Partidele politice din Transnistria

1.      Sistemul politic

Conform Constituției Republicii Moldovenești Nistrene, Transnistria este un statunitar, suveran, independent, democratic şi de drept. Conform legilor Republicii Moldovenești Nistrene, puterea de stat în ţară se realizează pe baza separării ei, și anume în puterea legislativă, executivă şi judecătorească.

Constituţia ca în orice altă țară reprezintă legea fundamentală a Transnistriei. Ea a fost adoptată prin referendum  la ,,24 decembrie 1995 şi semnată de Preşedintele Republicii Moldoveneşti Nistrene la 17 ianuarie 1996. La 30 iunie 2000 prin Legea Constituţională Nr 310-KZID au fost făcute unele modificări la Constituţie, care a transformat Republica Moldovenească Nistreană din republică parlamentar-prezidenţială, într-una prezidenţială’’.[1] Constituţia are forţă juridică supremă şi acţiune directă.

Puterea legislativă este exercitată de către Sovietul Suprem, condusă de un președinte și de un cabinet de miniștri alcătuit din 43 de deputaţi, termenul de mandat fiind de 5 ani. Conform sectiunii 26, art. 99, punctul 2 din Codul Electoral al Republicii Moldovenești Nistrene ,,alegerea deputaţilor ai Sovietului Suprem se realizează pe baza sistemului de vot majoritar (majoritatea relativă) din circumscripţiile electorale. Deputaţii sunt aleşi pentru un termen de 5 ani, prin vot secret, universal și egal în circumscripţiile uninominale. Alegerile parlamentare au  loc în a doua duminică din decembrie a anului în care expiră competenţele Sovietului Suprem’’.[2]  După numărarea și totalizarea voturilor este recunoscut ca deputat candidatul care a primit cel mai mare număr de voturi din partea alegătorilor. Nici unul dintre ceilalți candidați înregistrați, nu poate fi considerat ales dacă numărul de voturi exprimate pentru el, nu-l depășește pe cel al contracandidatului.

În calitate de deputat al Sovietului Suprem poate fi ales oricare cetăţean al Republicii Moldoveneşti Nistrene cu dreptul la vot, în care la ziua alegerilor are împliniţi 25 de ani şi locuieşte permanent pe teritoriul Republicii. Deputatul Sovietului Suprem nu poate fi preşedinte, vicepreşedinte al Republicii Moldoveneşti Nistrene, judecător, procuror, funcţionar public, în serviciul organelor autoadministrării locale, să fie deputat al altor organe reprezentative, electorale ale puterii de stat şi autoadministrării locale.

Puterea executivă o exercită Cabinetul de Miniştri, compus din ministere, departamente şi alte organe republicane de administrare. Sovietul Suprem are dreptul exclusiv de a iniţia procedura de renunţare la post  şi de a decide cu privire la eliberarea din funcţie a persoanelor cu funcţii înalte de stat în Republica Moldovenească Nistreană (preşedinte, vicepreşedinte, preşedintele Curţii Constituţionale, Judecătoriei Supreme, Curţii de Arbitraj, procurorul), a membrilor Cabinetului de Miniştri în temeiul  încheierii Judecătoriei Supreme a Republicii Moldoveneşti Nistrene care să confirme că în acţiunile lor sunt prezente elemente constitutive ale infracţiunii, şi a încheierii Curţii Constituţionale a Republicii Moldoveneşti Nistrene cu privire la respectarea ordinii stabilite de acuzare, dacă în rezultatul examinării ei vor fi găsiţi vinovaţi de trădare, corupţie, încălcarea intenţionată a Constituţiei, care poate avea consecințe grave.

Funcţiile principale:

1. elaborarea de măsuri pentru punerea în aplicare a politicilor interne şi externe ale statului care contribuie la dezvoltarea socio-economică a ţării şi la satisfacerea necesităţilor societăţii;
2. elaborarea măsurilor necesare orientate spre  realizarea actelor legislative ale Republicii Moldoveneşti Nistrene;
3. punerea în aplicare a iniţiativei legislative în Sovietul Suprem prin intermediul Preşedintelui Republicii Moldoveneşti Nistrene;  
4. exercitarea altor împuterniciri puse în sarcina Cabinetului de miniştri  de către Preşedintele Republicii Moldoveneşti Nistrene.

,,Toate deciziile adoptate de către Cabinetul de Miniştri se pun în aplicare de către Preşedintele Republicii Moldoveneşti Nistrene. Preşedintele Transnistriei este şeful statului şi stă în fruntea puterii executive în Republică.’’[3]

Preşedintele Republicii Moldovenești Nistrene:

1. este garantul Constituției și a legilor Republicii Moldovenești  Nistrene, a drepturilor și libertăților omului și cetățeanului, asigură executarea exactă a Constituției și a legilor;
2. ia măsuri pentru protejarea suveranității Republicii, independenței și integrității ei teritoriale, asigură funcționarea și interacțiunea coordonată a tuturor organelor puterii de stat;
3. elaborează conceptul de politică internă și externă și ia măsuri pentru realizarea lui;
4. reprezintă Republica Moldovenească Nistreană în țară și în relațiile internaționale;
5. definește competențele vicepreședintelui Republicii Moldovenești Nistrene;
6. este Comandant suprem al Forțelor armate din Republica Moldovenească Nistreană și adoptă orice  măsuri legale care vizează consolidarea apărării Republicii;

Primele alegeri prezidențiale au avut loc la 1 decembrie 1991, când a fost ales președinte al RMN, Igor Smirnov, obținând  65,4% din electorat , iar rivalul său Grigore Marăcuță a obținut 31% . Înainte de aceasta, oficial poziția de președinte al Transnistriei la 30 ianuarie 1990, a fost numit Igor Smirnov și a îndeplinit această fruncție până la 22 octombrie 1991.

La următoarele alegeri prezidențiale care au avut loc în 26 decembrie 1996, șeful republicii devine din nou Igor Smirnov, care a primit 71,94% din voturi, fiind cu mult înainte de rivalii săi.

La alegerile din 9 decembrie 2001 , Igor Smirnov este reales pentru un al treilea mandat de a fi președinte. Chiar înainte de alegeri, la inițiativa lui I. Smirnov a fost propus un proiect de lege care prevedea consolidarea puterii de președinte. Astfel, dintr-o republică parlamentar-prezidențială autoproclamata republică Nistreană devine republică prezidențială.

La 10 decembrie 2006 pentru a patra oară devine șeful statului separatist Igor Smirnov, obținând 82,4% din voturile electoratului.

După alegerile din decembrie 2011, pentru prima dată în 20 de ani s-a schimbat liderul de la Tiraspol, șeful statului devenind Evghenii Șevciuk.

2.      Partidele politice

Conform Constituției Republicii Moldovenești Nistrene ,,un partid politic este o asociație publică alcătuită dintr-un număr de membri, voluntari, care participă la exprimarea, realizarea intereselor politice și voința cetățenilor Republicii Moldovenești Nistrene, uniți într-un partid’’.[4] Fiecare cetățean are dreptul de a-și alege partidul căruia să i se alăture. De aici rezultă că aceste partide politice acționează pe baza principiilor libertății de asociere, își desfășoară activitatea în conformitate cu programele și statutele lor. Acțiunile se desfășoară în mod deschis și transparent, iar documentele și informațiile sunt publice.

Statul garantează protecția drepturilor și a intereselor legale ale partidelor politice, inclusiv prin utilizarea mass-mediei de stat, în conformitate cu normele legale ale Republicii Moldovenești Nistrene. Datorită acestei susțineri partidele își pot desfășura diferite acțiuni, însă să se efectueze în mod legal.

Conform secțiunii I, art. 6 din Legea Partidelor din Constituție spune că ,, pe teritoriul Republici Moldovenești Nistrene nu pot fi înființate și nu pot funcționa filiale ale partidelor politice din alte țări sau  reprezentarea lor teritorială. Sunt interzise inființarea și funcționarea partidelor politice care au ca scop schimbarea forțată a ordinii constituționale și violarea integrității Republicii Moldovenești Nistrene, subminarea securității statului, crearea unor grupuri armate, incitare la ură socială, rasială, națională sau religioasă’’.[5] Însă acest principiu se pare că nu se respectă, deoarece sunt inregistrate filiale ale partidelor din străinătate, ajustând obiectivele lor statutare și programatice la realitățile locale. Un exemplu concludent este Partidul Liberal Democrat din Transnistria.

Până la sfârşitul anilor ‘90 o particularitate a sistemului politic din Republica Moldovenească Nistreană rămânea absenţa reală a opoziţiei semnificative. Cu toate acestea existau destule structuri care tindeau spre opoziţionare, însă ele, de regulă, nu s-au bucurat de sprijinul populaţiei. Lupta principală se ducea în interiorul puterii pentru influenţă asupra preşedintelui. În această perioadă ea arăta ca o luptă între reprezentanţii elitei economice vechi şi noi. Prima era reprezentată de directoratul industrial, moştenit încă din timpurile sovietice și anume Uniunea industriaşilor, agricultorilor şi antreprenorilor (UIAA), care a fost de fapt o structură nominală.

