Rusia a acordat sprijin financiar regiunii transnistrene în diverse forme încă din perioada conflictului militar din 1992. Dar până în anii 2000 prevala ajutorul umanitar, întrucât regiunea era încă în stare să-și asigure resursele financiare necesare și să se dezvolte din punct de vedere economic.
Începând cu 2006, Rusia a început să vireze bani Transnistriei. Până în a doua jumătate a anului 2010, Moscova trimitea sprijin financiar trimestrial, pentru asigurarea unei mai bune alimentări în insituțiile sociale și achitarea unui supliment la pensii. În felul acesta, pe parcursul a trei ani, în regiune au ajuns aproximativ 62 de milioane de dolari. În 2010, însă, sprijinul rusesc aferent ultimului trimestru – a treia tranșă – a întârziat mult. Inițial Tiraspolul a fost avetizat că autoritățile ruse au aflat că banii Kremlinului – nu se știe de ce – ajung în conturile Gazprombank, controlată de Oleg Smirnov, fiul liderului de atunci al regiunii transnistrene, Igor Smirnov.
Ulterior, Rusia a sistat în general finanțarea. Sprijinul financiar a fost reluat către sfârșitul mandatului lui Smirnov, în aprilie 2011, sub forma unui supliment de 150 de ruble (14,7 dolari). Autoritățile ruse au promis să trimită trimestrial regiunii transnistrene 6,3 milioane de dolari – o parte pentru a suplimenta pensiile celor 135.000 de vârstnici, iar suma de 880.000 de dolari – pentru îmbunătățirea alimentației în instituțiile sociale.
Deși cu anumite întârzieri, Rusia a continuat să subvenționeze economia și populația cu venituri mici din regiunea transnistreană. Și dacă în 2011, potrivit unor informații, sprijinul financiar oferit de Moscova a constituit 25 de de milioane de dolari, în 2012 a atins suma 800 de milioane de dolari – 1.500 de dolari de persoană sau 6.000 de dolari pentru fiecare familie. În 2013, Rusia a virat în bugetul transnistrean suma de 200 de milioane de dolari. În felul acesta, economia transnistreană devenea tot mai nefuncțională și mai dependentă de resursele din Rusia.
În ultimul timp, situația din regiune s-a înrăutățit radical. Din cauza uriașelor cheltuieli făcute de autoritățile ruse pentru anexarea Crimeii și a războiului dus neoficial cu Ucraina (volumul cheltuielilor pentru susținerea războiului din Donbas rămân un secret de stat al Rusiei), la sfârșitul lui 2014, Moscova a încetat să mai acorde vreun sprijin financiar Tiraspolului. Acestor motive li se adaugă sancțiunile occidentale, care au provocat stagnarea și o cădere a economiei ruse.
De data aceasta nu din cauza delapidării acestor bani, ca în perioada lui Smirnov. Motivul i-a fost transmis franc chiar lui Evgheni Șevciuk, care a mers la Moscova pentru o nouă tranșă de 100 de milioane de dolari pentru bugetari și pensionari. El a primit următorul răspuns: Rusia însăși se confruntă cu probleme economice. Luin Șevciuk i s-au reproșat cheltuieli nejustificate făcute pe curse charter. S-au dus pe apa sâmbetei jurămintele „patriotului profesionist”, vicepremierul Rogozin, care promitea să nu uite ce cetățenii ruși din regiunea transnistreană, consrtată dniester.ru.
Sistarea sprijinului rusesc intervine în contextul în care cheltuielile bugetare depășesc de patru ori veniturile. O serie de întreprinderi nu funcționează sau funcționează, dar nu la capacitatea deplină. Regiunea are datorii de 5 miliarde de dolari pentru gaz, iar investitorii ruși au început să o părăsească. Plata salariilor a început să întârzie, pensionarilor le-au fost anulate facilitățile în transportul în comun, taxele pentru anumite servicii medicale au crescut. De asemenea, a fost interzisă scoaterea din regiunea a valutei în numerar, dacă este vorba de peste cinci mii de dolari. În continuare, se preconizează că vor fi închise toate toate întreprinderile finanțate de la buget și o serie de sectoare economice se vor prăbuși.
Sursa: dnierster.ru
Sursa LACT: http://www.timpul.md/articol/de-ce-a-ramas-regiunea-transnistreana-fara-finanare-ruseasca-69203.html