Nicoleta Munteanu: PREZENȚA MEDIATICĂ A PARTIDELOR POLITICE ÎN PROBLEMA TRANSNISTREANĂ – O ANALIZĂ COMPARATIVĂ (V)

Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM)

Președintele Partidului Liberal Democrat din Moldova, (ales în iunie 2016[1]), Viorel Cibotaru reprezintă prima voce a acestei formațiuni politice, inclusiv în problema transnistreană. Raportarea acestuia la situația din Transnistria a fost mediatizată constant, dată fiind funcția de ministru al Apărării de la Chișinău, deținută în perioada  februarie – iunie 2015 în guvernul Chiril Gaburici – dar și expertiza pe care o avea în calitate de director al Institutului European de Studii Politice de la Chișinău, la care se adaugă și calitatea de profesor universitar, activitatea în diverse organisme neguvernamentale și mai multe funcții deținute succesiv în instituții ale statului.

Expertiza lui Viorel Cibotaru, în calitate fost de lider al unor organizații nonguvernamentale cu activitate în domeniul științelor politice, a fost deseori popularizată de mass-media din Republica Moldova (și nu numai), aceste opinii menținându-se și în calitatea de actual președinte al PLDM. Sintetizând, încă din 2008, analistul Cibotaru consideră că problema transnistreană poate fi abordată din prisma a trei scenarii: «dacă aplicăm matricea celor trei scenarii (cel bun, cel rău şi cel probabil), atunci soluţionarea problemei transnistrene poate arăta astfel: 1. Scenariul ideal: Chişinăul şi Tiraspolul ajung la o înţelegere reciproc susţinută de elitele politice din ambele părţi asupra distribuirii competenţelor şi a modului de atingere a variantei de contopire într-un model „finalizat”, păstrându-se statutul R. Moldova ca stat întregit (aproape unitar, ca formă, şi cu o descentralizare autonomă largă în cazul Transnistriei şi UTA Găgăuzia) şi suveran (documentele pot fi semnate în termeni de săptămâni sau luni, iar realizate definitiv într-o perioadă de 2-5 ani). Aceste decizii şi procese sunt susţinute de formatul 5+2, finanţate copios de comunitatea de donatori şi R. Moldova se apropie mult mai repede de statutul de membru al UE (10-15 ani). Ambele maluri se „democratizează” şi lumea uită de „conflict”. 2. Scenariul rău: intervin factori externi „duri” (Rusia recunoaşte „independenţa” Transnistriei, Chişinăul se sfădeşte cu toată lumea), care condiţionează dezvoltarea unor factori negativi interni (criză economică/energetică/politică pe ambele maluri ale Nistrului, revolte ce se transformă în tulburări, apoi în incidente armate, se adâncesc diferenţele, se evaporă încrederea…) Stop. Conflictul se termină printr-un divorţ zgomotos cu consecinţe proiectate într-un viitor îndepărtat. 3. Scenariul probabil: încep a acţiona „măsurile de consolidare a încrederii”, anumite probleme îşi vor vedea soluţionarea (mai ales cele economice, sociale, transport, telecomunicaţii, ecologie şi un pic se destinde tensiunea legată de probleme de securitate), dar negocierile privind atingerea unor înţelegeri viabile se vor împotmoli în delimitarea atribuţiilor şi soluţia va fi amânată până la o nouă „fereastră de oportunităţi”, care va apărea nu mai degrabă de 4-5 ani (efectiv). În acest caz soluţiile politice şi cele geopolitice vor fi de cu totul altă natură şi negocierile nu se vor mai axa pe împuterniciri, ci pe exteriorizarea status-quo-ului»[2].

Încă de la instalarea în fruntea PLDM, Viorel Cibotaru a punctat principalele coordonate ale programului partidului, care vizau aprofundarea relațiilor Republicii Moldova cu Alianța Nord Atlantică și îmbunătățirea condițiilor pentru militarii Armatei Naționale. Viziunea pro-vest a actualului președinte al PLDM, se reflectă și în abordarea chestiunii transnistrene, abordare care a suferit numeroase metamorfoze, sesizate și de presă.