,,O ,,noua’’ structură  economică foarte influentă în Republica Moldovenească Nistreană a devenit corporaţia „Sheriff”[6], care controla nu numai majoritatea benzinăriilor locale, un şir de supermarketuri, obiectele din industria construcţiilor, dar a monopolizat și televiunea din țară. Este foarte important de menționat că între ele nu au aparut divergențe majore.’’[7]

Timp de 15 ani adică până în 2006, Republica Moldovenească Nistreană a fost lipsită de partide, iar aceasta este o perioadă foarte mare pentru o republică care se dorește democrată. ,,În organizarea democratică a statelor contemporane, partidele politice sânt…organele de căpetenie ale vieții constituționale. Valoarea lor atârnă doar de măsura în care izbutesc să contribuie, prin activitatea pe care o desfăsoara, la realizarea scopurilor acestei vieți.’’[8]Constituirea propriu-zisă a partidelor politice în RMN a început doar la începutul secolului XXI, deşi dreptul cetăţenilor Republicii Moldoveneşti Nistrene de a se reuni în sindicate, organizaţii politice şi de altă natură, cum ar fi  participarea la mişcările de masă este prevăzut în art. 33 din Constituţia RMN. Procesul de partogeneză care a  început în republică a demonstrat că dezvoltarea sistemului politic în Republica Moldovenească Nistreană a păşit pe o nouă treaptă. ,,Partidele nu sunt doar cele mai importante elemente ale sistemului politic al oricărei societăţi, dar sunt şi purtătoare de unele idei politice care concurează unele cu altele, servesc drept exponenţi ai  intereselor, necesităţilor şi scopurilor unor anumite grupuri sociale, face legătura între societatea civilă şi stat.’’[9] Prin intermediul partidelor şi a sistemelor electorale are loc formalizarea participării cetăţenilor la viaţa politică. Partidele se implică activ în funcţionarea mecanismului puterii politice sau manifestă o influenţă indirectă asupra lui. O trăsătură nu mai puţin importantă în activitatea partidelor o are şi impactul ideologic asupra cetăţenilor, rolul lor important în formarea conștiinței politice și a culturii politice.        

 În ianuarie 2000 în RMN au fost adoptate legile „Cu privire la partidele politice” şi „Cu privire la asociaţiile obşteşti”. Conform acestor acte legislative ,,pentru constituirea partidelor în RMN este necesar de a  depune o cerere semnată de nu mai puţin de 200 de cetăţeni ai republicii. Peste un an după înregistrare numărul membrilor de partid trebuie să fie de cel puţin 500 persoane, reprezentanţele sale este obligatoriu să funcţioneze în mai mult de jumătate din oraşele şi raioanele RMN, iar în fiecare organizaţie orăşenească (raională) să fie cel puţin 50 de membri’’.[10] Partidele politice sunt instituite prin congrese, conferințe (sau alte activități legale). În cadrul acestor congrese, conferințe (sau alte activități organizatorice), se decide cu privire la înființarea partidului, numele, caracterul, programul și se desfășoară alegeri în interiorul partidului. Partidele se formează exclusiv după principiul teritorial.  

Statutul partidelor politice trebuie să fie publice și să conțină următoarele dispoziții:

–         ,,numele complet și abreviat;

–         obiective, sarcini și metode de lucru;

–          structura partidului și funcționarii săi;

–          procedura de intrare și ieșire din partid;

–         drepturile și obligațiile membrilor de partid;

–         regulile de alegeri a funcționarilor, competența și durata;

–         procedura de acceptare sau respingere a unor decizii, punerea lor în aplicare și forma de control;

–         sursele de finanțare și proprietate;

–         procedura de modificare a actelor ;

–         locul unde funcționarii partidului își vor desfășura activitatea;

–         procedura de reorganizare sau lichidare a partidului;’’[11]

Numele partidelor politice, inclusiv abreviate, și simbolurile lor trebuie să difere de numele și simbolurile altor partide, asociații obștești înregistrate în RMN. În numele partidului nu sunt acceptate denumiri de state, nume proprii. Este interzisă utilizarea simbolurilor de stat, deoarece simbolurile de stat nu pot servi drept scop, promovarea unui partid politic.

Înregistrarea partidelor politice se efectuează de către Ministerul Justiției al Republicii Moldovenești Nistrene, în termen de o lună după acceptarea statutului și trebuie să prezinte următoarele documente:

–         ,,declarație semnată de cel puțin trei membri ai organului de conducere al partidului;

–         statutul;

–         programul;

–         procesul-verbal al congresului fondator al conferinței (cu alte activități organizatorice constitutive);

–         documente care confirmă numărul de membri de partid;

–          documentul bancar care face dovada achitării taxei de înregistrare;

–         materiale care  confirmă că cerințele sunt înfăptuite după  lege, și anume: informații cu privire la componența conducerii de partid, membri ai organelor alese (nume, prenume, data nașterii, locul de reședință și de muncă, numărul de telefon);’’[12]

Ministerul Justiției din RMN duce o evidență a partidelor politice. Ministerul Justiției RMN în decurs de  trei zile de la decizia de înregistrare a partidelor politice,  eliberează certificatul de de înregistrare a partidului, și de acceptare a simbolurilor.

Reorganizarea partidelor politice (fuziune, aderare, divizare, separare sau transformare), se face  printr-o decizie a organelor supreme ale partidelor politice. În caz de reorganizare a  vreunui partid, înregistrarea se face de la început, în conformitate cu legea.

Lichidarea unui  partid politic se poate face  prin decizia autorităților superioare sau pe baza unei hotărâri judecătorești (lichidare obligatorie) și este scos din Registrul de Stat al partidelor politice.

În anul 2000 pe baza Sheriff-ului a fost creată mişcarea socială Obnovlenie care reflectă interesele corporaţiei, poziţionându-se ca un analog concomitent şi al Uniunii forţelor de dreapta a Rusiei, şi al Partidului „Rusiei Unite”. ,,Tot atunci a apărut mişcarea „Unitatea Transnistriei” (Edinstvo), axată pe UIAA şi care iniţial reprezenta, în opinia experţilor locali, „cea de-a cincea coloană” a Rusiei în RMN.’’[13] Mişcarea a fost creată de către niște tehnologi-politicieni ruşi trimiși de către F.Clinţevici din mişcarea moscovită Edinstvo. Însă mişcarea nu a supravieţuit şi şi-a încetat existenţa. 

Prin apariţia acestor protopartide la începutul secolului XXI s-a activizat procesul de partogeneză în Transnistria:

• la 1 iunie 2006 a avut loc conferinţa de constituire a Partidului Popular Democrat „Prorâv”
• la 2 iunie 2006 a fost anunţată înfiinţarea Partidului Politic Republican „Obnovlenie”;
• la 1 august 2006 a fost înfiinţat Partidul Liberal Democrat din Transnistria;
• la 4 august 2006 a fost fondat Partidul Patriotic din Transnistria;
• la 11 decembrie a avut loc congresul de fondare a Partidului Voinţa Poporului din Transnistria;
• la 25 ianuarie 2007 a ​​fost înfiinţat Partidul Republican din Transnistria ;
• la 25 ianuarie 2007 s-a ​​înregistrat Partidul Social Democrat din Transnistria.

În prezent în Republica Moldovenească Nistreană există 11 partide politice.

Practic toate partidele  transnistrene tind spre apropierea de Rusia. ,,Unii experţi împart convenţional partidele în grupuri, însă acest lucru depinde  de atitudinea faţă de diverse părţi ale conflictului pe linia Preşedinte – Sovietul Suprem.’’[14] Însă această clasificare nu este una absolută. În sesiunea plenară a Sovietului Suprem din 18 noiembrie 2009 iniţiativa preşedintelui de a schimba Constituţia, conform căreia puterea legislativă ar fi fost complet controlată de cea executivă a fost respinsă de către Parlament.

1.      Obnovlenie  este un partid politic în Republica Moldovenească Nistreană.

 El reprezintă interesele cercurilor transnistrene de afaceri, inclusiv ale firmei „Sheriff”. Între anii 2000 şi 2006  a existat  în calitate de mişcare socială (preşedinte – Nicolai Tiureaev, locţiitori – Burla, Ceban, Cuzmiciov; fondatorii și organizatorii – Lizunov, Şcerba, Bezbabcenco, Volosnicov). Partidul este considerat de către liderii săi unul de centru. La alegerile din decembrie 2000 mişcarea a primit șapte din cele 43 de mandate în parlament.

