central\u0103 a conducerii de la Moscova. Num\u0103rul conflictelor \u0219i situa\u021biilor de criz\u0103 au crescut considerabil, iar circumstan\u021bele \u00een care se desf\u0103\u0219urau conflictele se diferen\u021biau semnificativ. Drept urmare, integritatea teritorial\u0103 \u00een anumite state ale spa\u021biului post-sovietic a intrat \u00eentr-o perioad\u0103 de criz\u0103, deoarece voin\u021ba politic\u0103 a r\u0103mas \u00eenvins\u0103 \u00een fa\u021ba unor conflicte greu de rezolvat. \u00cen perioada anilor 1988 – 1991, peste 150 de conflicte etno-politice au avut loc \u00een fostele republici sovietice, 20 dintre acestea au avut ca rezultat victime umane. \u00cen plus, de la sf\u00e2r\u0219itul anilor 80\u2019 ai secolului XX, \u00een 6 conflicte armate regionale au fost implicate trupele regulate \u0219i au fost utilizate arme grele: Karabah (1988 – 1994); Osetia de Sud (1991 \u2013 1992); Transnistria (1991 \u2013 1992); Abhazia (1992 – 1994); Tadjikistan (1992 – 1996); Chechenya (1994 – 1996 \u0219i 1999 – 2001), precum \u0219i aproximativ 20 de confrunt\u0103ri armate de scurt\u0103 durat\u0103, cel mai semnificativ fiind conflictul osetino – ingu\u0219 din 1992.[1]<\/a><\/p>\n

25 decembrie 1991 – data \u00een care URSS a \u00eencetat s\u0103 mai existe ca subiect al dreptului interna\u021bional, iar \u00een locul steagului sovietic deasupra Kremlinului a fost ridicat tricolorul rusesc[2]<\/a>, este simultan \u0219i data de la care \u00eencepe cronologia unei noi realit\u0103\u021bi geopolitice a spa\u021biului post-sovietic. Conflictele regionale ce au urmat \u00een urma destr\u0103m\u0103rii URSS sunt un efect geopolitic al acestei noi realit\u0103\u021bi cu care se confrunt\u0103 \u021b\u0103rile spa\u021biului post-sovietic.[3]<\/a> Conflictul transnistrean, care a debutat \u00een 1989 pe fundalul problemei lingvistice din cadrul Republicii Sovietice Socialiste Moldova, pe parcursul evolu\u021biei evenimentelor din interiorul URSS \u0219i RSSM a escaladat \u00eentr-o confruntare politic\u0103 \u00eentre Chi\u0219in\u0103u \u0219i Tiraspol cu confrunt\u0103ri armate, iar \u00een prim\u0103vara \u2013 iulie anului 1992 a evoluat \u00eentr-un conflict armat de anvergur\u0103 cu participarea unit\u0103\u021bilor militare\u00a0 ale Armatei a 14-a. Lu\u00e2nd \u00een considerare importan\u021ba evenimentelor istorice care au influen\u021bat direct sau indirect escaladarea conflictului transnistrean, utiliz\u00e2nd metode de analiz\u0103 \u0219i sintez\u0103 cronologic\u0103, vom reitera din perspectiva istoric\u0103 c\u00e2teva momente importante ale conflictului armat de pe Nistru din perioada prim\u0103vara \u2013 iulie 1992.<\/p>\n

