Doamna Olga Cebotari, Viceprim-ministru pentru Reintegrare în Guvernul Republicii Moldova, a absolvit studii de licență la Universitatea Rusă a Prieteniei Popoarelor din Moscova (2010-2014), master la Academia Diplomatică a Ministerului Afacerilor Externe al Federației Ruse (2014-2016) și doctorat la aceeași instituție (2017-2020). A fost director al Organizației regional-obștești „Centrul pentru Susținerea Tinerilor Moldoveni” din Moscova (2017-2019), apoi director-adjunct al Departamentului Economic, Comitetul executiv al Comunității Statelor Independente, tot în Moscova.
Interviul a fost realizat de către Eugen Străuțiu
Viceprim-ministrul Olga Cebotari
E.S.: Sunteți mulțumită de instrumentele oficiale pe care Republica Moldova le-a construit, până în acest moment, pentru gestionarea problemei transnistrene? Este Biroul politici de reintegrare o structură performantă (în condițiile legii), sau are nevoie de recalibrare cantitativă și calitativă? Este suficient funcțională cooperarea inter-ministerială? Produce rezultate cooperarea între guvern și parlament?
O.C.: Problematica transnistreană este una complexă și strategică, figurând ca o prioritate constantă pe agenda guvernamentală, pe parcursul ultimelor trei decenii.
În vederea gestionării acesteia și a promovării politicilor de reintegrare a țării a fost instituită poziția de membru al Guvernului (Vicepremierul pentru reintegrare), responsabil de acest dosar. La fel în cadrul Cancelariei de Stat funcționează Biroul politici de reintegrare, care este instituția de suport pentru Vicepremier în acest domeniu. Periodic se convoacă Comisia guvernamentală pentru reintegrare țării, sub egida Prim-ministrului, în cadrul căreia se examinează cele mai actuale probleme de pe agenda negocierilor și care vizează locuitorii de pe ambele maluri și se determină măsurile ulterioare ce se impun a fi întreprinse pe linia de competență a fiecărei autorități publice cu atribuții în domeniul de referință.
În fiecare instituție de specialitate activează experții de profil care reprezintă Chișinăul în cadrul grupurilor de lucru sectoriale, iar organele responsabile de asigurarea ordinii publice, apărarea și securitatea țării sunt reprezentate în cadrul delegației Republicii Moldova în Comisia Unificată de Control. Această organizare instituțională este completată cu măsurile de coordonare periodică a unor aspecte tematice prin platforma de dialog parlamentar și la nivelul șefului statului. Așadar, instrumentele de interacțiune sunt prezente la toate nivelele și noi în permanență încercăm să asigurăm o sincronizare a dialogului și a abordărilor ce emană din partea statului Republica Moldova.
Deși, Biroul politici de reintegrare este principala instituție ce promovează realizarea obiectivului de reintegrare a țării și care asistă negociatorul-șef din partea Chișinăului în procesul de negocieri privind reglementarea transnistreană, statele numerice și statutul acestuia sunt insuficiente ținând cont de atribuțiile complexe ce îi revin, iar în acest sens consider că e cazul fortificării capacităților acestei instituții și vom depune eforturile ce se impun în acest sens.
Conlucrarea cu ministerele de profil se efectuează prin responsabilii instituționali de problematica transnistreană, cărora Biroul le acordă asistență și îi ghidează în procesul de identificare a soluțiilor la subiectele actuale ce afectează locuitorii de pe ambele maluri ale Nistrului și de elaborare, promovare, implementare a cadrului normativ de resort. Acest proces este unul interactiv și în același timp necesită o sporire a prestației și a implicării funcționarilor din autoritățile publice de specialitate, iar în această ordine de idei se întreprind toate măsurile posibile.
Interacțiunea între Cabinetul de Miniștri și Parlament a fost într-o permanentă coordonare, consultare și ajustare, în procesul de avizare a inițiativelor legislative elaborate de deputați, propunerii spre adoptare a proiectelor de acte legislative relevante, dezbaterii și a convenirii unor poziții în comun cu comisiile parlamentare de profil și cu fracțiunile din Legislativ pe diverse elemente privitoare la tematica transnistreană, precum și a formulării abordărilor de principiu ale părții moldovenești în negocieri.
E.S.: Din punctul Dvs. de vedere, sunt acceptabile stilul și tematica de negociere proprii părții transnistrene? Ați remarcat poziții/atitudini și subiecte care nu contribuie la avansarea procesului de reglementare?
O.C.: Desigur se poate observa accentul preponderent al exponenților de la Tiraspol de a menține în vizor și de a determina progrese în coșul social-economic, în timp ce partea moldovenească insistă pe mișcarea paralelă pe toate coșurile de pe agenda negocierilor, cu asigurarea asistenței în protecția drepturilor și libertăților fundamentale ale omului (coșul umanitar) și avansarea în procesul de reglementare transnistreană având la bază consolidarea statului unitar și indivizibil Republica Moldova (coșul politico-instituțional).
În dialogul cu interlocutorii din regiunea transnistreană, partea moldovenească se poziționează din perspectiva intereselor cetățenilor, iar atunci când se remarcă prezența unor manifestări necorespunzătoare și care deraiază în direcția retoricilor contraproductive se încearcă tot posibilul de a readuce comunicarea și eforturile spre o albie de normalitate și de generare a unor rezultate reale și în măsură să contribuie la apropierea ambelor maluri.
Atunci când se evidențiază caracterul vădit de confruntare sau de mișcare pe linii paralele, Chișinăul intervine cu argumentele și corectările de resort, enunțând că sarcinile centrale sunt acelea de a reveni în spațiile de activitate unice, a rezolva durabil și definitiv dificultățile înfruntate de oameni, a urma obiective comune de dezvoltare durabilă și de a armoniza cadrele instituționale și de reglementare de pe ambele maluri ale Nistrului.