La alegerile parlamentare din 2005 Obnovlenie a câştigat cu o majoritate de voturi, primind 23 mandate din 43, ceea ce ia permis să obţină alegerea lui Evghenii Şevciuk la postul de preşedinte al Sovietului Suprem al Transnistriei, care l-a înlocuit pe Grigore Mărăcuţa. Concomitent, s-a decis la transformarea mişcării sociale într-un partid politic, numit Obnovlenie.

În anul 2006 la congresul fondator al partidului a fost ales în calitate de preşedinte Evghenii Şevciuk. Ideologul partidului se consideră vicepreşedintele Anatolii Dirun, iar responsabilul pentru subdiviziunea de tineret a fost vicepreşedintele Victor Guzun. ,,În cadrul congresului fondator s-a declarat că Obnovlenie „este un partener de guvernare”. Preşedintele RMN Igor Smirnov în discursul său de la congresul fondator a declarat că vede în partidul ce reprezintă majoritatea parlamentară „un partener în rezolvarea problemelor.’’[15] În 2007 a încheiat un acord de cooperare  internațională și anume cu Partidul Rusia Unită din Federația Rusă.

În primăvara anului 2009 un şir de deputaţi ai partidului au emis o declaraţie care a devenit cunoscută sub denumirea de „Iniţiativa celor şaisprezece”. Ea a fost semnată de către deputaţii – membri ai partidului Obnovlenie: Moraru, Guzun, Pasat, Diacenco, Râbeac, Babenco, Bodnar, Trescova, Sporiş, Onufrienco, Tobuh, Gucalenco, Tiureaeva, Dirun, Vasiliev şi Ceban. Această iniţiativă ţine de modificările operate la legislaţia constituţională în scopul de a limita posibilităţile pentru venirea la putere a vicepreşedintelui Republicii Moldovenești Nistrene Alexandr Coroliov. Printre alte inovaţii ce ţin de controlul mass-media, a fost anunţată propunerea de desfiinţare a postului de vicepreşedinte. ,,La 15 aprilie 2009 Sovietul Suprem al Transnistriei a adoptat în prima lectură proiectul de lege „Privind introducerea modificărilor şi completărilor în Constituţia RMN”. Această iniţiativă a provocat un negativism din partea preşedintelui Igor Smirnov şi echipa sa.’’[16] Acţiunea s-a terminat cu părăsirea demonstrativă a şedinţei parlamentului de către Smirnov şi începutul unei opoziţii politice între parlament şi o serie de ,,Organizaţii Obşteşti’’[17] aflate sub controlul echipei preşedintelui. Deşi a avut loc revocarea „Iniţiativei celor şaisprezece” şi plecarea lui Evghenii Şevciuc de la postul de spicher al Parlamentului, conflictul dintre structurile puterii legislative şi executive a durat până toamna târziu. Preşedintele Smirnov a venit cu o contra-iniţiativă constituţională care slăbeşte brusc poziţiile parlamentului, iar organizaţiile obşteşti apropiate de structurile puterii executive desfăşoară o campanie împotriva partidului Obnovlenie.

În noiembrie 2009 în cadrul şedinţei Parlamentului iniţiativa preşedintelui a fost respinsă de către majoritatea deputaţilor, iar Evghenii Şevciuk a făcut apel către Igor Smirnov să demisioneze. În baza rezultatelor şedinţei Sovietului Suprem a fost găsit un compromis între parlamentari şi preşedinte. Părţile la conflict au sacrificat un şir de figuri: preşedintele a limitat împuternicirile vicepreşedintelui Alexandr Coroliov, iar partidul Obnovlenie  i-a retras postul de preşedinte lui Evghenii Şevciuk. În vara anului 2010 când a avut loc Congresul partidului,  în calitate de preşedinte a fost ales Anatolii Caminschi. În 2012 în cadrul celui de-al V-lea Congres al partidului, în calitate de președinte a fost ales Mihail Burla. După Congres au fost organizate conferințe ale organizațiilor regionale, iar candidatura lui Mihail Burla fiind susținută.

În prezent partidul ar avea 3000 de membri în țară și 63 de organizații. Partidul Obnovlenie mai cooperează cu unele partide din Ucraina și Uniunea Social-Democrată din Germania.

2.      Prorâveste un alt partid politic din Republica Moldovenească Nistreană.

Partidul Popular Democrat „Prorâv” a fost înființat în iunie 2006 pe baza unei Asociații internaționale a tineretului numită Prorâv, care era o  organizație studențească pro-prezidențială și pro-rusă. Liderul Partidului a devenit un fost combatant în conflictul armat dintre Moldova și Transnistria, Alexandr Gorelovschi.

Ideea înființării partidului îi aparține politologului, candidat în științe sociologice, ofițer al serviciilor speciale transnistrene Dmitrii Șoin. În elaborarea documentelor ideologice ale partidului a participat și  publicistul rus Roman Conopliov. La alegerile prezidențiale din decembrie 2006 partidul a susținut candidatura președintelui în execuție pe atunci,  Igor  Smirnov.

Printre acțiunile partidului se numără blocarea filialei de la Tiraspol a Misiunii OSCE în Moldova, arderea drapelului național al Republicii Moldova, „Veteranii și Tineretul: dialogul generațiilor la  bucătăria soldățească” (2010). ,,Membrii partidului au fost inițiatorii de a sărbători și în Transnistria sărbătorile oficiale ale Federației Ruse: „Ziua Rusiei”, „Ziua Constituției Rusiei”, „Panglica Sf. Gheorghe.”[18]

La sfârșitul campaniei electorale prezidențiale din anul 2006 mass-media transnistreană a încetat  susținerea informațională a activității partidului Prorâv. Veriga centrală a ideologiei partidului este recunoașterea Republicii Moldovenești Nistrene, promovarea ideii de integrare a Transnistriei cu Rusia, lupta pentru păstrarea prezenței ruse în zona conflictului transnistrean.

,,În martie 2010 Partidul Național Democrat Prorâv participă la alegerile locale, însă din cei patru candidaţi de partid nu a câștigat niciunul. La încercarea de a contesta rezultatele alegerilor din circumscripţia  Tiraspol nr. 16, unde Alexandr Gorelovschi a pierdut candidatului înaintat de partidul Obnovlenie, Partidul Național Democrat „Prorâv” i-a fost refuzată cererea de chemare în judecată pe faptul încălcării comise din partea oponenţilor. După o serie de publicaţii în mass-media şi declaraţia oficială a PND „Prorâv” în legătură cu acest incident, judecătorul din judecătoria orăşenească Tiraspol, Ana Obrucicova a depus o acţiune împotriva partidului şi ziarul partidului.’’[19]

În aprilie 2010 ideologul Dmitrii Șoin şi-a exprimat poziţia oficială de pregătire a mişcării de a trece în opoziţie faţă de partidul de la guvernare. Din publicaţii și discursuri ale liderilor observăm  critici dure în privinţa politicii interne şi externe a Republicii Moldovenești Nistrene, partidul își dorește modernizarea şi democratizarea  republicii.

La alegerile prezidenţiale din Transnistria care au avut loc în decembrie 2011, organizaţia și-a susţinut propriul candidat pe Dmitrii Șoin. Partidul se află în opoziţie cu actuala guvernare. În noiembrie 2012 a început, însă un  proces de lichidare a partidului.

3.      Partidul Social –Democrat a apărut în 2006, dar a fost înregistrat la 25 ianuarie

2007. Este succesorul unui partid din 2002 care a fost învinuit de încălcarea suveranității republicii, motivul care l-au invocat autoritățile separatiste ar fi fost faptul că liderii acestui partid, aveau cetățenie moldovenească și susțineau Partidul Comunist din Moldova, la alegerile din 2001, care au avut loc în Republica Moldova.

Scopul partidului este de a democratiza sistemul administrativ din Transnistria, de a proteja drepturile și libertățile omului și găsirea unei soluții de a soluționa conflictul moldo-transnistrean în interesul cetățenilor de pe ambele maluri ale Nistrului. Liderii partidului consideră că ei sunt într-o opoziție constructivă față de putere. Președintele partidului este Alexandr Radcenko, el este fostul președinte al administrației locale din Tiraspol. Numărul social-democraților nu depășește numărul de  1000 de membri, însă numărul susținătorilor sunt mai mulți, dovada fiind participarea lor la diferite manifestări organizate de către partid.

4.      Partidul Comunist din Transnistria a fost înființat la 20 aprilie 2003.

Acest partid și-a propus edificarea unei societăți, în care vor domina ideile de egalitate, libertate și suveranitate. Scopul  partidului este lupta pentru putere și de a crea un stat social echitabil pentru toți. Partidul pledează pentru întoarcerea la economia planificată, invocând progresele în dezvoltarea economică a Chinei condusă de comuniști; pentru restabilirea controlului de stat asupra producției și a consumului, nerecunoașterea rezultatelor procesului de privatizare. Partidul pledează de asemenea și pentru  modificarea legislației electorale a Republicii Moldovenești Nistrene, pentru petrecerea alegerilor în baza sistemului proporțional, dar nu pe baza celui majoritar.