\u00cen literatura consacrat\u0103 subiectului conflictului transnistrean, data de 2 martie 1992 marcheaz\u0103 \u00eenceputul conflictului armat de amploare de pe Nistru. Acest lucru se datoreaz\u0103 faptului c\u0103 \u00een noaptea de 1 spre 2 martie 1992 au escaladat confrunt\u0103rile armate din ora\u0219ul Dub\u0103sari. Au avut loc ciocniri armate \u00eentre ofi\u021berii sec\u021biei de poli\u021bie raional\u0103 \u0219i mili\u021bia or\u0103\u0219eneasc\u0103. Dup\u0103 miezul nop\u021bii, gardi\u0219tii \u0219i cazacii disloca\u021bi \u00een st\u00e2nga Nistrului au \u00eenconjurat sec\u021bia raional\u0103 a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova \u0219i au blocat deplasarea c\u0103tre aceasta cu vehiculele blindate. Diminea\u021ba, sec\u021bia a fost ocupat\u0103, iar podurile de peste Nistru \u0219i drumurile care duc c\u0103tre Dub\u0103sari au fost blocate cu tehnic\u0103 grea. Garda transnistrean\u0103 \u0219i cazacii au \u00eenceput s\u0103 patruleze drumurile din raionul Dub\u0103sari.[4]<\/a> Drept urmare, sec\u021bia raional\u0103 de poli\u021bie din Dub\u0103sari a fost re-dislocat\u0103 \u00een satul Cocieri, unde \u0219i-a continuat activitatea \u00een volum deplin. \u00cen data de 3 martie 1992, cazacii \u0219i un grup de militan\u021bi din partea st\u00e2ng\u0103 a Nistrului \u00eenarma\u021bi cu mitraliere au atacat sec\u021bia de poli\u021bie din Cocieri. Potrivit centrului de pres\u0103 de la Tiraspol, pe 3 martie 1992, aproximativ 300 de poli\u021bi\u0219ti ai deta\u0219amentului special de poli\u021bie au traversat Nistrul \u00een apropierea satului Cocieri. Tiraspolul a \u00eenceput s\u0103 vehiculeze posibilitatea \u00eenceperii opera\u021biunilor militare pe scar\u0103 larg\u0103 \u00een regiune dintre malurile st\u00e2ng \u0219i drept al Nistrului.[5]<\/a> Consider\u00e2nd c\u0103 nu vor fi sprijini\u021bi de c\u0103tre Guvern \u0219i Parlament, popula\u021bia din raionul Dub\u0103sari a \u00eenceput s\u0103 se apere de sine st\u0103t\u0103tor. Astfel, \u00een perioada 2-3 martie, un grup de localnici din satul Cocieri, cu scopul de a se \u00eenarma \u0219i a se ap\u0103ra de cazaci, au atacat unitatea militar\u0103 dislocat\u0103 \u00een vecin\u0103tatea satului. Prin ordinul generalului Y. M. Netkachev, comandantul Armatei a 14-a, unitatea militar\u0103 a fost evacuat\u0103,[6]<\/a> cu toate c\u0103, generalul primea instruc\u021biuni de a men\u021bine neutralitatea \u0219i de a evita capturarea depozitelor cu armament \u0219i a unit\u0103\u021bilor militare. Oficial Armata a 14-a avea ordinul de a-\u0219i men\u021bine neutralitatea, iar neoficial unii ofi\u021beri \u0219i chiar unit\u0103\u021bi militare ajutau popula\u021bia din st\u00e2nga Nistrului. Acest fapt a fost recunoscut \u0219i de pre\u0219edintele Federa\u021biei Ruse, Boris El\u021b\u00een: \u00cen ceea ce prive\u0219te situa\u021bia din Republica Moldova, cu siguran\u021b\u0103, exist\u0103 printre ofi\u021berii Armatei a 14-a sus\u021bin\u0103tori ai Transnistriei \u0219i ace\u0219tia \u00eencep s\u0103 treac\u0103, uneori cu muni\u021bie \u0219i armament, de partea Transnistriei… \u00cens\u0103, aceasta nu este o interven\u021bie a Rusiei, aceasta este o ap\u0103rare a popula\u021biei ce locuie\u0219te \u00een regiune la ini\u021biativa personal\u0103 a ofi\u021berilor ce locuiesc \u00een zon\u0103.<\/em>[7]<\/a> Au fost \u00eenregistrate \u0219i fapte deschise \u0219i organizate ale trecerii unit\u0103\u021bilor Armatei a 14-a de partea Tiraspolului. De exemplu, la data de 18 mai 1992, batalionul 66 separat de geni\u0219ti (unitatea militar\u0103 nr. 48414), dislocat \u00een satul Parcani, raionul Slobozia, a trecut de partea Tiraspolului.[8]<\/a><\/p>\n

La 4 martie 1992, dup\u0103 evenimentele din raionul Dub\u0103sari au avut loc negocierile dintre Chi\u0219in\u0103u \u0219i Tiraspol \u00een cadrul Comisiei de Conciliere. P\u0103r\u021bile au decis s\u0103 opreasc\u0103 ciocnirile armate din Dub\u0103sari \u00eencep\u00e2nd cu ora 22:00, 4 martie 1992.\u00a0 S-a stabilit rezolvarea pe calea diplomatic\u0103 \u0219i politic\u0103 a problemelor controversate \u0219i a situa\u021biilor de conflict, iar pentru a preveni escaladarea unui conflict armat pe scar\u0103 larg\u0103 a fost stabilit\u0103 o comunicare telefonic\u0103 continu\u0103 \u00eentre persoanele \u00eenzestrate cu puterile corespunz\u0103toare.[9]<\/a> Cu toate aceste, \u00een noaptea de 13 spre 14 martie 1992 \u00een satul Co\u0219ni\u021ba, raionul Dub\u0103sari au avut loc ciocniri armate \u00eentre poli\u021bie \u0219i garda transnistrean\u0103. MAI al Republicii Moldova a emis un comunicat prin care a informat c\u0103 \u00een urma schimbului de focuri au fost deteriorate dou\u0103 poduri peste r\u00e2ul Nistru. Este men\u021bionat riscul c\u0103 garda transnistrean\u0103 poate exploda Centrala hidroelectric\u0103 de la Dub\u0103sari. Partea transnistrean\u0103 a insistat asupra faptului c\u0103 confruntarea este o provocare din partea Chi\u0219in\u0103ului. \u00cencep\u00e2nd cu 16 martie, ora 06:00 \u00een regiunea transnistrean\u0103 a fost declarat\u0103 starea de urgen\u021b\u0103.[10]<\/a> \u00cen aceea\u0219i zi, Guvernul Rom\u00e2niei a emis o Declara\u021bie \u00een leg\u0103tur\u0103 cu situa\u0163ia din raioanele din st\u00e2nga Nistrului ale Republicii Moldova.<\/em> Guvernul Rom\u00e2niei s-a ar\u0103tat profund \u00eengrijorat de cursul evenimentelor din raioanele din st\u00e2nga Nistrului ale Republicii Moldova, care au provocat o nelini\u015fte \u0219i \u00een r\u00e2ndul opiniei publice rom\u00e2ne\u0219ti.[11]<\/a><\/p>\n

