Partidul Democrat din Moldova
În condițiile în care socialiștii se raportează tot mai mult la federalizarea Republicii Moldova, prin considerarea Transnistriei și a Găgăuziei ca având dreptul statutului de subiecți ai federației, reprezentanții Partidului Democrat îi consideră pe promotorii federalizării ,,mai răi decât unioniștii”[1]. Fostul președinte al Partidului Democrat, Marian Lupu, adresându-se socialiștilor, consideră că ,,prin politicile pe care le promovați, sunteți mai răi decât unioniștii. Unioniștii, cel puțin deschis, vin cu ideea că sunt pentru lichidarea statalității Republicii Moldova. Voi, prin ideea de federalizare. Dacă sunteți oameni serioși, trebuie să înțelegeți că federalizarea țării este o fragilitate a statului, care cu siguranță, în condițiile dificile regionale, va duce, mai devreme sau mai târziu, la dispariția statului Republica Moldova. Sunteți mai răi decât unioniștii, deoarece vă acoperiți sub noțiunea de stat și suveranitate”[2]. Din punctul lui de vedere, socialiștii se ascund sub paravanul suveranității, ca noțiune de stat.
Pe de altă parte, rezolvarea problemei transnistrene nu trebuie, în niciun caz, să afecteze neutralitatea republicii – temă simpatică Federației Ruse. Astfel, în luna martie a anului 2016, când Parlamentul a votat declarația privind neutralitatea permanentă a Moldovei (la inițiativa comuniștilor pro-ruși), susținerea a venit și din partea ex-comuniștilor, a socialiștilor și a democraților. În acest context, liderul democraţilor, Marian Lupu, a explicat poziția partidului său: „PD nu a pledat și niciodată nu va pleda ca Moldova să devină parte componentă a unui alt stat, indiferent care va fi acesta. Suntem un stat membru ONU și trebuie să rămânem în continuare un stat independent și suveran”[3].
Marian Lupu păstrează aceleași caracteristici esențiale ale discursului și după alegeri, afirmând că federalizarea este ,,o formă nereușită, care pune în pericol existența Republicii Moldova” – referindu-se la declarațiile președintelui ales al Republicii Moldova, Igor Dodon, promotor al proiectului de federalizare. Din perspectiva PDM, proiectul federalizării poate să ducă la dispariția ca stat a Republicii Moldova; unul dintre argumentele reluate constant în declarațiile publice ale liderului PDM se referă la cele două referendumuri nerecunoscute din regiunea transnistreană: „rezultatele acestor scrutine nu au fost recunoscute de către nimeni. Dacă, însă, Transnistria va avea un statut special, atunci ar putea avea loc din nou un astfel de referendum, rezultatele cărora vor fi deja recunoscute”[4].
După alegerea lui Vlad Plahotniuc în fruntea partidului, liniile esențiale de tratare a temei transnistrene rămân nealterate, și se precizează în plus în polemică cu PSRM. Un comunicat de presă al partidului, care răspunde lansării proiectului federalist de către președintele Igor Dodon, precizează: „PDM va milita pentru continuarea dialogului în formatul 5 + 2, unde să fie identificate soluții în mod transparent. Nici cetățenii, nici partenerii noștri de dialog în problema transnistreană, nici Constituția țării, nu oferă premise pentru a discuta la modul serios perspectiva divizării Republicii Moldova în câteva subiecte federale. PDM a susținut și va susține în mod ferm caracterul de stat unitar al Republicii Moldova și vom depune eforturi orientate spre reîntregirea teritorială a țării fără a fi prejudiciată integritatea ei”[5].
O altă voce importantă a PDM, cu efecte indiscutabile asupra opiniei publice naționale și internaționale, este reprezentată de Victor Osipov. Jurnalist de profesie, acesta s-a retras din politică în anul 2011, dar a revenit ca membru important al PDM, odată cu fuzionarea AMN cu PDM; de asemenea, a fost vicepremier responsabil cu reintegrarea în Guvernul Filat (2009-2011) și a fost viceprim-ministru al Republicii Moldova în Guvernul Gaburici și apoi în Guvernul Streleț.