Viorel Cibotaru (înainte de a fi numit ministru al Apărării), a fost acuzat de liberalul Mihai Ghimpu că, în perioada guvernării comuniste, a activat pentru federalizarea Republicii Moldova ca soluție pentru rezolvarea conflictului transnistrean în baza unui plan rus – acuzații respinse la vremea respectivă: «nu știu de ce această declarație a fost legată de numele meu. Am încercat să caut prin google măcar vreo posibilitate ca să fiu înțeles eronat din vreun text sau comentariu și nu am găsit nimic potrivit. Nu înțeleg de unde se deduce că aș fi pentru „federalizare”? Dle Ghimpu, indiferent cine v-a sugerat această idee, ea nu corespunde adevărului și voi discuta cu dvs. cu plăcere acest subiect controversat în orice format public»[3].

De-a lungul timpului, viziunea lui Viorel Cibotaru referitoare la prezența militară rusească în Republica Moldova pare totși clară și consecventă; în anul 2014 acesta declara pentru „Europa Liberă” că „acel mic contingent (de militari ruși n.n.) care se află în Tiraspol (… ) nu este o forță de risc major pentru statele vecine – Ucraina și România. Dar desigur că joacă anumite roluri simbolice și de operațiuni speciale, asta fără doar și poate. În această bază este, de exemplu, Direcția generală de spionaj a armatei ruse, așa numita GRU sau FSB sau alte structuri”[4].

În același an, recent investit în funcția de ministru al Apărării, actualul președinte al PLDM întrezărea o serie de riscuri de securitate, precizate într-un interviu acordat aceleași instituții de presă: „astăzi avem situaţia în care există, în continuare, trupe ale Federaţiei Ruse care nu au un statut legitim. (…) Există toate însemnele unei statalităţi în această regiune şi care generează foarte multe riscuri la adresa securităţii naţionale, dar şi la adresa securităţii internaţionale”[5].

Un an mai târziu, într-un interviu acordat pentru „Deutsche Welle Chișinău”, întrebat fiind dacă există riscul ca Moldova să fie nevoită să facă față unei provocări asemănătoare conflictului armat din 1992, acesta a declarat: «da, un astfel de risc există!” (…); varianta acesta de scenariu este astăzi ca niciodată verosimilă, mai ales luându-se în calcul evoluția situației din Ucraina, care continuă să se agraveze. Totul vorbește despre aceea că Federația Rusă pregătește o intervenție militară, pe care posibil o va numi „operațiune de menținere a păcii” şi care ar putea în viitor să se extindă inclusiv și pe teritoriul Republicii Moldova, în mod special în autonomia Găgăuză și în raioanele de Est ale Republicii Moldova, făcând conexiune cu trupele Federației Ruse, care ar putea interveni în sudul și în estul Ucrainei. Situațiile în care Armata Națională ar putea fi atacată de către grupuri diversioniste sau de trupe regulate ale Federației Ruse sunt foarte iminente și sunt practic confirmate prin multiple declarații ale partenerilor de dezvoltare a Republicii Moldova, dar și de declarațiile războinice făcute de diferite surse oficiale din Federația Rusă»[6].

În anul 2015, într-un interviu acordat pentru „PressOne”, răspunzând la o întrebare referitoare la strategia care ar trebui adoptată de statul moldovean în privința Transnistriei (problemă ce se perpetuează de peste 20 de ani), actualul președinte al PLDM a răspuns: ,,nu există o strategie. Eu sunt foarte sceptic în ultimul timp, pentru că problema este în aranjamentele geopolitice. Nu există instrumente credibile de a forța Federația Rusă să-și retragă trupele și de a crea o situație în care Republica Moldova să poată prelua responsabilitatea deplină pentru administrarea națională. Soluțiile există, au fost elaborate, dar nu există o condiție în care să vorbim că ar putea fi aplicate”[7].

O altă voce importantă a PLDM este reprezentată de Vadim Pistrinciuc, vicepreședinte al acestui partid politic, deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Într-un interviu pentru „Argumentul.info”, referindu-se la vizita lui Igor Dodon în Rusia, de la începutul anului 2017, acesta a declarat: ,,situaţia este gravă pentru că se discută despre ceva, o așa-zisă foaie de parcurs ce nu ştie nimeni. La conferinţa de presă susţinută la Moscova, Dodon a declarat că a venit cu un document, care a fost consultat cu toţi. Nu este corect. Problema transnistreană trebuie rezolvată, însă nu fără participarea cetăţenilor. Mă tem că există nişte angajamente ascunse dintre Dodon şi actuala guvernare, pentru a distrage atenţia de la unele probleme”[8].

