Profesorul sibian Eugen Străuțiu este primul – și deocamdată, ultimul – care a reușit să aducă în țara noastră, la aceeași masă de discuții, reprezentanți ai Republicii Moldova și ai regiunii separatiste Transnistria.
Se întâmpla la Sibiu, acum doi ani, când nimeni nu bănuia că, de exemplu, Transnistria va fi pomenită în presa internațională ca posibil loc din care Rusia să atace Ucraina.
Director al Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean și Director al Centrului de Cercetare și Științe Politice, Relații Internaționale și Studii Europene, profesorul Eugen Străuțiu explică de ce nu crede deocamdată într-un conflict armat pornit din Transnistria, de ce UE nu are interes în această zonă și care este starea de spirit în regiunea revenită în atenția publică.
Reporter: De ce ar trebui să îi intereseze pe români Transnistria?
Eugen Străuțiu: Problema conflictului transnistrean este interesantă deopotrivă pentru decidenții politici, pentru analiștii politici, pentru presă și pentru opinia publică, din motive similare – dar în ierarhii diferite ale motivațiilor. Pentru aceia care iau deciziile de politică externă ale României, problema este de maximă însemnătate geopolitică și geostrategică. La doar 200 kilometri de granița României persistă un conflict înghețat, care prin „încălzirea sa” riscă să destabilizeze statul vecin și să trimită astfel unde perturbatoare spre securitatea națională a României și, implicit, a Uniunii Europene și NATO.
Pentru analiștii politici provocarea constă în formularea de scenarii viabile de politică externă la îndemâna guvernanților și aliaților noștri externi. Nu este o mirare că mediile științifice internaționale privesc cu maximum de interes spre bazele de date și analizele experților români – care sunt cel mai aproape in punct de vedere geografic și cultural de regiunea acestui conflict mocnit. Opinia publică, mai reactivă decât politicienii în plan emoțional, conștientizează prin intermediul presei că în Transnistria locuiesc români (după criteriul etnic și al cetățeniei), iar interesul pentru dezvoltarea liberă a identității românești în regiune este evident. Tema cea mai cunoscută și mai susținută în opinia publică românească este supraviețuirea și fortificarea învățământului de grafie latină dincolo de Nistru.
R.: Este Transnistria, în momentul de față, o chestiune de interes la nivelul UE? Căci, până acum, interesul era aproape de zero.
E.S.: UE nu reprezintă un actor unitar de politică internațională. Statele membre au propriile interese și priorități. Pe cale de consecință, state precum Germania se implică în mai mare măsură (guvernul german găzduiește anual la Műnchen o prelungire a procesului de negociere în formatul 5 + 2); Polonia și statele baltice își regăsesc propriile interese și sensibilități în proiectul de reintegrare a Republicii Moldova; Marea Britanie este activă prin proiecte diverse finanțate în interesul restabilirii încrederii în regiune. În rest, problema transnistreană aproape nu există în agenda statelor membre UE.
R.: În ultimele zile s-au înmulțit semnalele din presa internațională referitoare la creșterea interesului Rusiei pentru Transnistria. Printre ultimele, venită din presa germană, se vorbește despre posibilitatea ca Rusia să atace Ucraina din teritoriile de dincolo de Nistru. Credeți posibil un astfel de scenariu?
E.S.: Interesul Federației Ruse pentru Transnistria a fost constant. Doar că mijloacele de conectare cu regimul de la Tiraspol au fost alternate ca prioritate, predominând fie sprijinul politic, fie cel economic, fie cel de securitate. Scenariul ca trupele ruse din Transnistria să atace Ucraina este unul extrem, și a fost puternic descurajat de măsurile preventive de securitate adoptate de Ucraina la granița cu Transnistria. În al doilea rând, strategii ruși vor trebui să ia în calcul că activarea trupelor din Transnistria le expune la situația de a nu beneficia de rezerve și linii de reaprovizionare. În al treilea rând, vedem și o pregătire militară ascendentă a forțelor armate ale Republicii Moldova, care ar putea conta în economia generală a raporturilor de forțe – nu neapărat prin acțiunea lor, cât prin existența și capacitatea lor.
Însă, dacă mișcarea trupelor ruse din Transnistria spre Ucraina ar face masă critică într-un conflict deschis, scenariul devine plauzibil.
R.: Dincolo de acest scenariu, de ce credeți că, brusc, interesul Rusiei pentru Transnistria a crescut?
E.S.: Mai degrabă grijile Federației Ruse pentru echilibrul și capacitatea politico-militară ale Transnistriei au crescut. Sprijinul economic rusesc cu care era obișnuită societatea transnistreană nu mai vine nici în cantitatea, nici cu periodicitatea așteptată la Tiraspol. Dezechilibrele economice și neliniștile sociale riscă să provoace tensiuni suplimentare în regiune. Desigur că Moscova este interesată de aceste evoluții și caută soluții.
R.: Recent, președintele Klaus Iohannis a anunțat că sprijină negocierile în format 5 + 2, în care SUA și UE să fie observatori. Este maximul pe care România îl poate face în această chestiune?
E.S.: Este conform cu linia politică tradițională a României în chestiunea transnistreană, și desigur, și cu stilul politic al președintelui. România nu vrea și nu poate să ia pe cont propriu opțiuni privind rezolvarea conflictului transnistrean. Ea va trebui să-și formuleze interesul și propunerile de politici în fața aliaților din NATO și UE, iar acțiunea să se producă concentrat și concertat, în sensul rezolvării durabile a conflictului. Soluțiile bruscate nu dau rezultate pe termen lung – ca să nu mai vorbim că pot produce reacții bruscate. Deci România este obligată să procedeze înțelept, și să inițieze scenarii convenabile tuturor părților implicate în conflict.
R.: Sunteți primul care ați reușit să aduceți la aceeași masă, în România, reprezentanți ai Republicii Moldova și ai autorităților auto-proclamate din Transnistria. Credeți, în actualul context, că societatea civilă română se mai poate implica în moderarea chestiunii transnistrene?
E.S.: Noi continuăm colaborările pe proiecte cu membrii societății civile, clasei politice, mass-media din Transnistria. Am promovat o atitudine pozitivă, de discuție serioasă, conform regulilor dezbaterii academice. Ni s-a răspuns la fel. În Transnistria trăiesc și lucrează oameni cu expertiză și cu dorință sinceră de soluționare a conflictului. Există baze pentru dialog și soluții agreate în comun – iar dacă centre de expertiză românești pleacă de la această premisă, vă asigur că vor găsi parteneri de dialog și la Tiraspol, și la Chișinău, cu care să gândească împreună stingerea conflictului. O observație însă. Societatea civilă poate discuta și propune scenarii politice. Nu poate modera un conflict internațional. Moderatorul trebuie să fie, în mod obligatoriu, un actor politic.
R.: Având în vedere contactele pe care le aveți în zona Transnistriei, ce semnale aveți de la oamenii de acolo?
E.S.: Constatăm o îngrijorare crescută pe tema securității. Războiul nu mai pare o opțiune teoretică (și anumite canale media se îngrijesc sistematic să exacerbeze ideea pericolului de agresiune). În rest, noile probleme sunt cele vechi: plata și cuantumul salariilor, zbaterea pentru sau împotriva învățământului de grafie latină, asigurarea liberei circulații, piedici și oportunități pentru dezvoltarea economică etc.
Sursa: http://turnulsfatului.ro/30793/profesorul-eugen-strautiu:-pentru-cei-din-transnistria-razboiul-nu-mai-pare-o-optiune-teoretica.html?sst=Eugen