Victor Osipov consideră problema transnistreană ca fiind un balast suplimentar pentru progresul societății moldovenești: ,,această problemă transnistreană nesoluționată este pentru Republica Moldova ca un balast suplimentar, ca o greutate legată de picioarele noastre, în dorința țării și a fiecăruia dintre noi de a ne dezvolta și de a avea un nivel de viață mai bun, de a avea o economie mai puternică, de a atrage mai multe investiții, de a avea proiecte de dezvoltare, proiecte de infrastructură, proiecte în domeniul transporturilor, economiei, comerțului, care să fie mult mai ample și să atragă mai multe resurse și investiții. Din păcate, evident că acest factor joacă un rol atunci când vorbim despre dezvoltare, inclusiv dezvoltarea economică și consecințele ei sociale. Sigur că nu există mare entuziasm în mediul investitorilor mari din lume, investitorilor puternici, atunci când ei se gândesc și analizează oportunitățile de a deschide o fabrică sau o uzină de asamblare într-o țară care are o asemenea problemă și asemenea riscuri, riscuri de securitate, riscuri militare, incertitudini în ceea ce privește viitorul statului și a construcției statale, și a legilor care vor fi atunci când se va ajunge la o soluție politică finală ş.a.m.d.”[6].
În privința formatului „5+2”, Victor Osipov consideră că acesta oferă un cadrul de negociere relativ echilibrat, însă nu ideal. Rămâne totuși o garanție a stabilității în regiune, o platformă care asigură echilibrul în Republica Moldova, în zona de securitate și în relațiile dintre părțile aflate în raporturi post-conflictuale. Victor Osipov consideră că există un curent de opinie considerabil în Republica Moldova care nu susține ideea federalizării, dar ,,în schimb, cetăţenii din Republica Moldova au o reacţie foarte clară atunci când îi întrebi despre cum ar trebui să fie soluţionat acest conflict. Deci, ei au o părere şi majoritatea consideră, aşa cum consideră şi autorităţile ţării, că soluţia trebuie să ia forma acordării unei largi autonomii special Transnistriei, ca parte componentă a Republicii Moldova, în graniţele internaţional recunoscute. Negocierile și ceea ce va apărea ca rezultat al lor, atunci când va apărea, vor fi singurele în măsură să propună o formulă de soluționare. Toate celelalte sunt idei, păreri, speculații uneori, inițiative politice care au interes politic, adică de a acumula voturi, dar nu de a rezolva problema. De aceea, eu mă feresc să mă implic în aceste chestiuni, fiindcă nu aceasta este sarcina mea”[7].
Prin prisma experienței jurnalistice, Victor Osipov înțelege efectele unui lider de opinie asupra publicului și își asumă calitatea aceasta făcând, de multe ori, apel la cei pe care îi reprezintă: ,,societatea știe cine și ce promovează, înțelege cine și ale cui interese le servește. Eu nu vreau să comentez, aceasta v-am spus. Misiunea mea și mandatul pe care l-am primit și față de care simt o responsabilitate majoră este să reprezint interesele Republicii Moldova, ale oamenilor, inclusiv ale celor care locuiesc pe ambele maluri ale Nistrului, în egală măsură. Și tocmai de aceea nu vreau să particip la discuții care au subtexte politice”[8].
Referitor la situația economică, fostul vicepremier pentru reintegrare crede că accelerarea procesului de reintegrare a regiunii transnistrene printr-o blocadă economică este o mare greșeală: ,,Consider că este greşit dacă cineva încearcă să stranguleze economic Transnistria. Aceasta îi va înrăi şi mai mult pe oamenii de acolo. Noi trebuie să-i atragem pe cetăţenii Transnistriei de partea noastră printr-un nivel de trai mai înalt. Noi trebuie să privim raporturile comerciale cu Transnistria ca un potenţial pentru reintegrarea ţării. Aceste raporturi ne ajută să menţinem o legătură mai strânsă cu populaţia de acolo. Nu trebuie să se impună condiţii. Înaintarea condiţiilor denotă lipsa dorinţei de dialog”[9].