 La alegerile pentru Sovietul Suprem din 11 decembrie 2005 candidaţii Partidului Comunist din Transnistria nu au reuşit să obţină nici un mandat. La alegerile prezidenţiale ale RMN din 10 decembrie 2006 a fost înaintată la candidatura de preşedinte N. Bondarenco. În rezultatul alegerilor Bondarenco a ocupat al doilea loc după Igor Smirnov, acumulând 8,1% din voturi. La alegerile pentru Sovietul Suprem din 12 decembrie 2010 președintele PCT Oleg Horjan a fost ales deputat al circumscripţiei electorale 40 Kahovski or. Tiraspol. Astfel, Partidul Comunist din Transnistria pentru prima oară şi-a avut reprezentantul său în organul legislativ suprem al RMN.

5.      Partidul Comuniștilor din Transnistria s-aformat în urma divizării

Partidului Muncitoresc din Transnistria, din anul 1995. În prezent partidul are circa 1000 de membri, președintele partidului fiind Vladimir Gavrilchenko, numit la 27 noiembrie 2007. Liderii partidului susțin ideea de independență a RMN, consolidarea economiei, se declară împotriva proprietății private și sub nici o formă nu își dorește ca Transnistria să intre în componența Republicii Moldova.

Acest partid nu prea se bucură de popularitate în comparație cu Partidul Comunist din Transnistria condus de Oleg Horjan, ratingul său a scăzut semnificativ din cauza implicării pasive a liderilor.

6.      Partidul Liberal Democrat din Transnistriala fel este unpartid politic

din Transnistria înfiinţat la 1 mai 2006. Partidul a fost creat de către susţinătorii Partidului Liberal Democrat din Rusia cu care în mare măsură PLD Transnistria cooperează activ. Partidul aderă la ideile de populism, societate civilă dezvoltată,  stat de drept si control oportun al statului în sfera economică. Partidul pledează pentru independenţa Transnistriei fata de Republica Moldova şi România, pentru unirea cu Rusia, Ucraina şi Belarus. PLD Transnistria se consideră partid de opoziţie, atât preşedintelui în acțiune Evgheni Șevciuk, cât și parlamentului transnistrean.

Liderul partidului – Roman Hudiacov este consilierul şi persoana de încredere a liderului PLDR Vladimir Jirinovski. În anul 2012 el a devenit deputat al Dumei de Stat a Federației Ruse după lista PLDT.

,,În scopul de a asigura securitatea politică a Transnistriei partidul consideră necesar: a exclude pătrunderea în structurile guvernamentale a elementelor criminale şi corupte,  lichidarea lobismul din organele puterii în favoarea grupurilor financiar-politice şi de orientare compradoare separatistă, a restaura statutul subevaluat artificial al militarilor în societate, a intra în alianţe militare şi politice cu ţările vecine cu statut de egalitate.’’[20]

7.      Partidul Voința Poporului a fost constituit la 11 decembrie 2006, președinte

 a fost ales Oleg Gudimo. Din punct de vedere ideologic acest partid este apropiat de Partidul Patriotic și Partidul Republican. Nu întâmplător în februarie 2008 aceștia au semnat o strategie de cooperare și o serie de parteneriate.

      8.   La 3 iulie 2008 s-a format un nou partid politic numit Republica Corectă, președinte fiind ales Iurii Ghervaziuk. Principalul obiectiv al partidului este de a ,,restabili dreptatea socială și crearea condițiilor de securitate socială pentru toti cetățenii din Transnistria’’.[21] Acest partid a fost înființat pe baza unor organizații și anume: Organizația Veteranilor de Război, Uniunea Femeilor, Uniunea Apărătorilor din Transnistria.

      9.   Partidul Social-Patriotic din Transnistria a fost înființat prin alianță ,  în data de 8 aprilie 2009 când președintele Partidului Patriotic din Transnistria, Oleg Smirnov și președintele al Consiliului Politic al Partidului Republican din Transnistria, Vladimir Riliakov au semnat un acord privind instituirea Asociației Republican Politice un “bloc social-patriotic”. Bazele ideologice ale blocului social-patriotic au fost principiile de recunoaștere internațională a independenței Republici Moldovenești Nistrene, pentru a construi un stat eficient, cu o economie orientată spre social și dezvoltarea societății civile din Transnistria. Liderul partidului în prezent este fiul fostului președinte, Oleg Smirnov.

     10.  La 1 martie 2012 în cadrul unei noi adunări a Organizației Obștești ,,Renașterea Transnistriei’’, s-a votat reorganizarea organizației, într-un partid politic. La congresul de înființare a partidului au participat 481 de delegați din șapte orașe și raioane ale Transnistriei. La Congres au fost prezenți și Evghenii Șevciuk, premierul Piotr  Stepanov, miniștri și șefi ai administrațiilor locale. În cadrul Congresului Evghenii Șevciuk a declarat ,,majoritatea celor prezenți sant tovarăși de idei, care au participat activ la campania electorală din luna decembrie a anului trecut. Sunt foarte bucuros să vă revăd, să vă salut și să vă mulțumesc încă o dată pentru susținere. Adepții ,,Renașterii’’ sunt oameni cu poziție civică activă’’.[22]

            Punctul 1 din statutul Partidului Renașterea, spune că: ,,partidul Renașterea este o organizație voluntară, creată în baza Constituției și legilor din RMN, acționează după principiile de egalitate, auto-guvernare pentru toți cetățenii din RMN, de a participa la viața politică, de a-și exprima voințele politice, de a participa la diferite acțiuni politice și sociale, alegeri, referendumuri, precum și pentru a reprezenta interesele cetățenilor în guvern, administrațiile locale din RMN’’.[23]

Adepții partidului transnistrean Renașterea susțin că sunt o organizație politică pentru cei care vor să vadă Transnistria un stat puternic, de a trai într-o armonie etnică, justiție socială și să se simtă încrezători în viitor, să se folosească de drepturile lor civile și libertățile democratice. Aceasta este o echipă de oameni activi social, profesioniști de succes, care exprimă interesele majorității oamenilor multietnice din Transnistria, care împărtășesc toti o idee comună, anume dezvoltarea statului, renașterea ei.

Obiectivul principal al partidului este de a  ,,opri criza sistemică, pentru a face din RMN o țară mai prosperă, bazată pe o economie dezvoltată, cu un accent puternic pe politica socială, respectarea necondiționată a libertăților civile și a drepturilor omului, de a crea condiții de viață decente pentru toți cetățenii statului’’.[24] Presedintele partidului a fost ales Andrei Șipcenko.

    11.   Partidul Patria a fost creat la 17 aprilie 2012. În cadrul Congresului care a avut loc la Tiraspol au participat 226 de delegați (după legea RMN ,,cu privire la partidele politice’’, pentru înființarea unui partid este nevoie de 200 de membri). ,,În calitate de invitați de onoare la congres a participat o delegație rusă, condusă de deputatul rus Alexandr Juravleov, care este și președintele unei organizații social-politice din Federația Rusă numită Patria’’.[25]

Prima acțiune a partidului a fost întâlnirea cu vice-premierul rus Dmitri Rogozin, în care reprezentanții partidului au făcut o declarație în care ar cere ,,recunoașterea politică a Transnistriei ca fiind un stat independent și suveran’’.[26]

Partidul Patria este în opoziție față de președintele actual, deoarece în lista membrilor de partid este completată de foști membri ai fostelor partide cum sunt Partidul Republican din Transnistria, Partidul Patriotic din Transnistria și alte organizații patriotice cum sunt – Uniunea Ofițerilor, Uniunea Veteranilor de Război, o parte a Uniunii Apărătorilor din RMN și altele. Liderul Partidului Patria este Alexandru Karaman.

