Profesorul de istorie Veronica Pozneac l-a înlocuit din funcție, recent, pe Ion Iovcev, care a fost directorul Liceului Teoretic ”Lucian Blaga” aproape trei decenii. Recent, împreună cu o parte din elevii liceului cu predare în limba română, a fost prezentă la Focșani, în cadrul proiectului transfrontalier “Identitate, Spiritualitate şi Cultură Românească” derulat, în perioada 25-31 iulie, de Liceul de Artă “Gheorghe Tăttărescu” din Focşani, sub forma unei şcoli de vară.
Veronica Pozneac a avut amabilitatea să ofere un interviu în exclusivitate Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean (lact.ro) – program de cercetare al Centrului de Cercetări în Științe Politice, Relații Internaționale și Studii Europene (instituția de cercetare a Departamentului de Relații Internaționale, Științe Politice și Studii de Securitate – Facultatea de Științe Socio-Umane a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu).
Interviul a fost realizat de către Mircea Merticariu.
Mircea Merticariu: Cine este profesorul Veronica Pozneac, noul director al Liceului Teoretic ”Lucian Blaga” Tiraspol?
Veronica Pozneac: Sunt originară din satul Caragaș o localitate din apropierea orașului Tiraspol. Am absolvit, în 1992, Universitatea Pedagogică de Stat ,,Ion Creangă” din Chișinău, Facultatea de Istorie și Pedagogie. Fiind încă studentă, predam în satul natal istoria românilor și universală. Am fost printre primii profesori care au avut norocul să vorbească despre Burebista și Decebal, să încep cu manuale noi, editate în anul 1990, în grafia latină, în care nu era scrisă istoria partidului comunist. Dar bucuria a fost de scurtă durată. În 1991, aici, în stânga Nistrului au fost interzise manualele cu grafie latină, au fost luate de la copii și profesori, interzise să fie folosite. Copiilor vorbitori de limba română au fost repartizate manuale vechi, cu grafie chirilică, adică cărți sovietice. În 1995 am aflat despre existența școlii nr.20, pe atunci, din Tiraspol, în care se preda în limba română. Am luat decizia să merg în pas cu țara, să–mi apăr drepturile de neam, așa am devenit profesoară de istoria românilor și universală la Liceul Teoretic,, Lucian Blaga” și activez până acum.
M.M: Care este acum situația liceului din Tiraspol pe care-l conduceți și ce anume s-ar putea îmbunătăți?
Veronica Pozneac: În liceul nostru, la moment, avem 218 copii. Elevii sunt din oraș și din satele din apropierea orașului, distanța este diferită, avem nevoie de transport, nu e atât de ușor să faci naveta în fiecare zi, dacă sunt de la 20 la 40 km, într-o direcție. Avem nevoie de transport, autobuzele care le avem sunt vechi și mici, copii de dimineața sunt nevoiți să meargă la liceu în două rute, cei mai mari vin cu transportul obștesc. Dar fiind o instituție în regiune cu predarea în limba română, părinții care doresc copiilor un viitor decent, nu au de ales. Suntem instituția care promovează așa valori ca adevărul, solidaritatea, pacea, limba română, valorile naționale ale neamului românesc. Absolvenții LT,, Lucian Blaga” devin studenți în universitățile Republicii Moldova, România, fac studii în Italia, Portugalia, Ungaria adică au oportunitatea de a alege. Ne cătând la faptul că nu avem condiții pentru a desfășura procesul instructiv-educativ, ne lipsesc laboratoarele de fizică, chimie, nu avem cantină, lipsește sala de sport, sala de activități tot nu este.
În liceu predau 20 de cadre didactice și, la fel ca și elevii, nu suntem din oraș, dar din diferite localități ale Republicii Moldova. Noi suntem cei care iubim copii și formăm o familie: Familia Liceului ,,Lucian Blaga” Tiraspol.
Majoritatea profesorilor sunt cu experiență bogată, pe care doresc să o împărtășească cu generația tânără pentru a continua activitatea în liceu, pentru a avea viitor instituția pentru care s-a luptat și a fost păstrată, datorită faptului că am fost uniți și susținuți de părinții copiilor. Vorbesc despre anii 1994 și 2004, când clădirea școlii noastre a fost vandalizată, dărâmată, băncile au fost scoase și duse, materialele didactice nimicite, ușile rupte. Abia în ianuarie 2005 a fost posibilă, cu susținerea autorităților din dreapta Nistrului, revenirea pe băncile școlii dar vă da-ți seama numărul de copii a scăzut în jumătate. Părinții erau amenințați la serviciu să nu mai aducă copiii la școala noastră.
M.M : Cât de diferită este materia istorie în manualele liceelor cu predare în limba rusă față de cele cu predare în limba română și cum le afectează asta percepția față de cei care se identifică români/moldoveni?
Veronica Pozneac: Dacă e să vorbesc despre învățământul din stânga Nistrului, atunci pot să spun, că pentru copii vorbitori de limba rusă sunt create toate condițiile pentru a studia manuale editate noi, care vin din Rusia, la toate disciplinele, la colegii , licee, universități, filiale în toate domeniile, cabinete dotate, tehnică performantă, tot în limba rusă. Dacă vorbim de alte etnii bulgari, găgăuzi, romi, germani, aceștia sunt supuși rusificării intensive.
Moldovenii fac o excepție, așa numitele autorități de aici spun că ,,unica insulă unde se păstrează limba moldovenească cu grafie chirilică, este aici, în regiune. Literatura artistică, manualele în ,,limba moldovenească,, sunt cele editate în perioada sovietică și reeditate. Sunt manuale traduse (nu este tradus sensul dar cuvintele) din limba rusă, nu au sens, lipsește logica! Ca rezultat, o mare parte din populația românească din Transnistria merge la școală frecventând clasele rusești sau pleacă din regiune. Procesul de rusificare și zombare are loc în continuu, cu mare părere de rău.
Istoria predată în școlile din transnistria este o copie a istoriei predate în timpurile existenței Uniunii Sovietice , plus istoria ,”Ținutului natal” (începând din 1990-2022..) Se predă istoria Rusiei, se spune că strămoșii moldovenilor sunt slavii, se studiază războiul pentru apărarea patriei (1941-45) și nu Al Doilea Război Mondial. Despre Pactul Ribbentrop-Molotov lipsește informația. Ca rezultat, tânăra generație nu cunoaște adevărul, crede că Estul este viitorul ei.
Percepția populației din regiunea transnistreană asupra vorbitorilor de limbă română lasă de dorit. Dacă vorbești româna în transportul în comun sau în magazin poți să auzi replica în limba rusă ,”vorbiți în limbă normală” sau ești privit urât, sau ignorat. Pentru drepturile noastre trebuie să luptăm! Se întâlnesc și oameni de omenie, care vorbesc româna și nu li-i rușine că sunt români. Noi aceasta și învățăm copiii la liceul nostru să se mândrească cu strămoșii, limba română, religia creștină. Noi vorbim limba rusă, noi cunoaștem clasicii ruși, noi cunoaștem sărbătorile naționale a rușilor și vrem ca aceasta să fie reciproc. Mai mult nu cerem. Stimă și acceptarea reciprocă a valorilor naționale. Să fie cu verticalitate, să vorbească mai multe limbi și să promoveze valorile naționale.