Rezolvarea problemei transnistrene este prioritară pentru interesul național al Republicii Moldova, căci ,,există un interes național al Republicii Moldova să rezolvăm din punct de vedere politic această problemă, să o depășim, să o eliminăm, să readucem acest spațiu sub imperiul legii moldovenești și să salvăm oamenii de acolo. Oameni care sunt în mare parte cetățeni ai Republicii Moldova cu acte în regulă – în jur de 300 mii dintre ei și-au obținut cetățenia, iar aproape o sută de mii și-au obținut și pașapoarte biometrice ale Republicii Moldova care le permit să beneficieze de oferta generoasă de călătorii liberalizate în spațiul Uniunii Europene. Și este de sarcina noastră să-i eliberăm din această calitate de ostatici ai conflictului transnistrean pe care ei o trăiesc în fiecare zi[10].
În privința strategiei și structurii instituționale care permit soluționarea, prin reintegrare, a crizei transnistrene, Victor Osipov este mai degrabă pesimist: «să recunoaștem că acum Republica Moldova încă nu are o strategie pentru reintegrare, Republica Moldova încă are un buget infim pe care îl alocă din resursele statului pentru politicile în această direcție, Republica Moldova încă lucrează cu o structură guvernamentală subdimensionată și lipsită de un statut de autoritate publică centrală. Biroul pentru Reintegrare este acum un fel de subdiviziune în Cancelaria de stat, cancelarie care nici măcar nu face parte din Guvern, ci este o structură de asistență pentru activitatea Guvernului. Asta descrie pe scurt lipsa de consistență a instrumentelor cu care noi lucrăm pentru a rezolva o problemă ce necesită și eforturi, și capacități mult mai dezvoltate și mai bine coordonate. Este o sarcină deloc ușoară, dar nu putem să ne prefacem că nu există aceste probleme și că putem continua acest „ritual”, acest „dans ritualic” care se numește „reintegrarea” – cu negocieri 1+1, 5+2, alte formate, dar care nu este o politică reală axată pe rezultate. Sper foarte mult că împreună cu experții din societatea civilă vom reuși să articulăm ceea ce este necesar ca să ne apărăm interesele pe acest domeniu într-un mod eficient și să ne apărăm inclusiv și oamenii din regiunea transnistreană»[11].
Fără a inventaria aici declarațiile publice, avem în vedere că actualul guvern de la Chișinău este condus de către un membru al PDM, și același partid a desemnat viceprim-ministrul pentru reintegrare; așadar politicile de reglementare transnistreană pot fi evaluate foarte bine și din declarațiile principiale ale lui Pavel Filip și Gheorghe Bălan.
În concluzie, frazele-cheie ale programului PDM în evaluarea și soluționarea temei transnistrene:
- Cauza principală: fractura internă a societății moldovenești
- Metoda: negocierea; respingerea blocadei; implicarea societății civile
- Soluția: larg statut de autonomie
- Partenerul extern preferat: organizațiile internaționale
- Factorii externi periculoși: Federația Rusă
- Prezența militară rusă: retragere imediată.
[1] Marian Lupu critică socialiștii: ,,sunteți mai răi ca unioniștii”, la http://independent.md/marian-lupu-critica-socialistii-sunteti-mai-rai-decat-unionistii/#.WKVRdyx96Uk (10.06.2016)
[2] Idem
[3] Parlamentul a votat Declaraţia privind neutralitatea permanentă a Moldovei, la http://www.dw.com/ro/incon%C5%9Ftien%C5%A3%C4%83-parlamentul-a-votat-declara%C5%A3ia-privind-neutralitatea-permanent%C4%83-a-moldovei/a-19155934, (31.03.2016)
[4] Idem
[5] Partidul Democrat din Moldova face precizări în contextul comunicatului emis de PSRM privind soluționarea conflictului transnistrean prin federalizarea țării, la http://www.pdm.md/ro/noutati/stiri/partidul-democrat-din-moldova-face-precizari-contextul-comunicatului-emis-de-psrm-privind-solutionarea-conflictului-transnistrean-prin-federalizarea-tarii (18.01.2017)
[6] Problema transnistreană nesoluționată este un balast suplimentar pentru Moldova, la http://www.europalibera.org/a/26909477.html (19.03.2015)
[7] Idem
[8] Idem
[9] Idem
[10] Regiunea transnistreană-criză economică, socială, politică, la https://linagrau.com/regiunea-transnistrean%C4%83-criz%C4%83-economic%C4%83-social%C4%83-politic%C4%83-edb455025db1#.22ofazjr3 (01.02.2016)
[11] Idem