Una dintre manifestarile timiditatii excesive a Bucurestiului in a-si juca rolul de lider regional se manifesta exact in zona de unde se asteapta cea mai binevenita expertiza pentru partenerii euroatlantici ai nostri, anume estul Europei.
Daca Romania poate avea valoare adaugata semnificativa in vreun dosar important al geopoliticii acesta este, desi noi fugim cu indarjire de el, dosarul estic si mai precis “capitolul” transnistrean al acestui dosar.
Pentru ca, odata cu trecerea anilor, ochii nostri albastri frumosi s-au cam uitat (pentru ca nu s-au mai prea vazut) si in Orientul Apropriat si in Africa de Nord si in China si in Iran si in Africa Neagra. Numai in Republica Moldova si in teritoriul acesteia de peste Nistru nu prea se pot uita acesti ochi, dintr-un motiv foarte simplu: Republica Moldova este parte a spatiului identitar romanesc, iar Transnistria este o entitate para-statala creata si tinuta in viata cu un singur scop: impiedicarea reintegrarii Basarabiei in Romania.
Pentru un “stat” care a fost creat doar pentru a tine Romania pe Prut, noi manifestam o suspect de senina lipsa de interes fata de Transnistria. Cu totii, oficialii cu ochii goi si oficiosii cu buzunarele pline, se fac ca se bucura de intinderea pe cele doua maluri ale Nistrului ale unei Republici Moldova glorioase care galopeaza sprinten spre Uniunea Europeana: Si nimic nu tulbura autismul cronic al politicii noastre externe, nici macar faptul ca pe 11 decembrie (da, in exact aceeasi zi cu alegerile parlamentare din Romania!) au loc in zona controlata de Tiraspol alegeri prezidentiale.
Pentru ca Bucurestiul vrea sa fie luat in calcul de UE si NATO ca furnizor de expertiza, dar nu are curaj sa treaca deloc Nistrul consider util sa intelegem macar noi, supusii guvernului prea-cuminte, ce se intampla in Transnistria.
Primul lucru care trebuie spus despre acest teritoriu este ca reprezinta un “stat” artificial creat (prin ruperea arbitrara a unei parti de Ucraina cu populatie majoritar relativ romaneasca) inca din 1924 sub denumirea de Republica Sovietica Socialista Autonoma Moldoveneasca (RSSAM), reinfiintat in 1992 doar pentru a “marca” teritoriul unei pretinse natiuni moldovenesti: practic, RSSAM era un surogat de Moldova Sovietica in perioada interbelica, iar acum Transnistria este de fapt cheia care incuie aspiratiile de unitate ale romanilor de pe cele doua maluri ale Prutului.
Pentru ca astazi singura ratiune de a exista a statului Republica Moldova este Transnistria: fara Transnistria, Republica Moldova nu ar fi altceva decat Basarabia romaneasca, adica un fel de Crisana autonoma!
Al doilea lucru interesant este acela ca nu exista in Europa de astazi (chiar incluzand fostele republici sovietice) o forma de viata mai involuata si involutiva decat aceasta mica “republica”.
Transnistria are o populatie de 500.000 locuitori si un PIB de 910 milioane de dolari (clamat de autoritati si calculat la cursul de schimb oficial de 11,35 ruble/USD) sau de 700 milioane de dolari (real, la cursul real de 15 ruble/USD).
Adica un PIB/capita de 1.400 de dolari, cu 40% mai mic si decat cel din Republica Moldova. Contrar prejudecatilor noastre, cei mai numerosi (33%) sunt romanii (numiti insa moldoveni chiar si de “aliatii” nostri din NATO polonezi si unguri), rusii (30%) si ucrainenii (29%, dar vorbitori doar de rusa) fiind impreuna totusi mai numerosi.
150.000 dintre transnistreni sunt pensionari si doar 100.000 salariati; datoria publica a Transnistriei este de 7 ori mai mare decat cea a Republicii Moldova.
Bugetul entitatii para-statale are venituri de 200 milioane de dolari si cheltuieli de 400 de milioane, adica are un deficit de aproape 30% din PIB, ceea ce si pentru spatiul fost sovietic este un record absolut.
Activitatea de baza aici este pirateria de stat prin TiraspolTransGaz, companie cu actionariat incert, Gazprom negand repetat ca ar detine aceasta firma.