Referindu-se la memorandumul Kozak, Pistrinciuc a declarat: „problema este și mai gravă, vreau să mă adresez cetățenilor. Se discută despre ce nimeni nu știe. Domnul Dodon a venit la Moscova cu un document, o foaie de parcurs pe care a prezentat-o acolo și a discutat-o cu societatea civilă din Moldova și cu Guvernul. Am încercat să găsesc acest document să văd cu cine a fost consultat, nimeni nu știe nimic, vreau să atenționez că nu este corect. Noi toți vrem ca acest conflict să fie rezolvat. Acesta este un lucru foarte rău pentru RM, conflictul trebuie rezolvat, însă dacă el va fi rezolvat acolo sus, fără cetățeni nu va fi bine. Pe Transnistria este o problemă și mai mare, o lipsă totală de transparență”[9].

Vadim Pistrinciuc are interdiciție de a intra în regiunea transnistreană[10], fiind declarat persona non grata, din anul 2008; acesta afirmă că nu cunoaște motivul aplicării interdicției: ,,eu cu mare drag m-aș duce în Transnistria, dar din păcate din 2008 nu am această posibilitate. De fiecare dată sunt întors înapoi, și nu știu de ce”[11].

Vicepreședinte al Partidului Liberal Democrat din Republica Moldova, Tudor Deliu, șeful fracțiunii parlamentare a PLDM, reprezintă,de asemenea o voce importantă a PLDM – inclusiv în ceea ce privește abordarea chestiunii transnistrene. Una dintre recentele atitudini semnalate de presa din Republica Moldova se referă la neparticiparea PLDM la ceremonia de investire a președintelui Igor Dodon, când a reiterat poziția partidului vis a vis de problema transnistreană: ,,președintele fracțiunii PLDM Tudor Deliu a declarat că liberal-democrații vor boicota ceremonia din cauza unor declarații ale lui Igor Dodon precum că Republica Moldova ar trebui să-și ceară scuze de la regiunea transnistreană pentru conflictul armat din Transnistria, dar și pentru că l-a felicitat pe noul lider nerecunoscut de la Tiraspol”[12].

Raportarea lui Tudor Deliu la problema transnistreană poate fi înțeleasă și prin poziționarea față de politica PCRM – poziție preluată in extenso atât de presa din Republica Moldova, cât și de presa internațională, integral sau fragmentat: «ce ați făcut domnilor comuniști în acei opt ani de guvernare? Ați adoptat un act legislativ despre care ați uitat cu desăvârșire? Ați rezolvat cumva problema școlilor din stânga Nistrului cu predare în limba română? De ani buni nu vă mai aud să solicitați Federației Ruse să-și retragă trupele din regiunea transnistreană. Deja vă convine această situație, sau poate vreți să arătați cât de docili puteți fi? Ați uitat cumva că în anul 2008 au ieșit la iveală toate supoziţiile privitoare la o soluţionare „clandestină” a conflictului transnistrean, numit și Planul Kozak – II, prin care urma să recunoașteți și să vă asumați datoriile de 1,5 miliarde de dolari față de Gazprom, să asigurați o neutralitate permanentă de frica Federației Ruse de a ne apropia de Uniunea Europeană, precum și să asigurați necondiționat o prezență rusească în regiune? Problema transnistreană este un subiect atât de important pentru Republica Moldova, pe care, datorită atitudinii dumneavoastră, îl transformați în unul ieftin (…). Pe de altă parte, vă înțeleg și modul în care v-ați agitat. PCRM și-a schimbat ,,orientarea” la propriu, așa cum o făcea ori de câte ori a considerat că abordarea unei anumite poziții îi va asigura un loc mai călduț. Amintesc aici doar de un document publicat de The Guardian în care președintele Georgiei Mihail Saakaşvili spunea că Preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin i-a mărturisit că nu mai speră că ruşii vor întreprinde paşi concreţi pentru a rezolva problema transnistreană, iar acum ar dori relaţii mai strânse cu Europa pentru a primi ajutor. Iată domnilor și ajutorul! (…). Stimați domni, trebuie să recunoaștem că procesul de reglementare a conflictului transnistrean este totuși într-o etapă de revigorare, în pofida tuturor condițiilor înaintate de Tiraspol. Pledăm în continuare ca accentul în negocierile „5+2” să fie plasat nu atât pe chestiuni tehnice legate de activitatea grupurilor de lucru, cât pe convenirea parametrilor şi principiilor de bază – identificarea unei soluţii viabile şi durabile pentru conflictul transnistrean în cadrul negocierilor și, accentuiez, în baza respectării suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova cu elaborarea unui statut juridic special pentru regiunea transnistreană în componenţa Republicii Moldova»[13].

