Autorităţile ucrainene doresc evacuarea trupelor ruseşti de menţinere a păcii din regiunea transnistreană. Cum ar putea izbuti aşa ceva? Şi ce se întâmplă acum în general în autoproclamata Republică Moldovenească Nistreană, în condiţiile în care tentativele Rusiei de a crea în Ucraina – cum spun mulţi observatori – „o Transnistrie mai mare” par să eşueze. Un interviu cu analistul politic Oazu Nantoi.
Europa Liberă: Lucrurile în regiunea transnistreană şi jurul acesteia par să evolueze, în contextul ucrainean de acum, spre ambiguitate şi imprevizibil. Surse militare de la Moscova vorbesc despre intenţiile autorităţilor ucrainene de a face imposibilă prezenţa militară rusă în regiune prin denunţarea unor acorduri ruso-ucrainene ce asigurau condiţiile aflării militarilor ruşi aici. Despre ce este vorba de fapt, şi cu ce urmări?
Oazu Nantoi: „În primul rând, o parte din trupele ruseşti (pacificatorii, şi nu acei militari care chipurile păzesc depozitele de la Cobasna) se află pe teritoriul Republicii Moldova în baza Acordului cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat în regiunea nistreană a Republicii Moldova, semnat la 21 iulie 1992. Acest acord a fost semnat de două părţi în conflict: e vorba de Republica Moldova, domnul Mircea Snegur şi Dederaţia Rusă, domnul Boris Elţîn. Alta e că între Rusia şi Ucraina au fost semnate două documente, primul care prevede transportarea mărfurilor cu destinaţie militară pe teritoriul Ucrainei şi plata pentru aceste servicii, al doilea cu privire la tranzitul pe teritoriul Ucrainei a unităţilor militare a Federaţiei Ruse temporar dislocate pe teritoriul republicii Moldova. Dacă Ucraina denunţă aceste două acorduri, atunci Federaţia Rusă poate să asigure din punct de vedere tehnico-material aflarea trupelor sale pe teritoriul republicii Moldova doar pe calea aerului probabil, în baza unor înţelegeri suplimentare cu republica Moldova.”
Europa Liberă: La drept vorbind, pe calea aerului pe unde? Prin spaţiul aerian ucrainean cred că ar putea deveni imposibil şi atunci trebuie să faci ocolul pe la vecini.
Oazu Nantoi: „E posibilă transportarea pe calea aerului, cu condiţia ca aceste avioane să nu fie doborâte din greşeală de separatiştii din Doneţk sau Lugansk. Dar aici e vorba de altceva: prin care aerodrom? Deoarece folosirea aeroportului militar din Tiraspol este interzisă. Se cunoaşte, nu e mare secret, că în 2013 Federaţia Rusă a cerut de trei ori oficial Republicii Moldova să-i permită utilizarea aeroportului militar de la Tiraspol, fără nici un control din partea Republicii Moldova. Republica Moldova fireşte că a refuzat. Rămâne aeroportul de la Chişinău. Şi aici situaţia apare cu totul într-o turnură neaşteptată: pe de o parte din septembrie 2013 vinul moldovenesc s-a oţetit brusc, legumele şi fructele noastre nu sunt acceptate pe teritoriul Federaţiei Ruse, iar Moscova ar trebui acum să ceară permisiunea republicii Moldova să folosească aeroportul de la Chişinău pentru asigurarea staţionării pe teritoriul Republicii Moldova a acestor trupe, din care o parte se află absolut ilegal acolo, ceea ce constituie o sfidare a integrităţii teritoriale şi a statutului de neutralitate a Republicii Moldova. Aşa că deocamdată nu este clar cât de departe vor merge partenerii noştri ucraineni în intenţiile sale, care va fi reacţia Chişinăului, şi nici nu se știe dacă partea ucraineană îşi coordonează acţiunile cu Republica Moldova. Dar oricum e absolut clar că agresiunea Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei a creat o situaţie fără precedent pentru regimul de marionete ruseşti din stânga Nistrului. Să nu uităm că după ce a devenit clar că proiectul Novorossia a eşuat, însuşi Vladimir Putin i-a telefonat la 21 martie domnului Obama şi a atras atenţia la problemele cu care se confruntă aşa-zisa Transnistrie. Prin urmare, în opinia mea personală, apar circumstanţe noi şi în sfârşit Republica Moldova ar putea să întreprindă nişte paşi mai energici şi coerenţi în ceea ce priveşte soluţionarea acestui conflict.”
Europa Liberă: Aţi spus şi anterior că Republica Moldova ar putea oarecum profita din această nouă conjunctură. Cum, dle Nantoi, în ce mod: să dicteze anumite condiţii, să condiţioneze anumite mişcări, anumite cedări?