La data de 17 martie 1992, a avut loc o nou\u0103 rund\u0103 de negocieri \u00een cadrul Comisiei de Conciliere.\u00a0 \u00cen urma discu\u021biilor s-a ajuns la un Acord comun al p\u0103r\u021bilor de \u00eencetare a confrunt\u0103rii. \u00cen aceea\u0219i zi, la Chi\u0219in\u0103u, \u00eentr-o vizit\u0103 de lucru s-a aflat un grup de deputa\u021bi ai Sovietului Suprem al Federa\u021biei Ruse condus de Pavel Lysov. Pozi\u021bia deputa\u021bilor ru\u0219i consta \u00een \u00eencetarea imediat\u0103 a focului \u00een zona de conflic\u0435.[12]<\/a> O zi mai t\u00e2rziu, Parlamentul Republicii Moldovei a luat m\u0103suri pentru normalizarea rela\u021biilor cu Tiraspolul, adopt\u00e2nd o Decizie bazat\u0103 pe propunerea guvernului de a crea un raion\/jude\u021b separat pe malul st\u00e2ng al Nistrului, cu centrul la Dub\u0103sari \u0219i de a oferi regiunii un statut de zon\u0103 economic\u0103 liber\u0103, iar comisia parlamentar\u0103 pentru drepturile omului \u0219i minorit\u0103\u021bile na\u021bionale a fost instruit\u0103 s\u0103 preg\u0103teasc\u0103 modific\u0103rile pentru legea cu privire la limba de stat.[13]<\/a> \u00cen data de 20 martie 1992, Sovietul Suprem al Federa\u021biei Ruse a adoptat o Declara\u021bie c\u0103tre p\u0103r\u021bile aflate \u00een conflict, prin care cheam\u0103 ca acestea s\u0103 g\u0103seasc\u0103 un factor permanent de stabilizare a situa\u021biei. De asemenea, Sovietul Suprem men\u021bioneaz\u0103 c\u0103 \u201estatutul de zon\u0103 economic\u0103 liber\u0103, pe care Parlamentul Moldovei este gata s\u0103 \u00eel acorde Transnistriei, ar trebui completat cu un statut politic adecvat care va garanta poporului din Transnistria dreptul la autodeterminare \u00een cazul modific\u0103rii statului Republicii Moldova (Punctul 3).\u201d<\/em>[14]<\/a><\/p>\n

\u00cen ziua de 23 martie 1992, mini\u0219trii de externe ai Republicii Moldova, Federa\u021biei Ruse, Rom\u00e2niei \u0219i Ucrainei, sau \u00eentrunit la Helsinki, unde \u0219i-au exprimat printr-o Declara\u021bie \u00eengrijorarea fa\u021b\u0103 de evolu\u021bia periculoas\u0103 a situa\u021biei \u00een raioanele din st\u00e2nga Nistrului ale Republicii Moldova. Potrivit mini\u0219trilor, elementele de baz\u0103 ale reglement\u0103rii politice a conflictului din st\u00e2nga Nistrului sunt determinate \u00een Declara\u021bia \u0219efilor statelor membre ale Comunit\u0103\u021bii Statelor Independente, adoptat\u0103 la Kiev \u00een ziua de 20 martie 1992. Mini\u0219trii au accentuat de asemenea importan\u021ba Declara\u021biei Guvernului Rom\u00e2niei din 16 martie 1992.[15]<\/a><\/p>\n

La data de 30 martie 1992, Pre\u0219edintele Federa\u021biei Ruse, B. El\u021b\u00een emite Decretul cu privire la trecerea sub jurisdic\u021bia Federa\u021biei Ruse a Armatei a 14-a \u0219i alte conexiuni, unit\u0103\u021bi \u0219i institu\u021bii militare ale For\u021belor Armate ale fostei URSS, situate pe teritoriul Republicii Moldova.<\/em>[16]<\/a> Dou\u0103 zile mai t\u00e2rziu, la data de 1 aprilie 1992, pre\u0219edintele Federa\u021biei Ruse emite alt Decret (Nr. 320) cu privire la trecerea sub jurisdic\u021bia Federa\u021biei Ruse a unit\u0103\u021bilor militare ale For\u021belor Armate ale fostei URSS situate pe teritoriul Republicii Moldova.<\/em> \u00cen textul Decretului \u00een preambul apare men\u021biunea de neadmiterea implic\u0103rii trupelor \u00een conflicte.<\/em>[17]<\/a>\u00cen acest context, \u00een data de 1-2 aprilie 1992, Armata a 14-a dislocat\u0103 \u00een regiunea transnistrean\u0103 a prezentat ambelor p\u0103r\u021bi aflate \u00een conflict un Ultimatum, prin care solicita \u00eencetarea imediat\u0103 a focului \u0219i lansarea negocierilor politice. Ofi\u021berii \u0219i-au prezentat dispunerea de participare la monitorizarea punerii \u00een aplicare a acordurilor, dac\u0103 acestea vor fi atinse de c\u0103tre p\u0103r\u021bi. Totodat\u0103, ofi\u021berii a dou\u0103 unit\u0103\u021bi militare ale Armatei a 14-a, situate \u00een Bender\/Tighina, au transmis un Apel c\u0103tre pre\u0219edintele Moldovei, Rusiei, Ucrainei \u0219i a Comandantului Armatei a 14-a. \u00cen Apel se afirm\u0103 c\u0103 Armata a 14-a trebuie s\u0103 preia rolul de mediator \u00eentre p\u0103r\u021bile aflate \u00een conflict \u0219i s\u0103 creeze o zon\u0103 de tampon.[18]<\/a> Ultimatul \u0219i Apelul ofi\u021berilor Armatei a 14-a, a devenit punctul de plecare al \u00eenc\u0103lc\u0103rii neutralit\u0103\u021bii armatei \u00een nodurile de conflict ale Uniunii destr\u0103mate.<\/p>\n