3. Evoluții ale partidelor și organizațiilor politice din Transnistria

Odată cu aparitția partidelor  politice în RMN a devenit clar, că după declarațiile oficiale generale cu privire la uniunea elitei conducătoare a republicii se ascundea un conflict serios de interese, care a ocupat, pe de o parte, forma de opoziție a Partidului Republican și a partidului Obnovlenie, iar pe de altă parte o luptă între puterea executivă reprezentată de președinte și Sovietul Suprem. În acest context, în 2006 în Transnistria s-au activizat forțele orientate pentru a-l susține pe președintele din acea perioadă Igor Smirnov, permițând în același timp o oarecare critică la adresa puterii executive. Exponentul intereselor acestor forțe era tocmai  Partidul Patriotic din Transnistria (PPT), condus de fiul președintelui RMN, Oleg Smirnov. Acest  partid avea atunci o direcție pro-prezidențială, deși ca forță politică, el încă nu se constituise pe deplin. PPT îi lipseau evoluţii interesante de program, el încă nu  înaintase proiecte politice, economice şi sociale populare. Principalele priorități incluse în programul Partidului Patriotic erau printre altele în acea perioadă promovarea egalității  cetățenilor într-o societate care este în curs de dezvoltare, de a susține puterea prezidențială ca fiind garantul stabilității și păcii în RMN. Un loc important în programul partidului era acordat statutului internațional al RMN, care este desemnată ca stat independent, suveran. Unul dintre obiectivele fundamentale ale partidului, în acest sens fiind cooperarea deplină la recunoaşterea internațională a RMN. ,,În programul partidului se constată că „importanţa istorică a pământului transnistrean” constă în „protejarea liniilor frontale ale Rusiei de interferenţe externe”. Viitorul Transnistriei ca „stat de oamenii liberi” se examinează în cadrul „uniunii statelor suverane, reunite de către Rusia, popoarele frăţeşti ale cărora sunt legate printr-o istorie comună, cultură, tradiții, valori morale și spirituale comune, precum și de un spațiu economic comun.”[27] Aceste directive de program ale PPT sunt apropiate de directivele fundamentale ideologice și politice ale Partidului Popular Democrat Prorâv și a partidului „Voinţa Poporului”. În general, soarta politică a Partidului Patriotic a depins în mare măsură de procesul politic din regiune. Eșecurile economice din ultimii ani ai lui Smirnov, scandalurile din sfera privatizării au cerut de la Igor Smirnov decizii drastice de personal pentru a menţine autoritatea în rândurile populaţiei republicii. Într-o întorsătură nefavorabilă a evenimentelor pentru preşedinte scenariul presupunea la acea data ca în jurul PPR să se strânga toţi adepţii săi pentru a nu elibera din mâinile sale pârghiile puterii. În vara anului 2007, confruntarea electorală a diferitor părţi ale elitei politice din Transnistria în persoana Partidului Patriotic şi Obnovlenie s-a transformat într-o confruntare aproape deschisă. ,,PPT a răspândit o cerere în care acuză  fracţiunea majoritară în Parlament de adoptarea în cadrul Sovietului Suprem a unui şir de decizii care, în opinia „patrioţilor”, pot duce la colapsul economiei, tulburări sociale şi criză politică în ţară.”[28] Este vorba, în special, de creşterea excesivă a tarifelor pentru serviciile comunale pentru cetăţeni şi în paralel de acordarea unor înlesniri fiscale unei serii de structuri de afaceri, care includ şi SRL „Sheriff”. Aceste decizii, în opinia oponenţilor, ar fi dus la o stratificare şi mai mare a societăţii transnistrene în bogaţi şi săraci, zdruncinarea stabilităţii sociale şi a securităţii republicii. Ca răspuns la aceste acuzaţii E. Şevciuk la o conferinţă de presă  i-a reproşat băncii „Gazprombank” (banca familiei Smirnov Transnistria) refuzul de a transfera Rusiei în calitate de stingere a datoriei pentru gaze de circa 45 de milioane de dolari, primiţi de la populaţie în baza decontărilor pentru gazul consumat. Sovietul Suprem a obligat „Gazprombank” să transfere decontările populaţiei pentru consumul de gaze către Banca Centrală a Transnistriei. ,,Spicherul Sovietului a prezentat şi o serie de alte pretenţii membrilor familiei preşedintelui. „Gazprombank” a declarat despre pregătirea de a-şi apăra  justeţea acţiunilor în instanţa de judecată. Trebuie subliniat faptul că scandalurile de acest tip elita politică a Transnistriei nu mai văzuse.’’[29]

     În ultimul timp cea mai proeminentă şi activă reuniune politică a Transnistriei a devenit Partidul Democrat Popular „Prorâv” condus de A. Gorelovschi. Lupta pentru independenţă şi recunoaşterea RMN a constituit obiectivul strategic al partidului. Prorâv pledează deasemenea pentru crearea unei noi comunităţi etnice „poporul transnistrean”, prezenţa politică, economică, strategică, pacifistă, ştiinţifică, educaţională şi culturală a Rusiei în RMN. Deasemenea partidul era favorabil cursului de includere în continuare a sectorului educaţiei transnistrean în spaţiul educaţional al Rusiei. Partidul era popular în rândul tinerilor, din care şi sunt formate cadrele sale.

 Fondatorul Prorâv-ului este şeful filialei transnistrene a Institutului de Strategie Naţională, şeful secţiei Ministerului Securităţii Publice a RMN pentru protecţia construcţiilor, care s-a poziţionat ca un radical, deschis anti-occidental, fondator al „Şcolii superioare de supremaţie politică Ernesto Che Guevara”  Dmitrii Șoin. Prorâv-ul transnistrean se consideră analog al mişcării tineretului rus „Ai noștri” şi a fost creat cu participarea directă a consilierilor din Rusia. Ulterior, relaţiile lui Șoin cu partenerii ruşi s-au agravat şi el a pierdut sprijinul lor financiar. În septembrie 2007, Dmitrii Soin şi-a dat demisia, care a fost aprobată de către ministrul securității de stat al RMN  Antiufeev. În cercurile politice transnistrene una dintre motivele concedierii  unei figuri atât de influente din anturajul ministrului securităţii de stat ţine atât de intenţia conducerii republicii de a reduce prezenţa structurilor de securitate de stat în spaţiul politic, precum şi  de intenţia lui Șoin pentru a începe o carieră politică independentă.

Prorâv, în baza evaluării efectuate de către  ideologul său principal, reprezintă o mişcare, care  ca un aspirator a aspirat în sine tineretul pasionar. Creând Prorâv-ul – şi-a împărtăşit gândurile Șoin – ,,am studiat cu atenţie experienţa grupurilor politice radicale, începând de la acele care au existat la începutul aniilor 90 – fronturi populare şi mişcări intermediare în fostele republici sovietice, structurile paramilitare şi militarizate publice, cum ar fi UNSO, RNE, etc.  Aceleaşi acţiuni directe, de exemplu, unele lucruri şocante asociate cu crearea de evenimente de informare și desigur, experienţa „revoluţiilor colorate.’’[30]

În condiţiile moderne ale Transnistriei, când este evidentă reducerea participării politice a populaţiei, Șoin consideră necesară transformarea politică în spectacol, de a utiliza construcţiile avansate postmoderniste ideologice. Cea mai mare problemă a organizaţiilor politice tradiţionale, în opinia lui Șoin, este faptul că acestea nu sunt gata să vorbească direct cu publicul, dar se limitează doar la declaraţii. Prorâv, în comparaţie cu ele, funcţionează în limitele strategiei de acţiune directă, adică conlucrează în mod direct cu oamenii. În vara anului 2007 membrii mişcării au vizitat Ucraina, Rusia, au stabilit relaţii cu multe mişcări de tineret din străinătate. Observatorii locali consideră recunoaşterea caracterului activ al Prorâv-ului şi a rolului său în regiune prin vizitarea sediului său de către Ambasadorul SUA în Republica Moldova.

În calitate de scop concret al activităţii sale prorâvovţii numesc lupta împotriva corupţiei, cu  inacţiunea funcţionarilor  de nivel mediu, care nu rezolvă problemele cetăţenilor. Linia strategică a Prorâv-ului este definită ca o luptă pentru independenţă şi cursul spre alianţa cu Rusia. Ideea cea mai recentă pentru Transnistria ideologii Prorâv-ului o văd în consolidarea elitei politico-economică şi întregului popor din Transnistria. În opinia analistului politic moldovean Vitalie Andrievschi, organizația de tineret Prorâv şi legat de aceasta Partidul Naţional Democrat „Prorâv” ,,astăzi domină în mod evident scena politică din Transnistria, fiind cele mai active în desfăşurarea acţiunilor de masă şi de propagandă a principiilor lor ideologice. Este important să menţionăm, că ei încearcă să justifice ideologic nu numai activitatea proprie, dar şi existenţa însăşi a Transnistriei ca stat independent. Prorâviştii au învăţat să promoveze bine tot ceea ce fac, spune V.Andrievschi – Dar experienţa arată că o ideologie bună, o echipă excelentă şi campaniile propagandistice minunate – asta nu e tot de ce este nevoie pentru a reuşi”.[31] Cu toate acestea, politologul moldovean consideră că „dacă viaţa politică în Transnistria va continua în aceeaşi direcţie, atunci putem prezice că în următoarele alegeri pentru Sovietul Suprem lupta principală va fi intre Partidul Obnovlenie şi Partidul Popular Democrat’’.[32]

