Interviu aplicat de către Lilia Cazacu, în cadrul workshopului „Transnistria – formatul problemei și posibile soluții” (Sibiu, 28 mai 2016)
1. Cum interpretați / apreciați deschiderea autorităților transnistrene față de stânga politică din Republica Moldova, manifestată prin acordarea posibilității lui Igor Dodon de a desfășura evenimente cu caracter electoral în zona separatistă?
Nicolai Țveatcov: De la bun început cred că ar trebui să fim foarte atenți cu unii termeni. Dacă lui Igor Dodon i se permite să întreprindă acțiuni de agitație electorală în partea stângă a Nistrului, tindem să credem că există o oarecare coordonare cu autoritățile de la Tiraspol. Această coordonare este bazată pe apărarea intereselor Rusiei, în primul rând. Aceasta se datorează faptului că în regiune locuiește un număr seminificativ de locuitori cu cetățenie moldovenească. Susținerea acestora i-ar putea asigura lui Igor Dodon un număr seminificativ de voturi în cursa pentru președenția Republicii Moldova. Trebuie, totuși să fim conștienți de faptul că, oricum secții de vot nu vor fi deschise pe malul stâng al Nistrului. Ele vor fi deschise ca și până acum pe malul drept, în raioanele învecinate cu regiunea transnistreană. Da, ca și idee, acest număr de voturi ce ar putea proveni din stânga Nistrului pare a fi ceva semnificativ, însă, analizat și privit ceva mai atent, este un număr destul de modest. Chiar dacă ar exista o activitate, o agitație electorală, aceasta va avea un caracter simbolic, campania electorală în stânga Nistrului este închisă politicienilor de la Chișinău și, cel puțin în mod direct, aceștia nu pot spera la participarea cetățenilor la vot.
2. Există o variantă de intensificare a dialogului politic între formaîiunile politice de pe cele două maluri ale Nistrului, capabilă să ducă la rezolvarea conflictului sau cel puțin la ameliorarea formelor de manifestare? Care ar fi posibilele puncte de contact politic între cele două părți (subiecte, teme, domenii) ?
Nicolai Țveatcov: Bineînțeles că partidele ca actori politici au potențialul de formulare a așteptărilor și dorințelor cetățenilor. De altfel, aceasta este și una din sarcinile lor, dar problema generală a arenei politice din Republica Moldova, în ceea ce privește problema transnistreană, este că partidele politice nu au caracter fundamental. Mai multe partide politice sunt de conjunctură, apar și dispar foarte repede. De aceea, majoritatea partidelor din Republica Moldova nu au strategii de lungă durată în ceea ce privește problema transnistreană.
Chiar și partidele mai mari, PLDM, PD sau PL, care au câștigat ultimele alegeri?
Dacă privim în urmă cu 8-10 ani, aceste partide, de fapt nu erau partide importante în politica moldovenească. Ce se întâmplă? Unele din partidele mici, ajung la guvernare și preiau experiența altor partide. De aceea putem spune că partidele noastre politice sunt capabile, au potențial organizatoric și intelectual pentru a acumula propunerile oamenilor, viziunile altor politicieni, ale cercetătorilor într-un tot mai complex și de a formula soluții, de a adopta o anumită poziție sau un scenariu în ceea ce privește rezolvarea conflictului transnistrean. Eu nu sunt prea optimist în această privință pentru că eu cunosc mult prea bine partidele noastre politice. Se întâmplă cam astfel, în cardul unor partide problema nu este discutată deloc, în altele este discutată, dar într-un cerc restrâns de 4-5 persoane. De această problematică se ocupă mai degrabă cercurile academice care, la rândul lor pot fi influențate de factori externi (finanțări de exemplu) care le mențin într-un anumit cadru, impunând abordarea unei anumite poziții. Altfel spus, cercetătorii nu sunt liberi 100% în cercetare și exprimare. Este o problemă complexă în privința investigației, iar din această perspectivă cercurile academice sunt limitate, ele neavând greutatea și autoritatea de a emite poziții oficiale în propunerea unor soluții de rezolvare a conflictului.
3. Ce strategie are stânga politică din Republica Moldova pentru deblocarea negocierilor și ce variante politice propune pentru soluționarea conflictului?
Nicolai Țveatkov: S-a format în Moldova o tradiție… partidele care se declară de stânga pledează pentru lărgirea atribuțiilor și a drepturilor Transnistriei în cadrul Republicii Moldova. Partidele de stânga, de obicei, sunt mai felxibile în perceperea „pretențiilor” autorităților de la Tiraspol. Aceste „pretenții” au totuși, în esență, păstrarea unui mod de viață care a existat în perioada sovietică, și aici iarăși putem spune că partidele de stânga sunt cumva loiale perioadei sovietice, împărtășesc aceleași valori. Altfel spus, în cadrul unor discuții, negocieri etc. există mai puține contradicții dintre partidele de stânga și autoritățile și experții din Transnistria, găsind adesea multe puncte comune față de partidele de dreapta, de exemplu. Partidele de dreapta, pe de alt parte, sunt mai exigenți în ceea ce privește pozițiile adoptate, acestea dorind integrarea necondiționată a Transnistriei, nerecunoscând pretențiile, condițiile autorităților de acolo ca find legale sau legitime. Partidele de stânga sunt mult mai receptive față de ceea ce au de spus cei din stânga Nistrului.