Oazu Nantoi: „Eu aş fi vrut să atrag atenţia că acele puţine elemente de progres în conflictul transnistrean au fost obţinute nu la masa de negocieri cu marionetele ruseşti de la Tiraspol, ci au fost impuse în mod unilateral. Aceeaşi misiune de asistenţă a UE la graniţă. Ea a apărut în urma înţelegerilor trilaterale: Bruxelles-Kiev-Chişinău. Pe această cale trebuie de mers dacă dorim cu adevărat ca acest conflict să fie soluţionat. Eu am în vedere că divide et impera ar fi principiul care trebuie aplicat. Să nu uităm că businessul din stânga Nistrului doreşte ca prevederile acordului cu privire la liber schimb să fie extinse şi asupra malului stâng, să nu uităm că acest regim din stânga Nistrului este falit din punct de vedere social-economic şi nu este în stare nici măcar să plătească acele salarii şi pensii mizerabile pe care le primesc oamenii din stânga Nistrului. Eu nu mă bucur că oamenii de rând din stânga Nistrului se confruntă cu asemenea probleme, însă consider că conducerea de la Chişinău ar trebui să fie mai responsabilă şi mobilizată pentru a folosi această situaţie inedită în direcţia soluţionării conflictului.”
Europa Liberă: A propos, dle Nantoi, Evgheni Şevciuk a devenit ţinta unor critici foarte dure din partea a mai multor personaje din regiunea transnistreană, în plus se mai crede că dl Şevciuk va fi pentru mult timp scos din joc de o boală gravă boală. Ce se întâmplă? A devenit brusc nedorit la Moscova?
Oazu Nantoi: „Şevciuk din start a fost un fel de Kinder surprize pentru Moscova. Să nu uităm că sfârşitul anului 2011 a fost unul foarte ruşinos pentru administraţia de la Kremlin, dacă ne aducem aminte de acele scandaluri umilitoare în Osetia de Sud, când Kremlinul nu a reuşit să impună persoana dorită în calitate de aşa-zis preşedinte al Osetiei de Sud. Şi cam acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu regiunea de est a Republicii Moldova unde Moscova a decis să pună capăt aflării în funcţie a aşa-zisului preşedinte Igor Smirnov, el a fost supus atacurilor mediatice prin canalurile mediatice ruseşti, iar în schimb urma să fie ales Anatolie Kaminski, o persoană propusă de compania Sheriff ,absolut docilă şi care nu trebuia să creeze nici un fel de probleme. În schimb, populaţia din stânga Nistrului l-a votat pe neaşteptate pe Şevciuk. Însă Şevciuk s-a dovedit a fi o persoană extrem de slabă şi cu probleme evidente de sănătate. Mai mult, în prezent se vehiculează în stânga Nistrului ideea că el a plecat la odihnă sau tratament şi nici nu va reveni. Nu sunt sigur că aşa va fi, dar cel puţin astea sînt zvonurile. Şi populaţia din stânga Nistrului, care nu are nici o experienţă de democraţie, și în esenţă trăieşte într-un regim autoritar, încearcă să testeze ce înseamnă să critici oamenii pe care i-ai ales din capul tău la putere. Şi îi reuşeşte destul de agresiv, primitiv. Domnul Şevciuk nu rezistă la critici, în stânga Nistrului sunt închise toate forumurile pe internet unde el e criticat. Recent au apărut noi liste de persoane din dreapta Nistrului cărora li se interzice accesul pe malul stâng al Nistrului, şi asta în situaţia în care aleşii noştri din Parlament deloc nu sunt deranjaţi de faptul că nu sunt admişi pe teritoriul Republicii Moldova în stânga Nistrului. Dar alta e o altă poveste…”
Europa Liberă: Întrebarea e dacă domnul Şevciuk este într-adevăr bolnav sau avem doar o „operetă”, să spunem aşa, de marginalizare din varii motive?
Oazu Nantoi: „Este bine cunoscut faptul că relaţiile dintre Şevciuk şi Rogozin sunt destul de tensionate. Dar Şevciuk nu are mână liberă pentru a activa, el este înconjurat de persoane controlate de Moscova, nemaivorbind de prezenţa serviciilor speciale ruseşti, sub acoperirea trupelor ruseşti care activează în stânga Nistrului şi probabil şi în Parlamentul Republicii Moldova. El e o nulitate. Alta este să nu exagerăm coerenţa însăşi a Moscovei. Deoarece situaţia în stânga Nistrului pe parcursul ultimilor ani degradează în mod evident, populaţia fuge din această regiune, au rămas mai puţin de 350 de mii de oameni, mai puţin decât o jumătate din Chişinău şi aici eu văd că situaţia din stânga Nistrului, din interiorul regiunii, se degradează. Ucraina are o atitudine ostilă şi motivată faţă de această regiune, deoarece Ucraina se aştepta să fie atacată la Odessa de trupele ruseşti din Transnistria şi Ucraina în repetate rânduri a acuzat regimul din stânga Nistrului că grupuri de diversionişti ar fi trimise în Odessa. Prin urmare, situaţia se schimbă, domnul Putin a comis nişte greşeli fatale în opinia mea şi important e ca conducerea republicii Moldova, în parteneriat cu cea de la Kiev şi Bruxelles, să întreprindă măsuri energice pentru securizarea acestei regiuni a Europei, pentru ca Republica Moldova să depăşească faza aceasta delicată şi dificilă cu alegerile, iar pe urmă să se apuce de soluţionarea conflictului propriu-zis.”