La \u00eenceputul lunii aprilie 1992, pre\u0219edintele Republicii Moldova, Mircea Snegur a primit o Telegram\u0103 din partea mare\u0219alului de avia\u021bie a Federa\u021biei Ruse, E. \u0218apo\u0219nikov, \u00een care acesta \u00ee\u0219i exprim\u0103 \u00eengrijorarea fa\u021b\u0103 de escaladarea conflictului din partea st\u00e2ng\u0103 a Nistrului \u0219i sper\u0103 c\u0103 se vor \u00eentreprinde m\u0103suri comune \u00een vederea pre\u00eent\u00e2mpin\u0103rii implic\u0103rii efectivului Armatei a 14-a. \u00cen aceea\u0219i zi, SUA \u0219i-a exprimat pozi\u021bia fa\u021b\u0103 de conflictul din st\u00e2nga Nistrului a Republicii Moldova printr-o Declara\u021bie a Departamentului de Stat. Prin aceast\u0103 Declara\u021bie, SUA s-a opus interven\u021biei militare ruse \u00een Republica Moldova, apreciind c\u0103 Chi\u0219in\u0103ul a dat dovad\u0103 de re\u021binere \u00een conflict.[19]<\/a><\/p>\n

\u00cen data de 5 aprilie 1992, vicepre\u0219edintele Rusiei, A. Rutskoi a vizitat Tiraspolul.\u00a0 \u00centr-un Apel acestea a men\u021bionat c\u0103 este inadmisibil\u0103 continuarea confrunt\u0103rilor armate. \u00cen opinia sa, Armata a 14-a poate \u0219i trebuie s\u0103 joace un rol special, aceasta trebuie s\u0103 ocupe o linie de divizare a p\u0103r\u021bilor aflate \u00een conflict. \u00cen acela\u0219i timp, Comandantul-\u0219ef al For\u021belor Armate Unite ale CSI, E. \u0218apo\u0219nikov a propus suspendarea st\u0103rii de urgen\u021b\u0103 \u0219i dislocarea \u00een regiunea de conflict a observatorilor \u0219i for\u021bele de separare din contingentele Armatei a 14-a.[20]<\/a> \u00cen esen\u021b\u0103, determinarea statutului Armatei a 14-a \u0219i atragerea acesteia \u00een conflict. O zi mai t\u00e2rziu, 6 aprilie 1992, a avut loc cel de-al VI-lea Congres al Deputa\u021bilor Poporului din Federa\u021bia Rus\u0103. \u00cen cadrul celei de-a doua \u0219edin\u021be, de la orele 16:00, A. Rutskoi, \u0219i-a anun\u021bat despre vizita sa de la Tiraspol \u0219i a \u00eenaintat o Hot\u0103r\u00e2re cu privire la situa\u021bia din regiunea transnistrean\u0103. \u00cen timpul \u0219edin\u021bei Congresului la adresa deputa\u021bilor poporului a fost transmis\u0103 o Telegram\u0103 urgent\u0103 prin care se men\u021bioneaz\u0103, c\u0103 la Chi\u0219in\u0103u au \u00eenceput negocierile \u00eentre mini\u0219trii de externe a Republicii Moldova, Federa\u021biei Ruse, Rom\u00e2niei \u0219i Ucrainei privind reglementarea situa\u021biei din regiunea transnistrean\u0103. \u00cen Telegram\u0103 se afirm\u0103 c\u0103 sunt \u00eenregistrate tendin\u021bele pentru \u00eencheierea unui Acord comun.[21]<\/a> Tot \u00een data de 6 aprilie 1992, consilierul pre\u0219edintelui Federa\u021biei Ruse pentru problemele rela\u021biilor interetnice, G. Starovoitova, transmite pre\u0219edintelui Rusiei, B. El\u021b\u00een, o Not\u0103 Informativ\u0103<\/em> despre situa\u021bia din regiunea transnistrean\u0103 \u0219i posibilele consecin\u021be ale escalad\u0103rii conflictului. \u00cen Not\u0103, este men\u021bionat c\u0103 Rusia este interesat\u0103 de solu\u021bionarea acestui conflict prin mijloace pa\u0219nice \u0219i politice \u0219i, c\u0103 este posibil s\u0103 se ajung\u0103 la un acord \u00eentre p\u0103r\u021bile opuse doar dac\u0103 se p\u0103streaz\u0103 integritatea Republicii Moldova.[22]<\/a> \u00cen data de 7 aprilie 1992, ministrul de externe al Federa\u021biei Ruse, Andrei Kozyrev, a \u00eenf\u0103ptuit o vizit\u0103 de lucru Tiraspol pentru a face cuno\u0219tin\u021b\u0103 cu starea de fapt din zona de conflict. Ministrul s-a \u00eent\u00e2lnit cu ofi\u021berii Armatei a 14-a, inform\u00e2nd despre m\u0103surile luate \u00een cadrul reuniunii mini\u0219trilor de la Chi\u0219in\u0103u \u0219i Acordul Comun.[23]<\/a>Sus\u021binerea fa\u021b\u0103 de Acordul Comun a fost ar\u0103tat\u0103 \u0219i de SUA. La data de 9 aprilie 1992, Departamentul de Stat al SUA a emis o Declara\u021bie cu privire la situa\u021bia din Republica Moldova, prin care afirm\u0103 c\u0103: SUA sus\u021bine cu t\u0103rie Acordul de \u00eencetare a focului \u0219i \u00eendeamn\u0103 toate p\u0103r\u021bile s\u0103 \u00eel respecte.<\/em>[24]<\/a><\/p>\n