        Partidul Liberal Democrat din Transnistria (PLDT  – Transnistria, preşedinte R. Hudiacov) este un analog al partidului rus cu aceeaşi denumire nume a lui V.V. Jirinovski. Partidul pledează pentru: ,,recunoaşterea internaţională a RMN ca stat suveran, dreptul cetăţenilor de a circula liber peste hotare şi în întreaga lume, consolidarea structurilor de drept, economie social-orientată, independentă, suficientă a RMN, creştere constantă a nivelului de trai, menţinerea securităţii sociale şi, mai presus de toate, a locuinţelor, serviciilor la preţuri, asistenţă medicală şi educaţie de calitate.’’[33]

În ceea ce privește Partidul Comunist din Transnistria acesta de la început sprijinea dezvoltarea unui stat independent şi social orientat, încetarea privatizării, consolidarea sectorului public al economiei şi pleda împotriva proprietăţii private asupra terenurilor, pentru o reglementare mai eficientă a preţurilor şi tarifelor, împotriva oricăror forme de intrare a Transnistriei în componenţa Republicii Moldova. Partidului Comunist din Transnistria a continuat deasemenea să  pledeze pentru restaurarea URSS, întoarcerea la planificare, renunţarea la privatizare, controlul de stat asupra producerii și de distribuție. După venirea comuniştilor  la putere în Moldova, partidele de orientare comunistă din stânga Nistrului au început să se asocieze cu forţele anti-transnistrene şi au pierdut un număr mare de adepţi. În astfel de circumstanţe, ei nu au putut conta pe loialitatea autorităţilor din regiune. O mare parte din adepţii săi l-a constituit electoratul protestatar. Cum a menţionat ziarul „Omul şi drepturile sale”, „acum la cârma guvernului reprezentativ se află două forţe politice –  partidul de guvernămînt în persoana adepţilor preşedintelui printre deputaţii Sovietului Suprem  şi partidul capitalului mare în persoana partidului politic „Obnovlenie”. Însă s-a vorbit mult timp în societatea transnistreană că  pentru a reduce apetitul partidelor de  guvernământ sau partidelor cu capital  mare, este nevoie de un al treilea partid, care ar exprima interesele poporului simplu, a intereselor întreprinderilor mici şi mijlocii, în oraş şi în zonele rurale”.[34] Anume o astfel de  a treia forţă politică a aparut şi s-a poziţionat exact în această nișă a scenei politice transnistrene Partidul Social Democrat din Transnistria – Partidul echităţii sociale.
      Acest partid a sperat să unifice majoritatea populaţiei în jurul său şi să exprime interesele lor în guvernul de stat. ,,Partidul Social Democrat din Transnistria a avut drept scop de a proteja drepturile şi libertăţile cetăţenilor, de a restabili principiile echităţii sociale, democratizarea întregului sistem de guvernare şi organelor legislative, să stabilească responsabilitatea fiecărui cadru de conducere de stat pentru sectorul încredinţat, să oblige funcţionarii publici să servească poporului şi statului, dar nu poporul şi statul – să servească funcţionarul.’’[35] Social-democraţii s-au opus guvernului republican, au criticat stratificarea socială puternică în societate, atunci când bogaţii constituie 5-10%, iar 80% din populaţia Transnistriei trăiește în sărăcie. Membrii PSDT consideră ,,cea mai gravă problemă pentru societatea transnistreană şi statul din stânga Nistrului au devenit birocraţia, protecţionismul birocratic, anarhia și corupția la toate nivelurile de guvernare, care, la fel ca un cancer, a încurcat toate ramurile de guvernare.’’[36]

       Liderul Partidului Social-Democrat din Transnistria Alexandr Radcenco într-un ziar de opoziție cu titlul caracteristic „Omul și drepturile sale”, a remarcat ,,faptul că în 16 de ani de existenţă a Republicii majoritatea organizaţiilor social-politice, mişcărilor, care în primele zile de formare a republicii  s-au creat de jos pentru a o proteja de extinderea naționalismului pro-român, cu timpul sub presiunea puterii executive au devenit statale. Liderii lor au fost ,,privatizaţi de organele puterii şi a încetat să exprime interesele populației în general. Ei au început să manipuleze opinia publică în interesul puterii. Pentru asigurarea ideologică a acestei manipulări, prin decretul prezidențial  Nr 272 în anul 1996 toată mass-media de stat au fost reatribuite executivului. Cu ajutorul organizaţiilor social-politice nou create, scria el, mass-media formează până în prezent  puterea plăcută opiniei publice şi stigmatizează disidenţii, organizațiile sociale, de asemenea liderii lor, nu sunt de acord cu politicile anti-populare de guvernare.’’ [37]

       De fapt în Republica Nistreană de-a lungul timpului și partidele de stânga, şi comuniștii, și social-democrații, au fost opoziție acută la întregul regim anti-popular, adresând în egală măsură critica şi președintelui și Sovietului Suprem, și Partidului Republican, și Partidului Obnovlenie. Pentru ei, toți reprezentanții puterii supreme de stat – sunt „dușmani ai oamenilor muncii”, ale căror interese, în opinia liderilor acestor partide, reflectă doar interesele celor de la putere . În prezent, aceste partide sunt clasificate ca outsideri politici, ele sunt slab reprezentate la nivel local, este redus şi numărul membrilor săi. Cu toate acestea, folosind un potenţial considerabil pentru alegătorii de protest, acestea pot, în viitor, să îşi sporească influența asupra vieții politice a regiunii.

Ziarul din Transnistria Svedenia a remarcat faptul că „RMN un timp destul de îndelungat a fost lipsită de organizații, formal numite partide. Au trecut16 ani, și apariția unor partide a devenit o necesitate. Conform rezultatelor studiilor şi sondajelor realizate, 50% din populaţia RMN sugerează că procesul de construire a unei societăți civile este în curs de dezvoltare, dar atitudinea faţă de partide ca un instrument politic nu s-a statornicit.”[38] Oricât ar fi de paradoxal, dar reprezentanții diferitelor partide sunt de acord că partidele transnistrene în forma şi starea lor actuală sunt încă departe de standardele clasice. În opinia liderului Partidului Social Democrat din Transnistria Alexandr Radcenco, „în republică până când se creează  partide artificiale. Ele nu sunt în scopul de a schimba lucrurile, dar în scopul de a statornici cele vechi, adică stilul autoritar de guvernare caracteristic pentru Transnistria.”[39]

            Aproape de acest punct de vedere este şi poziția împărtășită de aproape toată presa de opoziție. În Transnistria, scrie, „Omul și drepturile sale” – ,,partidele politice pot fi împărțite pe baza obiectivelor lor: cei care încearcă să perpetueze situația în situația actuală, precum și pe cei care caută să  democratizeze statul și societatea. Se remarcă o inegalitate inițială a partidelor privind deținerea de mijloace de acces la mass-media. Uneori partidele se fondează pentru partide, în scopul pregătirii de alegeri în Sovietul Suprem şi consiliile locale în baza listelor de partid.”[40]

       Cu toate acestea, este evident un singur lucru – procesul de apariție a partidelor noi a trecut în faza sa activă. Acum, aceste forțe politice trebuie să dovedească viabilitatea sa. Probabil, că partidele cu cele mai apropiate programe, vor fi comasate în structura de ansamblu. După cum menționeaza și alți politologi moldoveni, în regiunea transnistreană nu numai că se formează doar un sistem democratic, dar deja începe să funcționeze într-adevăr și are influență asupra vieții politice din regiune. În ultimii ani, în societatea transnistreană treptat se încearcă înrădăcinarea de valori democratice, ca pluralismul opiniilor, libertatea de a alege, recunoașterea drepturilor omului, dezvoltarea diversității de activități civile, politice și economice. Toate acestea sunt o dovadă a formării, deși foarte lent şi punctiform în Republică a societății civile. Pe de altă parte, fenomenul  boom-ului de constituire a partidelor înseamnă că autoritățile Republicii Moldovenești Nistrene au recunoscut necesitatea de ierarhizare orizontală a puterii, însă până când nu este pregătită pentru a muta focalizarea de control de pe structurile de putere pe cele politice. Există încă o serie de probleme nerezolvate ale structurilor executive ale statului, în special a celor care au devenit sau nu modificate complet de epoca sovietică, sau au fost create în grabă în confruntarea militar-politică cu Republica Moldova. Aceasta în primul rând se referă la unitatea de putere, armată, Ministerul de Interne și agențiile de securitate.