4. Există o variantă de consens la nivelul clasei politice din Republica Moldova, în problematica transnistreană? Care ar fi acele puncte/ valori/ principii care ar putea coagula energia tuturor formațiunilor politice din dreapta Nistrului, pentru identificarea unei soluții viabile în problematica transnistreană?
Care e problema pentru clasa politică? Sunt unele lucruri foarte abstracte care nu se pun sub semnul îndoielii: în primul rând, soluționarea să fie pașnică, în al doilea rând integrarea regiunii transnistrene nu trebuie să conteste integritatea teritorială a Republicii Moldova și în al treilea rând organizarea Republicii Moldova să nu fie afectată. Având în vedere că regiunea Transnistria est deja consolidată ca un fenomen, ca un subiect, noi nu am putea evita unele principii de federalizare a țării. În cazul nostru, unele elemente de federalizare sunt inevitabile. În fond, există multe exemple reușite de federații și cred că nu ar trebui să ne temem de acest concept. Am putea integra Transnistria cu un statut aparte, cu drepturi limitate.
Am putea vorbi de un statut similar cu cel al Găgăuziei?
Da, se poate face o comparație și cu Găgăuzia, însă există anumite diferențe ce trebuie luate în calcul. În primul rând bazele conflictului diferă. Revendicările găgăuzilor au avut, mai degrabă, un caracter etno-cultural, de păstrare a limbii, tradițiilor. Autonomia a fost cerută tocmai pentru a conserva cultura găgăuză. În ceea ce privește Transnistria, acesta are o experiență statală, din perioada în care a fost în componența Ucrainei. În al doilea rând, Transnsitria are un potențial industrial și orășenesc deloc de neglijat. De asemnea, regiunea transnistreană are o delimitare geografică ce a contribuit la delimitarea sa teritorială. Iată câteva aspecte care se răgăsesc în ceea ce privește Transnistria, însă nu și Găgăuzia. Până să existe Republica Moldova ca stat independent, Găgăuzia nu a avut o experiență statală, însă ea este foarte importantă pentru că este singura formă de stat a găgăuzilor în lume. Transnistrenii au alte motive și alte tipuri de revendicări. Revenind la federalizare, noi recunoaștem tacit că nu o vom putea evita. Care sunt deja limitele federalizării pentru a fi funcțională, este deja un alt subiect. Sunt oarecum sceptic în ceea ce privește asumarea acestuit proces de către clasa politică. Și nu pentru că nu i-am crede capabili pe politicieni, ci pentru că în societatea noastră se pun accente pe alte principii. Politicienii se luptă pentru funcții înalte, fiind mai puțin preocupați de interesele statului. Chiar dacă problema transnistreană nu este pe prima pagină a agendei politice, ea face parte din viața de zi cu zi a oamenilor și este importantă. Avem două modele de stat care co-există pe cele două maluri ale Nistrului. În momentul în care, în Republica Moldova se vorbește tot mai des de falimentarea statului, regiunea transnistreană apare ca o alternativă de organizare de stat, având oarecare avantaje față de moldoveni – sistem majoritar electoral care seamănă cu cel britanic sau german. Transnsitria este o republică prezidențială, formă de stat la care aspiră și populația din dreapta Nistrului. Moldovenii de asemenea își doresc o mână de fier care să îi conducă. Din punct de vedere a legitimității interne, regiunea transnistreană se poate lăuda cu rezultate mult mai pozitive decât partea dreaptă a Nistrului.
Dacă ne-am putea debarasa de patriotismul naiv, superficial și de lozincile politice goale, poate că am putea intra în esența problemei să o rezolvăm. Nu trebuie să ne concentrăm forțele pe simboluri și lozinci superficiale. Putem discuta la infinit denumirea limbii sau atitudinea față de unele evenimente istorice; ce a fost în 1940 de exemplu. Pentru Transnistria a fost eliberare, iar pentru moldoveni, poziția oficială fiind că a fost ocupație sovietică. Acestea lucruri le-am putea discuta încă multe generații de acum încolo, fără să ajungem la un numitor comun. Dar dacă am lăsa la o parte aceste probleme sensibile pentru opinia publică, am putea să ne concentrăm asupra problemelor adevărate, de dezvoltare, de modernizare. Eu cred că unele probleme de ordin istoric trebuie lăsate la o parte. Ce a fost a fost, sunt lucruri care țin de trecut și ar trebui să ne detașăm de ele. Discutarea și rediscutarea acestora împiedică dezvoltarea societății.