Drept urmare, pentru implementarea Acordului comun semnat la reuniunea de la Chi\u0219in\u0103u din 6 aprilie 1992, la data de 14 aprilie 1992, la Bender\/Tighina a avut loc \u00eentrunirea \u00eentre reprezentan\u021bii politici de la Chi\u0219in\u0103u \u0219i Tiraspol. P\u0103r\u021bile au discutat \u0219i au semnat un Protocol privind retragerea trupelor din ora\u0219. \u00cenainte de \u00eentrunirea p\u0103r\u021bilor, Ambasadorul cu misiuni speciale ale Ministerului rus de externe, Viktor Komplektov, a f\u0103cut o vizit\u0103 de lucru la Tiraspol. Reprezentantul Rusiei s-a \u00eent\u00e2lnit cu conducerea de la Tiraspol \u0219i cu ofi\u021berii Armatei a 14-a, a vizitat Dub\u0103sari, R\u00eebni\u021ba, alte a\u0219ez\u0103ri din regiune \u0219i pozi\u021biile din zona de confruntare armat\u0103.[25]<\/a> La data de 15 aprilie, ora 16:00, a expirat Protocolul semnat de p\u0103r\u021bi \u00een data 14 aprilie 1992. Dup\u0103 cum era \u0219i de a\u0219teptat, Protocolul a r\u0103mas doar o alt\u0103 declara\u021bie pe h\u00e2rtie. Astfel, \u00een data de 17 aprilie 1992, mini\u0219trii de externe ai Federa\u021biei Ruse, Rom\u00e2niei \u0219i Ucrainei au ajuns \u00een Republica Moldova pentru a continua negocierile patrulatere privind solu\u021bionarea conflictului din st\u00e2nga Nistrului.[26]<\/a> Ministrul de externe al Rom\u00e2niei, Adrian N\u0103stase a subliniat c\u0103 \u201edeclara\u021bia semnat\u0103 de cei patru mini\u0219tri ofer\u0103 \u0219anse pentru continuitatea \u00eencrederii reciproce\u201d<\/em>. \u00cen acela\u0219i timp, a ad\u0103ugat el, \u201esolu\u021bia problemei transnistrene depinde \u00een mare m\u0103sur\u0103 de evolu\u021bia situa\u021biei de la Moscova\u201d<\/em>.[27]<\/a><\/p>\n

Dup\u0103 \u00eencheierea \u00eent\u00e2lnirii de la Chi\u0219in\u0103u a mini\u0219trilor de externe ai Rusiei, Rom\u00e2niei, Moldovei \u0219i Ucrainei, acordul de \u00eencetare a focului a fost \u00eenc\u0103lcat la Bender\/Tighina \u0219i \u00een raionul Dub\u0103sari. Numai dup\u0103 ce Comisia de Conciliere a ajuns la Bender\/Tighina, s-a f\u0103cut un pas practic pentru stabilizarea situa\u021biei, iar p\u0103r\u021bile au f\u0103cut schimbul de grupuri de deputa\u021bi.[28]<\/a> \u00cen zilele de 21-22 aprilie 1992, \u00een ora\u0219ul Bender\/Tighina, a \u00eenceput implementarea concret\u0103 a acordului mini\u0219trilor de externe celor patru state. Forma\u021biunile armate ale ambelor p\u0103r\u021bi au \u00eenceput s\u0103 se retrag\u0103 din ora\u0219. Leg\u0103tura informa\u021bional\u0103 dintre Bender\/Tighina \u0219i Chi\u0219in\u0103u a fost \u00eentre\u021binut\u0103 de c\u0103tre Armata a 14-a.[29]<\/a><\/p>\n