Aceasta companie desfasoara urmatoarea activitate incredibila pentru un observator occidental: retine pentru consum doua treimi din cele 3 miliarde de mc de gaz cumparate de catre Republica Moldova de la Gazprom (2 miliarde mc vandute de Gazprom Republicii Moldova cu pretul mediu de 391 USD/1000mc) ; TiraspolTransGaz retine 1 miliard mc ca plata a tranzitului si vinde in interiorul regiunii separatiste gaz cu pretul de 90 USD/1000mc catre populatie si cu pretul de 163USD/1000mc catre firme, rezultand castiguri anuale de 272 milioane de dolari (1 miliard mc se vinde pe piata internationala), care alimenteaza un cont special al Guvernului lui Sevciuc!
Astfel s-a ajuns ca datoria totala a Transnistriei catre Moldovagaz si a acesteia catre Gazprom sa fie de 3,7 miliarde de dolari, fara penalitati.
Datoria totala a Republicii Moldova catre Gazprom este de peste 5 miliarde de dolari (70% din PIB-ul propriu!), incluzand o datorie proprie de 500 milioane.
Cealalta fata, mai aproape de intelesul nostru, a Transnistriei este Serif, singura companie cu venituri regulate, an de an, avand organizare de tip occidental si guvernanta corporatista; este fondata de catre fostii ofiteri de militie sovietica Viktor Gushan si Ilya Kazmalii (gagauz la origine), acum detinuta doar de catre familia ultimului si are 12.000 angajati care lucreaza in 10 companii, printre care un lant de supermarketuri, un lant de statii de benzina, un operator de telefonie mobila si o banca proprie.
Holdingul Serif este responsabil de 50% din piata constructiilor si de 90% din cea a combustibililor.
Serif are o contributie la veniturile bugetare de 40 milioane de dolari/anual, adica 20% din totalul veniturilor bugetare si 30% din veniturile incasate de la companii.
Notabila este si existenta aici a celei mai mari firme textile din Europa (9.200 de angajati), Tirotex.
Economic, Transnistria este prabusita la pamant si nimic nu o mai poate salva de la un dezastru absolut: PIB-ul total pe noua luni din 2016 (ianuarie-septembrie): 515 milioane de dolari la un curs de schimb oficial de 11,35 ruble/USD (cel neoficial este de 15 ruble/USD), ceea ce inseamna aproape 700 milioane de dolari pe anul 2016, adica reducerea la 70% a economiei transnistrene fata de anul 2014.
Comertul exterior s-a contractat la aprox. 1 miliard de dolari, cu un sfert mai putin decat in perioada similara a anului trecut.
Exportul de bunuri s-a cifrat la 388 milioane de dolari (cu 15% mai putin decat in perioada similara a anului 2015 si cu 30% mai putin decat in primele noua luni din 2014). Exporturile de energie au scazut cu 20%, iar cele de otel cu 30%.
Cu exceptia Republicii Moldova (considerata piata straina la Tiraspol – 175 milioane de dolari exporturi), principalul partener comercial ramane Romania (53 milioane), urmata de Ucraina (40 milioane) si Federatia Rusa (32 milioane).
Si importurile au scazut pana la 620 milioane de dolari (cu 30% mai putin decat in perioada ianuarie-septembrie 2014) ; din cauza scaderii importurilor de energie cu 50% si a celor de materii prime pentru metalurgie de trei ori, importuile din Rusia au coborat la 314 milioane, cele din Ucraina la 64 milioane, cele din Republica Moldova la 50 milioane, iar cele din Romania la 16 milioane de dolari (al patrulea partener de importuri al entitatii de dincolo de Nistru).
Salariul mediu lunar s-a cifrat la 3.800 ruble, iar somajul a crescut cu 15% in anul in curs fata de 2015. Pensia medie abia atinge 1.335 ruble cu un ajutor de subzistenta din partea statului rus de 145 ruble/luna. In anul 2015, guvernul Sevciuc a “retinut” 30% din salariile tuturor functionarilor publici, reusind sa supravietiuasca numai datorita unui imprumut de 10 milioane de dolari, pe care banca centrala transnistreana l-a luat de la banca Agroprombank, detinuta de grupul Serif.
Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).
Sursa: http://www.ziare.com/international/transnistria/cat-de-mult-ar-trebui-sa-ne-intereseze-transnistria-i-1445563