Preocuparea pentru reglementarea conflictului transnistrean a scăzut simțitor din intensitate în ultimii ani. În același timp, această problemă se transformă într-o amenințare tot mai pronunțată la adresa securității naționale a Republicii Moldova, odată cu anexarea Crimeii și declanșarea ostilităților ruso-ucrainene în Donbas. Aceasta este una dintre concluziile raportului elaborat de Centrul pentru Prevenirea Conflictelor și Early Warning București, împreună cu Institutul de Politici Publice și Centrul pentru Informare și Documentare NATO de la Chișinău, în urma unor dezbateri pe marginea noii Strategii de Securitate a Republicii Moldova.
Autorii raportului constată că „există din ce în ce mai puțin interes pentru conflict, tot mai puțină lume e deranjată de existența acestuia – nici populația, nici politicienii, nici actorii internaționali. Scopul a devenit doar evitarea conflictului armat, care nu face decât să conserve conflictul”.
Totodată, experții atenționează că n ultimul an s-au produs schimbări ale unor abordări mai vechi și o intensificare a influenței factorului militar. Acesta nu este de neglijat, luând în considerație, cu precădere, modificarea raportului de forțe în Crimeea, proiectul Novorossia, presiunile asupra Odesei, precum și reconfigurarea scopurilor și legăturilor Moscovei cu Transnistria. „Eficiența militară a trupelor dislocate în regiune a crescut foarte multe, fără să se schimbe fizic sau numeric. Acestea s-au transformat în trupe speciale, pregătite cu exerciții de desant, de creare de cap de pod pe malul drept al Nistrului”, se arată în document.
În opinia participanților la dezbateri, sunt egal importante trei tipuri de amenințări legate de conflictul din raioanele de răsărit ale Republicii Moldova:
– reizbucnirea conflictului pe Nistru este o amenințare directă la adresa securității Republicii Moldova. Poate fi o amenințare militară de tip convențional, asimetric, de tip război hibrid;
– menținerea statu-quo-ului și conservarea conflictului este altă amenințare la integritatea teritorială a Republicii Moldova. Se conservă, nu se soluționează conflictul;
– o soluționare proastă a conflictului din Transnistria, cu limitarea opțiunilor de politică externă, securitate, apărare, integrare în spațiul de liber schimb european e altă amenințare. Reintegrarea teritorială trebuie subordonată dezideratului de integrare europeană.
Prin urmare, aceștia insistă asupra creării unui fond pentru a acumula sursele necesare pentru a finanța soluționarea conflictului transnistrean, instituirii unui centru interministerial responsabil cu politicile publice în domeniul reintegrării teritoriale a Republicii Moldova, eventual prin reînființarea Ministerului Reintegrării, cu un vicepremier în frunte, cu atribuții care să-i permită să reunească alți miniștri pe diversele teme legate de reintegrare, precum și asupra valorificării binomului Republica Moldova – Ucraina, printr-o abordare coerentă, convergentă și bine pusă la punct.
În același context, autorii raportului atrag atenția autorităților Republicii Moldova și asupra unor amenințări convergente, cum ar fi corupția, dependența energetică și datoria pentru gaze, războiul informațional și cel hibrid, precum și amenințările militare directe la adresa Republicii Moldova.