De\u0219i, au fost luate m\u0103suri concrete pentru rezolvarea conflictului, \u00een mai 1992 conflictul a cunoscut o nou\u0103 etap\u0103. Situa\u021bia din raionul Dub\u0103sari s-a \u00eenr\u0103ut\u0103\u021bit, iar unitatea militar\u0103 a Armatei a 14-a a fost inclus\u0103 \u00een zona de foc a p\u0103r\u021bilor beligerante.[30]<\/a> Potrivit biroului de pres\u0103 al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, \u00een perioada 24-25 mai satele Cocieri, Corjova, Roghi, precum \u0219i unele a\u0219ez\u0103ri de pe malul drept al Nistrului au fost supuse focului de artilerie.[31]<\/a> \u00cen luna iunie 1992, pe fundalul unor m\u0103suri de \u00eencetare a conflictului au avut loc confrunt\u0103ri armate grele \u00een raioanele R\u00e2bni\u021ba, Dub\u0103sari \u0219i ora\u0219ul Bender\/Tighina.[32]<\/a> La 25 iunie 1992, la Istanbul \u0219efii de stat ai Republicii Moldova, Federa\u021biei Ruse, Rom\u00e2niei \u0219i Ucrainei au avut o \u00eentrevedere de lucru cu privire la situa\u021bia din regiunea transnistrean\u0103. P\u0103r\u021bile au afirmat \u00eentr-un comunicat c\u0103\u00a0 se angajeaz\u0103 s\u0103 \u00eenceteze focul imediat \u0219i necondi\u021bionat de-a lungul \u00eentregii linii de confruntare. C\u00e2teva zile mai t\u00e2rziu, la data de 3 iulie are loc \u00eent\u00e2lnirea pre\u0219edin\u021bilor Republicii Moldova \u0219i Federa\u021biei Ruse la Moscova. Au fost luate decizii privind \u00eencetarea confrunt\u0103rii militare \u00een raioanele din st\u00e2nga Nistrului a Republicii Moldova. Mircea Snegur a subliniat, la momentul respectiv, c\u0103: rolul Rusiei \u00een conflictul transnistrean ar trebui \u00eemp\u0103r\u021bit \u00een dou\u0103 direc\u021bii: ideologic \u0219i militar<\/em>.[33]<\/a> Lu\u00e2nd \u00een considerare logica deciziilor \u0219i acordurilor \u00eencheiate anterior cu privire la reglementarea conflictului, care nu au fost respectate, iar conflictul armat a escaladat cu o for\u021b\u0103 \u0219i mai mare, acordurile la care sau ajuns \u00een discu\u021biile din 3 iulie la Moscova asupra conflictului transnistrean au fost negociate diferit de cele anterioare. Pentru prima dat\u0103, este prev\u0103zut un mecanism de respectare a acordurilor \u0219i crearea unei linii de separare \u201ecoridor de securitate\u201d sub controlul for\u021belor neutre de men\u021binere a p\u0103cii.\u00a0 De asemenea, a fost negociat\u0103 formarea \u0219i desf\u0103\u0219urarea for\u021belor neutre pe linia de \u00eencetare a focului, precum \u0219i rezolvarea problemei Armatei a 14-a, cu a c\u0103rei retragere a fost de acord, \u00een principiu, \u0219efii de stat.[34]<\/a> Astfel, ca urmare a negocierilor de la Moscova, \u00een data de 7 iulie \u00een comuna Limansk din Ucraina la aerodromul militar a avut loc \u00eent\u00e2lnirea \u00eentre Chi\u0219in\u0103u \u0219i Tiraspol cu medierea Moscovei. P\u0103r\u021bile au luat decizia de \u00eencetare imediat\u0103 a focului \u0219i retragerea for\u021belor. \u00cen cadrul \u00eentrunirii au participat reprezentan\u021bii Armatei a 14-a \u0219i cazacilor. Ordinul de \u00eencetare a focului de-a lungul \u00eentregii linii de confruntare a intrat \u00een vigoare la ora 00:00, 8 iulie 1992.[35]<\/a> Astfel, s-a f\u0103cut posibil\u0103 realizarea unei \u00eencet\u0103ri a focului de-a lungul \u00eentregii linii de confruntare.<\/p>\n

Punctul culminant al \u00eencheierii conflictului armat de pe Nistru \u00eel constituie Acordul semnat la data de 21 iulie 1992. La Moscova, pre\u0219edintele Republicii Moldova, Mircea Snegur \u0219i pre\u0219edintele Federa\u021biei Ruse, Boris El\u021b\u00een, au semnat Acordul cu privire la principiile de reglementare pa\u015fnic\u0103 a conflictului armat din regiunea transnistrean\u0103 a Republicii Moldova.<\/em>[36]<\/a> Acest document prevede \u00eencetarea conflictului, introducerea \u00een regiune a unei for\u021be trilaterale de men\u021binere a p\u0103cii \u0219i crearea Zonei de Securitate. \u00cen comunicatul final al \u00eentrunirii, se men\u021bioneaz\u0103 c\u0103 pre\u0219edin\u021bii au fost de acord cu respectarea\u00a0 principii de baz\u0103 de c\u0103tre toate p\u0103r\u021bile interesate.[37]<\/a> Semnarea acestui Acord a lansat un mecanism final de men\u021binere a p\u0103cii \u0219i securit\u0103\u021bii \u00een rela\u021biile dintre Chi\u0219in\u0103u \u0219i Tiraspol care se deruleaz\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een prezent. \u00cens\u0103, \u00een ultima perioad\u0103 se consemneaz\u0103 c\u0103 mecanismul de men\u021binere a p\u0103cii lansat \u00een iulie 1992 \u0219i-a pierdut actualitatea \u0219i c\u0103 acesta are nevoie de transform\u0103ri \u0219i modific\u0103ri. Chi\u0219in\u0103ul insist\u0103 asupra reformat\u0103rii mecanismului de pacificare, pe c\u00e2nd Tiraspolul se pronun\u021b\u0103 pentru p\u0103strarea mecanismului de men\u021binere a p\u0103cii conform Acordului din iulie 1992. Analiz\u00e2nd evenimentele din prim\u0103vara \u2013 iulie 1992 se poate de men\u021bionat c\u0103 orice modificare a status quo-ului <\/em>actualului mecanism de men\u021binere a p\u0103cii f\u0103r\u0103 realizarea unui consensus omnium<\/em>,\u00a0 ar putea crea un casus<\/em> pentru escaladarea conflictului. Prin urmare, lec\u021biile trecutului \u0219i evenimentele anterioare ar trebui \u00eenv\u0103\u021bate \u0219i corelate cu prezentul pentru a crea noi mecanisme \u0219i instrumente diplomatice menite s\u0103 solu\u021bioneze problema transnistrean\u0103.<\/p>\n

