Negocierile privind soluționarea diferendului transnistrean nu trebuie să constituie un scop în sine prin care autoritățile Republicii Moldova să fie ademenite spre o nouă „istorie de succes” în reglementarea conflictelor înghețate pentru că scopul central a politici de reintegrare este consolidarea spațiului constituțional al țării, imposibil de atins fără retragerea necondiționată a trupelor străine rusești.
Orice negocieri purtate în formatul acceptat de mediatori trebuie să servească obiectiv scopului reintegrării Republicii Moldova, și nu dislocării sau „cantonizării” teritoriale după rețete incompatibile cu caracterul unitar și suveran al statului, construind reziliență, după cum recomandă, în mod repetat, statelor membre și asociate Uniunea Europeană, și nu slăbiciune sau ambiguități de statut.
Democratizarea și dezvoltarea economică sunt importante, ca instrumente de facilitare a colaborării între părți, dar ele în sine nu pot ajuta politicilor de reintegrare dacă mediatorii și observatorii procesului de negocieri vor evita subiecte „hard” în procesul de reglementare, cum sunt: evacuarea trupelor rusești, schimbarea misiunii de pacificare, încălcările frecvente ale regimului zonei de securitate, folosirea instrumentelor de reprimare contra cetățenilor Republicii Moldova care locuiesc în stânga Nistrului de către organele de securitate ale regimului separatist.
Acestea au fost câteva mesaje cheie în cadrul conferinței organizate de IDIS „Viitorul”, la 6 iunie 2018, la Summit Events, „Evoluțiile și provocările securității regionale: viziunile Republica Moldova și Ucraina”.
Roman Boțan, membru al Comisiei parlamentare pentru securitate națională, securitate și ordine publică, susține că politica de reintegrare a țării bate pasul pe loc; guvernul resimte lipsa unei politici unitare de rezolvare a conflictului secesionist, iar organul legislativ nu este consultat de Guvern pe subiectele discutate în cadrul negocierilor. „E nevoie de un sistem democratic unde instituțiile statului ar putea colabora în definirea poziției comune,” a menționat Boțan.
Igor Munteanu, directorul IDIS „Viitorul”, a dezvoltat conceptul „teritoriului ocupat” în dreptul internațional și implicațiile adoptării acestui termin de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova asupra politicilor statului, explicând că deciziile curții sunt obligatorii, ele trebuie să fie călăuzitoare pentru politicile statului, inclusiv pentru acele decizii al guvernului care trasează linii de conduită în negocieri. Vorbitorul a regretat faptul că sub presiunea unei conjuncturi politice, unii decidenți hotărăsc ad hoc asupra unor subiecte care nu sunt suficient de clar analizate, care produc prin efectele lor situații de înrăutățire a pozițiilor statului în raport cu alți actori ai acestui conflict, inclusiv în raport cu sponsorii reali ai conflictului. Acesta s-a referit la livrările de gaze naturale ca instrumente de subsidiere a regimului, la achizițiile de proprietăți industriale contra datoriilor, implicând oligarhi ruși sau transnistreni, care-au contribuit esențial la colectarea datoriilor exorbitante de 6,4 mlrd $ (fără penalități) ale companiei mixte Moldova-gaz. Autoritățile statului se preocupă puțin în acest moment de securitatea cetățenilor săi, afectați de amenințări hibride, dar și convenționale prin păstrarea intactă a surselor de conflict militar și subversiv transnistrean.
George Balan, consilier principal de stat al Prim-Ministrului în domeniul reintegrării, a menționat că orice discuții privind negocierile politice sunt inutile până când nu vor fi retrase definitiv toate efectivele militare străine. „Este de neimaginat să oferim recunoașterea unor formate politice în prezența acestor factori de inhibiție și amenințare. Chișinăul nu trebuie să renunțe la negocieri, dar trebuie să ne asigurăm că cetățenii Republicii Moldova nu sunt lezați în drepturile lor, indiferent de care parte a Nistrului se găsesc. În 2017, Republica Moldova a început de facto să controleze frontiera de est a țării cu Ucraina, dar sunt și alte căi de extindere a spațiilor comune constituționale asupra regiunii din stânga Nistrului”.
Alin Gvidiani, șef-adjunct al Biroului politici de reintegrare, șef secție analiză și planificare susține că autoritățile Republicii Moldova întreprind măsurile necesare pentru ca cetățenii din vecinătatea traseului Râbnița-Tiraspol să aibă acces la terenurile agricole amplasate în stânga Nistrului. Totodată, sunt întreprinși pași concreți pentru apropierea celor două maluri ale Nistrului. Drept exemple sunt redeschiderea circulației pe podul Gura Bâcului-Bâcioc sau semnarea protocolului privind accesul vehiculelor din stânga Nistrului în traficul internațional.
Artyom Filipenko, expert ucrainean, s-a referit la amenințările „hibride” față de Ucraina din perspectiva conflictelor regionale. El a menționat că „în mediul experților și politicienilor occidental încă mai persistă ideea că conflictul transnistrean este o problemă locală care nu are vreo legătură cu politica Rusiei față de Europa de Sud-Est și regiunea Mării Negre. O astfel de abordare îngustă a permis obținerea unui spațiu larg pentru manevrele de manipulare din partea Moscovei în privința problemelor regionale. Existența Transnistriei și prezența pe teritoriul ei a unui contingent militar rus și așa-numitelor forțe armate ale Transnistriei ar trebui să fie luate în considerare în contextul echilibrului militar-strategic global al forțelor din regiunea Mării Negre. Acest echilibru a fost încălcat după ocuparea Crimeei în urma căreia Rusia controlează complet peninsula, care are o locație geografică favorabilă, amenințând securitatea regională”.
Textul complet: http://viitorul.org/