În concluzie, iată frazele-cheie ale programului PLDM referitor la conflictul transnistrean:

  1. Cauza principală: ingerința Federației Ruse
  2. Metoda: negocierea transparentă
  3. Soluția: larg statut de autonomie
  4. Partenerul extern preferat: organizațiile internaționale
  5. Factorii externi periculoși: Federația Rusă
  6. Prezența militară rusă: retragere imediată.

 

[1] Noul președinte PLDM, Viorel Cibotaru, la http://www.timpul.md/articol/viorel-cibotaru-noul-preedinte-pldm-94216.html (18.06.2016)

[2] Viorel Cibotaru: trei scenarii pentru conflictul transnistrean, la http://romanism.ro/viorel-cibotaru-trei-scenarii-pentru-conflictul-transnistrean-sondaj-info-prim-neo/ (06.05.2008)

[3] „Viitorul” ministru al Apărării către Ghimpu: „De unde deduceți că aș fi pentru FEDERALIZARE?”, la http://www.ziarulnational.md/viitorul-ministru-al-apararii-ii-raspunde-lui-ghimpu-de-unde-deduce-ca-as-fi-pentru-federalizare/ (03.02.2015)

[4] Viorel Cibotaru: „să decidem ce ne dorim, de ce ne temem, de ce ne ferim, cu cine ne împrietenim…”, la http://www.europalibera.org/a/25383986.html (14.04.2014)

[5] Idem

[6] Viziunile noului ministru al Apărării de la Chișinău, la http://www.dw.com/ro/viziunile-noului-ministru-al-ap%C4%83r%C4%83rii-de-la-chi%C8%99in%C4%83u/a-18272179 (21.02.2015)

[7] 40-50% din populația Republicii Moldova chiar și-ar dori o invazie rusă, la https://pressone.ro/viorel-cibotaru-fost-ministru-al-apararii-la-chisinau-40-50-din-populatia-republicii-moldova-chiar-si-ar-dori-o-invazie-rusa/ (11.12. 2015)

[8] Deputați despre scopul ascuns al lui Dodon la Moscova, la https://argumentul.info/2017/01/24/deputati-despre-scopul-ascuns-al-vizitei-lui-dodon-la-moscova/(24. 01.2017)

[9] Despre memorandumul Kozak se discută, la http://inprofunzime.protv.md/stiri/politic/vadim-pistrinciuc-despre-memorandumul-kozak-se-discuta-despre.html  (23.01.2017)

[10] Pistrinciuc are interdicția de a intra în regiunea transnistreană, la http://unimedia.info/stiri/pistrinciuc-are-interdictia-de-a-intra-in-regiunea-transnistreana-nu-cunosc-motivul-114760.html  (13.05.2017)

[11] Deputat PLDM declarat persona nom grata în Transnistria, la http://infomoldova.net/deputat-pldm-declarat-persona-non-grata-in-transnistria/ (13.05.2017)

[12] Deputații PCRM, PLDM și PL nu vor participa la investirea lui Igor Dodon, la  http://www.timpul.md/articol/deputaii-pcrm-i-pldm-i-pl-nu-vor-participa-la-investirea-lui-igor-dodon–102093.html (23.12.2016)

[13] Tudor Deliu: Nesătuilor de cenzură, la http://deliu.pldm.md/2013/10/22/nesatuilor-de-cenzura/ (22.10.2013)

 

(va urma)