[1]<\/a> Mikhail Y. Zelenkov, Mezhnatsional’nyye konflikty: problemy i puti ikh resheniya, pravovoy aspekt<\/em> (Voronezh: Voronezhskiy Gosudarstvennyy Universitet, 2006), 114.<\/p>\n

[2]<\/a> Vladimir Daynes, Istoriya<\/em> Rossii<\/em> i<\/em> mirovogo<\/em> soobshchestva<\/em>, <\/em>khronika<\/em> sobytiy<\/em> (Moskva: Olma-Press, 2004), 35.<\/p>\n

[3]<\/a> Ronnie D. Lipshutz and Beverly Crawford, The Myth of \u201eEtnic Conflict\u201d: Politics, Economics and \u201eCultural\u201d Violence<\/em> (California: University of California at Berkeley, 1998), 54-55.<\/p>\n

[4]<\/a> \u201eDubossary: politsiya srazhayetsya s militsiyey\u201d, <\/em>Izvestiya, 2 Martie, 1992.<\/p>\n

[5]<\/a> \u201eNovyye stolknoveniya v Dubossarakh\u201d, Nezavisimaya<\/em> Gazeta<\/em>,<\/em>\u00a0 4 Martie, 1992.<\/p>\n

[6]<\/a>Colec\u021bia anual\u0103 a ziarului \u201eCurierul de Nord\u201d anul 1992, Fond Nr. 266, f. 29, Serviciul de arhiv\u0103 al prim\u0103riei municipiului B\u0103l\u021bi, Republica Moldova.<\/p>\n

[7]<\/a> V. A. Kolosov, \u201eRoli 14-oy Armii v aktivnoy faze pridnestrovskogo konflikta\u201d, Izvestiya vuzov. Severo-Kavkazskiy region. Seriya: Obshchestvennyye nauki<\/em>, Nr. 3, (2007), 40-41.<\/p>\n

[8]<\/a> Kolosov, \u201eRoli 14-oy Armii v aktivnoy faze pridnestrovskogo konflikta\u201d, 41.<\/p>\n

[9]<\/a> \u201ePridnestroviye\u201d, Nezavisimaya<\/em> Gazeta<\/em>,<\/em> 6 Martie, 1992.<\/p>\n

[10]<\/a> \u201eV Pridnestrov’ye vvedeno osoboye polozheniye\u201d, Izvestiya<\/em>, 16 Martie, 1992.<\/p>\n

[11]<\/a>Anatol \u021a\u0103ranu, Mihai Gribincea, Conflictul transnistrean<\/em>.\u00a0 Culegere de documente \u0219i materiale, 1989 \u2013 2012,<\/em> Vol. I. 1989 \u2013 1993 (Chi\u0219in\u0103u: Lexon Prim, 2012), 293-295.<\/p>\n

[12]<\/a> \u201eShatkiy mir v Pridnestroviye\u201d, Nezavisimaya<\/em> Gazeta<\/em>, 19 Martie, 1992.<\/p>\n

[13]<\/a> \u201ePridnestrov’ye predlagayet status svobodnoy ekonomicheskoy zony\u201d, Izvestiya<\/em>,<\/em> 20 Martie, 1992.<\/p>\n

[14]<\/a> \u201eRossiya prizyvayet Moldovy k miru\u201d, Izvestiya<\/em>, 21 Martie, 1992.<\/p>\n

[15]<\/a> \u201eKonflikt mozhno reshit’ mirnym putem\u201d, Izvestiya<\/em>, 25 Martie, 1992.<\/p>\n

[16]<\/a> Ukaz Prezidenta ot 1 aprelya 1992 goda \u2116 320 \u00abO perekhode pod yurisdiktsiyu Rossiyskoy Federatsii voinskikh chastey Vooruzhennykh Sil byvshego SSSR, nakhodyashchikhsya na territorii Respubliki Moldova\u00bb, f. 207-208, Dokumenty lichnogo fonda B.N. Yeltsina iz Arkhiva Prezidenta Rossiyskoy Federatsii.<\/p>\n

[17]<\/a> Eugen Str\u0103u\u021biu, The Transnistrian Conflict Files<\/em> (Sibiu: Techno Media, 2017), 246.<\/p>\n

[18]<\/a> \u201e14 Armiya pod yurisdiktsiyu Rossii i vydvinula ul’timatum Kishinevu i Tiraspolyu\u201d, Izvestiya<\/em>, 2 Aprilie, 1992.<\/p>\n

[19]<\/a>Colec\u021bia anual\u0103 a ziarului \u201eCurierul de Nord\u201d anul 1992, Fond Nr. 266, f. 55, Serviciul de arhiv\u0103 al prim\u0103riei municipiului B\u0103l\u021bi, Republica Moldova.<\/p>\n

