La 27 ianuarie 2015, în cadrul unui panel de discuții, a fost lansat Studiul “Statutul forțelor pacificatoare în dreptul internațional: Cazul Republicii Moldova”.
Utilizând o abordare științifico-practică, autorul prezentului studiu dă o apreciere din perspectiva dreptului internațional evenimentelor din 1992, încercând să explice în ce măsură implicarea unui stat terț (Federația Rusă), poate fi privită ca imparțială. Totodată este analizată oportunitatea Acordului semnat la 21.07.1992 în condițiile în care obiectivele acestuia nu au fost și nici nu s-au dorit a fi atinse, iar situația din zonă pare a fi una provocatoare de fiecare dată, atunci când autoritățile de la Chișinău încearcă să promoveze o politică independentă și în interesele propriilor cetățeni.
Potrivit lui Ion Manole, Director executiv Promo-LEX, rolul forţelor de menţinere a păcii nu este doar de a amplasa soldaţi înarmaţi pe un anumit teritoriu, dar să contribuie la securitatea acestei zone şi restabilirea relaţiilor dintre cele două maluri. Pledăm pentru un dialog politic, dar care să fie bazat pe normele dreptului internaţional, totodată ne dorim ca autoritățile să fie mai active pe acest segment. Nu în ultimul rând nesoluționarea acestor probleme, duc inevitabil la grave încălărări ale drepturilor omului în regiunea transnistreană.
Una dintre concluziile studiului se referă la ineficiența evidentă a prezentului format de negocieri a conflictului transnistrean, subliniind faptul că în ultimii 22 de ani, situația nu doar că nu a suferit nici un fel de schimbări pozitive, dar părțile au fost puse pe poziție de inegalitate. Republica Moldova este unicul subiect de drept internațional ce reprezintă acest teritoriu, iar argumentele aduse de partea “transnistreană” în susținerea dreptului lor la separare sunt nefondate, în lipsa oricărei norme de drept internațional, subliniază autorul.
De asemenea, mai concluzionează autorul, Federația Rusă a încălcat sistematic prevederile Acordului din 1992, document juridic sub care și-a pus semnătura, aducând în acest sens mai multe argumente cum ar fi includerea, cu efortul acesteia a părții transnistrene în formatul de negocieri, susținerea administrației de la Tiraspol în introducerea unor pseudo-posturi vamale și de frontieră, încălcarea sistematică a conceptului asistenței umanitare acordate de către un stat sau o organizație internațională. De asemenea, diferențierea relațiilor economice dintre Federația Rusă și Republica Moldova, pe de o parte și Federația Rusă și regiunea „transnistreană” pe de altă parte și nu în ultimul rând influența politică a Rusiei în regiunea transnistreană care permite Tiraspolului să aibă o atitudine neconstructivă în dialogul cu autoritățile de la Chișinău în reglementarea conflictului.
Referindu-se la actualul format al forțelor de menținere a păcii, una din recomandările studiului evocă necesitatea schimbării acestuia și înlocuirea lui cu unul de observatori civili și polițienești în baza principiilor ce stabilesc conceptul contemporan al politicilor pacificatoare promovate de ONU. O altă recomandare ține de necesitatea de a intensifica dialogul diplomatic cu instituțiile Uniunii Europene pentru asigurarea implicării cât mai active în procesul de reglementare a conflictului, inclusiv prin atribuirea unui rol decisiv în cadrul viitorului format, fără a nega importanța participării la procesul de negocieri într-un nou format a statelor deja prezente în procesul de negocieri – a Ucrainei și a Federației Ruse – doar că în cazul ultimei, fără un imaginabil și pretins drept de veto.
Varianta electronică a Studiului este disponibilă aici.
Studiul a fost elaborat de către Vitalie Gamurari, dr., conf. univ. din cadrul Academiei de Științe a Moldovei, în cadrul proiectului ”Consolidarea respectării drepturilor omului în regiunea transnistreană a Republicii Moldova”, implementat de Asociația Promo-LEX, cu suportul financiar al National Endowement for Democracy (NED).