      În general, în Transnistria este vizibil progresul dezvoltării democrației. În țară a devenit o realitate, și pluralismul politic, precum și apariția mai multor partide, a apărut și în mod deschis opoziția. După cum a menționat Vitalie Andrievsky: “Încă cu șase-șapte ani în urmă, era aproape imposibil să vorbim serios despre o opoziție transnistreană, deoarece prezența ei pe scena politică era abia vizibilă. Mai mult decât atât, conceptul de “opoziție” în societatea transnistreană era percepută negativ, deoarece orice opoziție față de președintele Igor Smirnov era considerată în primul rând ca o expresie a neloialității față de independența de facto, deși nu este recunoscut oficial de către comunitatea internațională, statul – Republica Moldovenească Nistreană. Este demn de remarcat faptul că astăzi, în opoziție într-o oarecare măsură se află aproape toate partidele existente în Transnistria. Astfel, între opoziția transnistreană rămân foarte semnificative diferenţe. Unele partide erau în opoziție față de Igor Smirnov și echipa sa de guvern (Partidul Republican) , altele la majoritatea din Sovietul Suprem, reprezentat anume de partidul Obnovlenie”.[41] În opoziție către majoritatea parlamentară sunt partide, care-l susțin pe fostul președinte Igor Smirnov și guvernul său. Printre acestea se numarau, odata Partidul Republican din Transnistria, Partidul Patriotic din Transnistria și „Narodnaia Volia” din Transnistria. La momentul actual Partidul Republican si Partidul Patriotic  s-au comasat în Partidul Social-Patriotic.

            În anul 2012 situația politică internă din regiunea transnistreană a dat startul spre o nouă direcție. După shimbarea liderului de la Tiraspol din decembrie 2011, a început un nou proces de transformare a elitei politice și economice transnistrene. Imediat după alegeri, s-au format trei grupuri de influență care încercau să se mențină pe poziții sau să ajungă la funcțiile de conducere. Din primul grup făceau parte foștii membri ai echipei lui Igor Smirnov, al doilea grup era reprezentat de membrii partidului Obnovlenie controlată de compania Sheriff și al treilea grup, noua echipa  a noului președinte Evghenii Șevciuk care la 1 martie 2012 au format Partidul Renașterea.

            Fosta echipă a lui Igor Smirnov, s-a desființat foarte repede. Mulți dintre ei au fost concediați, alții au rămas în căutarea unor noi ocupații, iar unii au plecat din regiune de exemplu Vladimir Antiufeev. Însă au fost și unii care s-au alăturat noului lider. Astfel, în prezent în Republica Moldovenească Nistreană există două grupări care uneori se confruntă pentru împărțirea sferelor de influență: Partidul Obnovlenie controlat de Sheriff și noua echipă a lui Șevciuk.

            ,,Partidul Obnovlenie deține controlul majoritar în Sovietul Suprem (legislativul local), având 29 de parlamentari din totalul de 43. În timpul campaniei electorale din 2011, Anatolii Kaminski, liderul Partidului Obnovlenie a beneficiat de sprijin substanțial din partea Kremlinului. La începutul anului 2012, Sheriff-ul controla o bună parte a economiei regiunii, cum ar fi: combinatul de vinuri Kvint, uzina de oțel de la Râbnița, Tirotex și mai multe supermarket-uri, stații de alimentare. De asemenea, compania beneficia de înlesniri la importul de bunuri în Transnistria, fiind avantajată față de alți agenți economici. Câștigarea ,,alegerilor’’ din decembrie 2012 însă, de către E. Șevciuk, au pus Partidul Obnovlenie și pe patronul său Sheriff într-o situație dezavantajoasă’’.[42] În timpul perioadei lui Smirnov, Sheriff-ul a monopolizat economia locală, deoarece Smirnov controla resursele administrative, iar o dată cu schimbarea președintelui, companiei i-au fost retrase mai multe înlesniri comerciale și vamale.

            Încă de la început, ,,Evghenii Șevciuk a început o ofensivă împotriva rivalilor săi care au contribuit la debarcarea sa de la conducerea Sovietului Suprem din 2009. Principala țintă a fost Vladimir Antiufeev, care a fost demis din funcția de Ministru al Securității de Stat și căruia i-a fost intentat un dosar penal. Deși acesta a încercat să opună rezistență, a fost nevoit în scurt timp să se refugieze la Moscova. Tot odata, Șevciuk a încercat să formeze o nouă fracțiune în ,,legislativ’’ ca să poată controla această instituție.’’[43] Astfel, la 1 martie 2012 a fost creat partidul pro-prezidențial Renașterea , președinte fiind ales Andrei Șipcenko.

Așadar, la o analiză rapidă în Republica Moldovenească Transnistreană putem spune că  pe de o parte partidele pro-prezidenţiale de orientare centristă sunt susţinute de forţele din regiune, ale căror interese economice sunt legate de conservarea statalităţii transnistrene. Patrioto-centriştii nu au orientări ideologice clare în politică, cu excepţia protecţiei statalităţii. În prezent, centrismul politic transnistrean a format temelia ideologică care uneşte adepţii săi în tendinţa de a crea un guvern puternic şi reforme de piaţă. Cele mai importante valori ale acestui grup politic sunt ideile unui stat stabil şi autoritatea unui lider puternic. Partidul de centru Renașterea și Partidul Patria, care au apărut în primăvara anului 2012, reprezintă și ele un element foarte important pentru viitorul situației politice interne din regiune. Partea de stânga a spectrului politic a Republicii Moldovenești Nistrene este reprezentată de comunişti şi social-democraţi. În Republică activează Partidul Comuniștilor din Transnistria şi Partidul Comunist Transnistrean. Ambele partide se află în opoziţie faţă de actuala guvernare. Partidul Comuniștilor din Transnistria conlucrează cu Partidul Comunist din Federaţia Rusă şi este mai popular în societatea transnistreană decât Partidul Comunist Transnistrean.

            Cu toate acestea, spre deosebire de elita politică moldovenească și majoritatea partidelor din Republica Moldova, forțele politice din Transnistria au valori și poziții comune privind o serie de aspecte critice care sunt de importanță strategică pentru viitorul statului lor. De exemplu, aproape toate partidele din Transnistria văd viitorul regiunii și dezvoltarea unor relații strânse și multilaterale cu Rusia, apreciază chiar dacă nu este recunoscută de jure, dar de facto “independența regiunii” și sunt gata să lupte pentru drepturile suverane ale Transnistriei.

În funcție de numărul de partide politice existente în țară se poate vorbi despre interdependența lor, relații, concurența în lupta pentru putere. Partidele și sindicatele formează un set de relații relativ stabile între ele și sistemul politic ca un tot întreg.

Această structură şi ansamblu de  legături  sunt numite sistem de partid. Sistemul de partid acționează întotdeauna ca fiind unul dintre cele mai importante structuri ale sistemului politic a societății. Perspectiva sistemului de partide din Republica Moldovenească Nistreană este în curs de dezvoltare, datorită faptului că: în primul rând, astăzi sistemul pluripartidist reprezintă în RMN o necesitate socială, în al doilea rând, necesitatea multipartidistă este recunoscută de elită, iar în al treilea rând, dezvoltarea multipartidistă este un atribut obligatoriu în procesul de modernizare a republicii, mișcarea ei spre democrație politică și pieței de desfacere.

4. Repartizarea partidelor din Republica Moldovenească Nistreană pe eșichierul politic

Din punct de vedere ideologic partidele politice pot fi de stânga, de dreapta și de centru. O astfel de clasificare a partidelor a fost preluată din istoria politică a Franței. Această distincție a fost facută în timpul Revoluției Franceze din 1789, când cei care susțineau regele trebuiau să treacă de partea dreaptă a Adunării, iar cei care erau pentru formarea republicii treceau în partea stângă. De atunci, s-a decis construirea unui spectru ideologic al partidelor de stânga și de dreapta. Astăzi, acesta arată în felul următor:

TABEL CU REPARTIZAREA PARTIDELOR DIN REPUBLICA MOLDOVENEASCĂ NISTREANĂ PE EȘICHIERUL POLITIC

Deși toate partidele din Republica Moldovenească Nistreană sunt mai apropiate de Rusia, observăm ca ele totuși au un caracter occidental. În Republica Moldovenească Nistreană observăm că există o reală opoziție, caracteristică democrațiilor occidentale unde se observă totusi clar, că există o luptă politică la nivel național. Analiza pe care am facut-o, arată că factorul ideologic a căpătat o importanță deosebită începand mai ales cu anul 2006, cănd în RMN s-a accentuat pluripartidismul. Urmărind spectrul ideologic al politictii transnistrene actuale, observăm o varietate de idei politice: marxism-leninismul în interpretarea sa modernă (Partidul Comunist din Transnistria, Partidul Comuniștilor din Transnistria), social-democrația (Partidul Social-Democrat, Partidul Republica Corectă din Transnistria), liberalismul (Partidul Liberal Democrat din Transnistria), naționalismul, patriotismul, popularianismul (Partidul Național Democrat ,,Obnovlenie’’, Partidul Popular Democrat ,,Prorâv’’, Partidul Social-Patriotic, Partidul Voința Poporului, Partidul Patria).