Acțiunile pozitive și de sprijin din partea autorităților naționale sunt mereu bine-venite și mult-așteptate de către cetățenii Republicii Moldova cu loc de trai în stânga Nistrului și or.Bender și anume asupra acestora se concentrează atenția principală.
E.S.: Cum apreciați performanța formatului de negociere „5+2”? Considerați că este nevoie de ajustări punctuale, sau de o reformă fundamentală?
O.C.: Este un format agreat și funcțional de 19 ani, fiind creat în mod special pentru a antrena actorii internaționali importanți care să sprijine eforturile Chișinăului de a atinge o reglementare cuprinzătoare și definitivă a conflictului transnistrean și să stabilească parametrii finali ai viitorului statut juridic special pentru raioanele de est ale țării.
Pentru partea moldovenească este prioritară revenirea activității formatului „5+2” la misiunea sa de bază, adică la progresarea dialogului pe coșul aspectelor instituționale, politice și de securitate cu impulsionarea procesului de reglementare, mai ales că deja sunt trei decenii de negocieri pe diverse platforme iar populația de pe ambele maluri ale Nistrului e în așteptarea soluționării mai multor probleme de durată generate de nerezolvarea acestui dosar.
Mizăm și pe un rol mai activ al mediatorilor și al observatorilor din cadrul procesului de negocieri, care să contribuie la impulsionarea și aducerea unei plus-valori în procesul de reglementare, să se manifeste constructiv și obiectiv, cu susținerea unei soluții viabile și bazate pe respectarea caracterului suveran și al integrității teritoriale a Republicii Moldova.
În spațiul public circulă opinii referitor la oportunitatea reconfigurării acestui format pe motiv de lipsă de progrese tangibile atinse pe subiectele politice și de securitate, însă, dat fiind faptul că la moment nu a fost identificată și nici convenită o altă formulă care ar putea substitui formatul „5+2” și eficientiza interacțiunea, este prematur să vorbim despre reformarea esențială a acestuia.
E.S.: Care sunt actorii externi pe care contează Republica Moldova, pentru rezolvarea problemei transnistrene, în condiții constituționale? Care sunt (dacă sunt) adversarii acestei soluții?
O.C.: Răspunsul la această întrebare îl regăsiți în componența actorilor internaționali prezenți în formatul „5+2”, lista cărora a rămas actuală și în prezent, adică, pentru Republica Moldova e foarte important aportul OSCE în calitate de organizație internațională cu experiență în medierea conflictelor, rolul Ucrainei ce are o frontieră comună cu Republica Moldova pe segmentul central (transnistrean), al Federației Ruse în calitate de semnatar al Acordului din 21 iulie 1992, al UE în calitate organizație cu care avem formalizate un șir de angajamente primordiale și al SUA ca actor însemnat și cu capabilități în plan global.
Referitor la cadrul de reglementare, este indiscutabil că autoritățile naționale vor reieși în primul rând din rigorile constituționale în vigoare, dar și vor ieși în fața partenerilor externi cu viziuni coordonate între principalele ramuri ale puterii de stat, consultate și cu exponenții din sfera academică și din societatea civilă.
Republica Moldova își propune să construiască relații de bună-credință, reciproc avantajoase, favorabile intereselor naționale și în măsură să stimuleze completarea dezideratului de reintegrare a țării cu toți partenerii internaționali relevanți.
E.S.: Recent, presa de la Chișinău a menționat (speculativ) un interes crescut al României pentru a se implica în mecanismele de negociere. Ați remarcat această schimbare de politică a României? Ar putea să aducă un plus de eficiență și realism în apropierea soluționării complete a conflictului? Ce obstacole și limite vedeți în calea activării suplimentare a României, în problema transnistreană?
O.C.: După cum se știe, România în prezent nu este actor nici-un într-un format de negocieri existent privind reglementarea transnistreană, și în același timp cooperarea pe bilaterală dintre România și Republica Moldova este foarte activă și productivă, la nivel de factori decizionali și instituții de profil.
Apreciem foarte mult interesul constant manifestat la București pentru tematica transnistreană și disponibilitatea de a implementa noi proiecte de asistență de care să beneficieze locuitorii de pe ambele maluri ale Nistrului și care să contribuie la sprijinirea procesului de reglementare și de restabilire a spațiilor naționale unice.
Simțim și observăm vizibilitatea României și în platformele internaționale de dialog unde îndemnăm să avem o susținere permanentă a mesajelor și a pozițiilor promovate de către delegația moldovenească, or, aceasta va consolida Republica Moldova pe arena internațională și va spori eforturile de menținere a problematicii transnistrene pe agenda forurilor-cheie și de prezentarea a viziunilor Chișinăului pe această dimensiune.
Fiind un stat-membru al Uniunii Europene, care este și observator în formatul „5+2” România are posibilitatea de a se afirma plenar prin prisma instrumentelor oferite de Bruxelles în parteneriatele cu Republica Moldova și care privesc susținerea procesului de reglementare, promovarea măsurilor de consolidare a încrederii, realizarea programelor de asistență sectoriale, coordonarea cu autoritățile moldovenești a comunicării cu actorii din stânga Nistrului, enunțarea declarațiilor ce vin în sprijinul Chișinăului.
Dezvoltarea și aprofundarea cooperării pe filiera transnistreană sunt într-o dinamică ascendentă, iar Republica Moldova salută orice inițiativă sau acțiune a Bucureștiului menită să contribuie la eforturile de avansare a procesului de reglementare și de eliminare a obstacolelor existente între cele două maluri ale Nistrului.