[20]<\/a> \u201eVizit A. Rutskogo v Pridnestroviye\u201d, Izvestiya<\/em>, 6 Aprilie, 1992.<\/p>\n

[21]<\/a> \u201eVI Siyezd Narodnykh deputatov Rossiyskoy Federatsii\u201d, Rossiyskaya<\/em> Gazeta<\/em>, <\/em>8 Aprilie, 1992.<\/p>\n

[22]<\/a> Administratsiya Prezidenta RF (G. Starovoytova). Zapiska s informatsiyey o situatsii v Pridnestrov’ye i vozmozhnykh posledstviyakh eskalatsii konflikta mezhdu Moldovoy i PMR, Fond Nr. 6, f. 65-67, Dokumenty lichnogo fonda B.N. Yeltsina iz Arkhiva Prezidenta Rossiyskoy Federatsii.<\/p>\n

[23]<\/a> \u201eVI S”yezd Narodnykh deputatov Rossiyskoy Federatsii\u201d, Rossiyskaya<\/em> Gazeta<\/em>, 8 Aprilie, 1992.<\/p>\n

[24]<\/a> \u201eOstraya reaktsiya Moldovy na resheniye Rossiyskogo S”yezda\u201d, Izvestiya<\/em>,<\/em> 9 Aprilie, 1992.<\/p>\n

[25]<\/a> \u201ePoisk kompromissa\u201d, Rossiyskaya Gazeta<\/em>, 14 Aprilie, 1992.<\/p>\n

[26]<\/a> \u201eV Moldove strel’ba ne stikhayet\u201d, Izvestiya,<\/em> 17 Aprilie, 1992.<\/p>\n

[27]<\/a> \u201ePridnestrov’ye: Vzglyad iz Bukharesta\u201d, Moskovskiye Novosti<\/em>, 19 Aprilie, 1992.<\/p>\n

[28]<\/a> \u201eVoyennyye prisyagayut Moldove\u201d, Izvestiya<\/em>,<\/em> 20 Aprilie, 1992.<\/p>\n

[29]<\/a> \u201eV Pridnestrov’ye dobrovol’tsy sdayut oruzhiye\u201d, Izvestiya<\/em>, 22 Aprilie, 1992.<\/p>\n

[30]<\/a> Ion Costa\u0219, Transnistria 1989 \u2013 1992,Cronica unui r\u0103zboi \u201enedeclara\u201d<\/em> (Bucure\u0219ti: RAO, 2012), 559.<\/p>\n

[31]<\/a> \u201eNi dnya bez vystrela\u201d, Rossiyskaya<\/em> Gazeta<\/em>,<\/em> 25 Mai, 1992.<\/p>\n

[32]<\/a>Mihai Melintei, Cronologia conflictului transnistrean adnotat\u0103 bibliografic, cu versiune \u00een limba rus\u0103,<\/em> (Sibiu: Armanis, 2018), 25-28.<\/p>\n

[33]<\/a>Melintei, Cronologia conflictului transnistrean adnotat\u0103 bibliografic, cu versiune \u00een limba rus\u0103<\/em>, 29.<\/p>\n

[34]<\/a>\u201ePeregovory po Pridnestrov’yu: Yeshche ne mir, no yest’ nadezhda\u201d, Izvestiya<\/em>,6 Iulie, 1992.<\/p>\n

[35]<\/a> A. V. Kozlov., V. N. Chernobrivyy, Nepokorennoye Pridnestrov’ye, Uroki voyennogo konflikta<\/em> (Moskva: Veche, 2015), 118.<\/p>\n

[36]<\/a> Eugen Str\u0103u\u021biu, The Transnistrian Conflict Files<\/em> (Sibiu: Techno Media, 2017), 212.<\/p>\n

[37]<\/a> Alin Gvidiani, Documente \u0219i acte normative referitoare la procesul de reglementare transnistrean\u0103<\/em> (Sibiu: Techno Media, 2020), 9.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

De la \u00eenceputul anilor 1990, conflictele regionale din spa\u021biul post-sovietic au devenit o problem\u0103 central\u0103 a conducerii de la Moscova. Num\u0103rul conflictelor \u0219i situa\u021biilor de criz\u0103 au crescut considerabil, iar circumstan\u021bele \u00een care se desf\u0103\u0219urau conflictele se diferen\u021biau semnificativ. Drept urmare, integritatea teritorial\u0103 \u00een anumite state ale spa\u021biului post-sovietic a intrat \u00eentr-o perioad\u0103 de criz\u0103,…<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[7],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/centers.ulbsibiu.ro\/ccsprise\/lact\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8942"}],"collection":[{"href":"https:\/\/centers.ulbsibiu.ro\/ccsprise\/lact\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/centers.ulbsibiu.ro\/ccsprise\/lact\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/centers.ulbsibiu.ro\/ccsprise\/lact\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/centers.ulbsibiu.ro\/ccsprise\/lact\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8942"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/centers.ulbsibiu.ro\/ccsprise\/lact\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8942\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8943,"href":"https:\/\/centers.ulbsibiu.ro\/ccsprise\/lact\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8942\/revisions\/8943"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/centers.ulbsibiu.ro\/ccsprise\/lact\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8942"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/centers.ulbsibiu.ro\/ccsprise\/lact\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8942"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/centers.ulbsibiu.ro\/ccsprise\/lact\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8942"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}