În ciuda declinului brusc al numărului de partide comuniste în multe țări post-comuniste, inclusiv în Rusia, aceste partide înca mai există, însă la periferia fostului imperiu sovietic. Partidele de extremă stângă (Partidul Comunist din Transnistria și Partidul Comuniștilor din Transnistria), se află într-o opoziție radicală față de celelalte partide. În cele mai multe cazuri chiar dacă în numele partidelor există termenul  de ,,comunist’’, în programele lor se regăsesc mai mult idei ale social-democrației fără a se renunța complet la idei bolșevice fundamentale. Comuniștii moderni din Transnistria privesc negativ economia de piată și își doresc eliminarea proprietății private, indicând necesitatea economiei planificate.

Partidele de centru-stânga (Partidul Social-Democrat, Partidul ,,Republica Corectă’’ din Transnistria), conform programelor lor abordează aspectele sociale ale vieții. Mai mult decât atât secțiuni importante sunt dedicate intereselor sociale, de dezvoltare socială și politicilor sociale care sunt incluse în agenda lor. Pe de altă parte apelul direct la problemele sociale ale vieții și la soluțiile de îmbunătățire ale acesteia, este necesar și pentru a atrage alegători. Partidele social-democrate consideră ca fiind chei ale succesului dezvoltarea economică a țării, o economie mixtă, sprijinirea industriei naționale cu o valoare mai ridicată și crearea locurilor de muncă bine plătite. Spre deosebire de comuniști, social-democrații văd guvernul nu ca o forță negativă, ci ca un instrument pentru a obține dreptate și egalitate, respectarea drepturilor sociale și economice (dreptul la muncă, locuință, asistență medicală, etc). Prezentarea democrației sociale, a luptei de clasă este diferită de abordarea tradițională marxistă. După cel de-al doilea război mondial social-democrația a devenit o forță politică majoră în multe părți ale lumii, în special în Europa.

Partidul de centru este noul Partid Renașterea, înființat la 1 martie 2012. Ei își doresc ca Transnistria să devină un stat puternic, de a trăi într-o armonie etnică, justiție socială și să se simtă încrezători în viitor, să se folosească de drepturile lor civile și libertățile democratice. Un accent puternic pun pe politica socială, respectarea necondiționată a libertăților civile și a drepturilor omului.

Partidele de centru-dreapta (Partidul Popular Democrat ,,Obnovlenie’’, Partidul Social-Patriotic, Partidul Voința Poporului, Partidul Patria) sunt destul de apreciate în RMN, în mare parte și datorită programelor lor. Bazele ideologice ale Partidului Social-Patriotic, Vointa Poporului sunt  principiile de recunoaștere internațională a independenței Republici Moldovenești Nistrene, pentru a construi un stat eficient, cu o economie orientată spre social și dezvoltarea societății civile din Transnistria. Partidul Popular Democrat Obnovlenie reprezintă interesele cercurilor transnistrene de afaceri, inclusiv ale firmei Sheriff.

Partidul de centru-dreapta (liberalism) este reprezentat de Partidul Liberal Democrat din Transnistria, acesta punând accent pe drepturile și libertatile individuale, securitate, pe valorile individualiste, pledând pentru idealurile democrației, economiei de piață, proprietății private.

Partidul de dreapta (Partidul Național Democrat Prorâv) reprezintă flancul drept al spectrului politic transnistrean, este unul din  cele mai active în desfăşurarea acţiunilor de masă şi de propagandă a principiilor lor ideologice. Este important să menţionăm, că ei încearcă să justifice ideologic nu numai activitatea proprie, dar şi existenţa însăşi a Transnistriei ca stat independent. Prorâviştii au învăţat să promoveze bine tot ceea ce fac. Ei pledează deasemenea pentru crearea unei noi comunităţi etnice „poporul transnistrean”, prezenţa politică, economică, strategică, pacifistă, ştiinţifică, educaţională şi culturală a Rusiei în RMN.

  Partide non-ideologice (ecologism, feminism) care se află în afara eșichierului politic, dar care se bucură de o mare popularitate în multe țări europene, în prezent în Republica Moldovenească Nistreană nu există.

În concluzie, conform analizei făcute putem spune că sistemul politic din Republica Moldovenească Nistreană este atomizat, caracterizat printr-o varietate de partide politice. Fiind situate pe un eșichier politic diferit, observăm că mereu sunt într-o rivalitate pentru lupta politică, opoziție ceea ce-i caracteristic pentru o țară  democrată.

Potrivit tabelului observam că pe eșichierul politic există un echilibru, avem partide de stânga, centru și dreapta. Însă nu-i deloc obligatoriu ca acest eșichier politic să fie complet, nici o țară nu-l are complet, iar modelul american și altele nu răspund deloc la eșichier. În prezent în Sovietul Suprem se bucură de o majoritate un partid de centru-dreapta și anume Partidul Obnovlenie fiind în opoziție cu un partid de centru – Partidul Renașterea.

Rezumatul alegerilor parlamentare din 12 decembrie 2010[44], din Republica Moldovenească Nistreană

Conform secțiunii 26, art. 99, punctul 2 din Codul Electoral al Republicii Moldovenești Nistrene ,,alegerea deputaţilor ai Sovietului Suprem se realizează pe baza sistemului de vot majoritar (majoritatea relativă) din circumscripţiile electorale. Deputaţii sunt aleşi pentru un termen de 5 ani, prin vot secret, universal și egal în circumscripţiile uninominale. Alegerile parlamentare au  loc în a doua duminică din decembrie a anului în care expiră competenţele Sovietului Suprem’’.[45]

Sistemul electoral este unul dintre factorii-cheie în proiectarea instituțională a statului. Modul în care sistemul electoral influențează  sistemul de partide a fost proiectat de către Douverger. Conform Legii lui Duverger, sistemele electorale majoritare favorizează apariția bipartidismului. Țări cu un astfel de sistem sunt Marea Britanie și SUA. Însă să nu credem că nu există și alte partide politice, doar că pe scena politică contează și au o importanță mai mare doar doua.

Potrivit rezultatelor alegerilor din 12 decembrie 2010 anunțate de către Comisia Electorală Centrală din RMN. Noile circumstanțe politice au favorizat crearea în Transnistria a trei grupuri de influență care încercau fie să rămână la conducere sau să ajungă la funcțiile de conducere. Primul grup era format din echipa foștilor apropiați ai lui Igor Smirnov. Al doilea din reprezentanți a partidului Obnovlenie controlată de compania Sheriff și cel de al treilea grup, noua echipă  a liderului Eveghenii Șevciuk, care în martie 2012 au creat Partidul Renașterea. Majoritatea membrilor din echipa fostului președinte Smirnov s-au aliat noului președinte, alții au părăsit țara sau și-au găsit noi ocupații. Acest fapt a condus la apariția dualismului de putere în RMN.

Deși, oficial în RMN este un sistem multipartidist, Sovietul Suprem este reprezentat de două partide politice importante. Dominant este un singur partid, Obnovlenie care se bucură de o majoritate având 25 de deputați din cei 43, acest partid fiind sustinut de cea mai puternică companie comercială Sheriff. În opinia deputatului Oleg Gudâmo, acesta se bucură de succes  ,, prin accesarea de resurse financiare menite să atragă alegători, inclusiv prin împărţirea de pachete cu produse alimentare’’[46]. A doua forță politică în Sovietul Suprem este partidul Renașterea. ,,Celelalte partide politice înregistrate în RMN nu au nici un potenţial, şi constituie nişte elemente decorative ale unui regim pseudo-democratic. „Independenţa Transnistriei” în raport cu Republica Moldova, „apropierea de Rusia” sunt nişte „vaci sacre” pentru toate partidele politice din Transnistria’’.[47] Celelalte forțe de partid sunt mici în comparație cu partidul majoritar și reprezentarea lor în Sovietul Suprem este foarte mică.

 Crearea noului partid pro-prezidențial Renașterea la 1 martie 2012, este un nou jucător foarte important în sistemul de partide al Transnistriei. Asigură o concurență pentru lupta politică, pentru reprezentarea intereselor ale cetățenilor și să limiteze monopolul partidului Obnovlenie sau chiar lichidarea acesteia. Apariția noului partid  reprezintă un fenomen pozitiv și poate avea rezultate eficiente, dacă ar ,,reprezenta real interesele cetățenilor și nu doar interesele unor grupuri de afaceriști.’’[48]

Conform unor indicatori ,,Partidul Renașterea care a aparut anul trecut, imediat după alegerile prezidențiale, se bucură de susținere și poate ajunge la nivelul Partidului Obnovlenie, va face tot posibilul să nu își piardă din credibilitate în fața campaniei electorale din 2015’’.[49]