Deputatul Mihail Popșoi, vicepreședintele Parlamentului Republicii Moldova, a avut amabilitatea să răspundă, în exclusivitate, întrebărilor interviului realizat pentru Laboratorul pentru Analiza Conflictului Transnistrean.
Mihail Popșoi (33 de ani) a lucrat în cadrul Oficiului NATO și ca analist politic la Ambasada SUA din Republica Moldova, iar în ultimii ani a oferit analize și cercetări pentru mai multe companii și fundații internaționale precum: Fundația Jamestown, American Enterprise Institute, Institutul de Cercetare a Politicii Externe, Chatham House, Global Focus, Fundația Konrad Adenauer, Fundația Friedrich Ebert, Fundația pentru o Societate Deschisă, Asociația pentru Politică Externă din Moldova, ș.a.
Este doctorand în științe politice la Universitatea din Milano (Italia) și are studii postuniversitare finalizate la Universitatea Central Europeană (Ungaria), Universitatea din York (Marea Britanie), Universitatea de Stat din Moldova și Universitatea Orientului Mijlociu din capitala Turciei, Ankara.
Interviu realizat de Mircea MERTICARIU
Mihail Popșoi
M.M.: Domnule deputat Mihail Popșoi, declarațiile recente ale președintelui ales al Republicii Moldova, Maia Sandu, referitoare la retragerea trupelor ruse (GOTR) de pe teritoriul regiunii transnistrene, au determinat reacții negative la Moscova. În acest context, care credeți că sunt scenariile prin care se poate avansa în reglementarea conflictului din regiunea transnistreană?
M.P.: Sunt surprinzătoare aceste reacții ale unor oficiali ruși. Aceste reacții negative ne întăresc suspiciunile că nu se dorește rezolvarea conflictului, ci menținerea situației actuale extrem de păguboase pentru toți cetățenii Republicii Moldova, atât de pe malul drept cât și de pe malul stâng al Nistrului. Or, doamna Maia Sandu a reiterat poziția tuturor președinților și guvernelor Republicii Moldova: retragerea și distrugerea munițiilor precum și retragerea și dizolvarea Grupului Operativ (GOTR). Aceasta a fost și va rămâne poziția oficială a statului Republica Moldova, pentru că este în interesul tuturor cetățenilor Republicii Moldova, pe lângă faptul că mai este și un angajament internațional al Federației Ruse.
Din 2003, Republica Moldova a insistat pe transformarea misiunii de menținere a păcii din regiunea transnistreană într-o misiune civilă internațională de monitorizare. În fiecare an, la ministeriala OSCE, Republica Moldova a reiterat aceste poziții. Evident, și Federația Rusă știe acest lucru. Dezbaterile în presă la acest subiect sunt contraproductive. Consider că implicarea plenară a tuturor actorilor din procesul de negociere este o cale mai eficace în acest sens. Doamna Sandu are toată deschiderea să poarte discuții, inclusiv cu oficialii ruși, încât să contribuie la o rezolvare a situației. Soluționarea acestui conflict trebuie să aibă loc doar pe cale pașnică. Prioritățile noastre se focusează pe lichidarea schemelor de contrabandă și corupție care alimentează regimul secesionist de la Tiraspol.
M.M.: Republica Moldova și-a declarat neutralitatea permanentă, în Constituția din 1994. Rămâne aceasta o soluție viabilă, în perspectiva soluționării problemei transnistrene? Este cooperarea cu Alianța Nord-Atlantică o soluție alternativă pentru proiectul reintegrării Republicii Moldova?
M.P.: Neutralitatea declarată în Constituție nu este o piedică pentru cooperarea cu NATO. Începând cu anul 2014, Republica Moldova a detașat contingente de militari ai Armatei Naționale în misiunea KFOR din Kosovo, în componența Forței Multinaționale de Menținere a Păcii. Contingentul KFOR-13 al Armatei Naționale a fost detașat în Kosovo pe 10 iulie curent și este format din 41 de militari profesioniști. Cooperarea Armatei Naționale cu NATO este foarte strânsă, dar nu are nicio legătură cu soluționarea diferendului transnistrean. Cât privește oportunitatea amendării Constituției și renunțării la neutralitate, asemenea subiecte majore pot fi hotărâte doar în cadrul unul referendum național.
M.M.: Au trecut mai bine de șase ani de la semnarea Acordului de Asociere Republica Moldova-Uniunea Europeană. A fost benefică implementarea pachetului de reforme, pentru societatea moldovenească? Dar pentru comunitățile din regiunea transnistreană?
M.P.: Semnarea Acordului de Asociere a reprezentat un pas important spre realizarea asocierii politice și integrării economice a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană. După șase ani, cooperarea dintre UE și RM este mai consolidată și aprofundată. Moldova a făcut pași importanți, dar nu suficienți, pentru a implementa pachetul de reforme. Funcționarea instituțiilor democratice, fortificarea statului de drept și a independenței justiției nu au cunoscut transformări semnificative. Cheia progresului rămâne existența voinței politice clare în realizarea tuturor prevederilor Acordului de Asociere. Dar este cert, în urma semnării Acordului de Asociere, cetățenii au avut de câștigat. De exemplu, din 28 aprilie 2014, cetățenii pot călători fără vize în Uniunea Europeană și pot exporta pe piața europeană. De asemenea, au fost implementate proiecte care au contribuit la îmbunătățirea condițiilor de trai pentru oameni: au fost reparate centre medicale, școli; drumurile au fost construite și reparate; au fost construite apeducte; gospodăriile au fost aprovizionate cu apă și sisteme de canalizare – și toate din bani europeni. Nu putem trece cu vederea și ajutorul Uniunii Europene în combaterea pandemiei, lucru pentru care le mulțumim.
De aceste beneficii se bucură inclusiv și cetățenii și agenții economici din regiunea transnistreană, care au înțeles avantajele acestui Acord și profită la maxim de oportunitățile pe care le oferă piața comunitară.
Practic 65% din exporturile din regiunea transnistreană sunt direcționate spre Uniunea Europeană. Regiunea transnistreană exportă mai multe produse în România decât în Rusia. Elitele economice înțeleg acest lucru, pe când cele politice sunt dependente de Moscova. Este foarte important ca cetățenii să nu se lase manipulați de către autorități și să privească încrezători că își pot dezvolta potențialul economic în conformitate cu aspirațiile fiecărui om în parte.
M.M.: În turul doi al alegerilor prezidențiale, Maia Sandu a obținut 14,20% din voturile electoratului transnistrean (procent mai mare decât în Găgăuzia). Cum apreciați acest scor? Se poate imagina o politică prin care sprijinul cetățenilor moldoveni din stânga Nistrului pentru președintele ales să crească, și să fie valorificat în sensul reintegrării statului?
M.P.: În pofida faptului că în regiunea transnistreană au fost admise nenumărate încălcări: au fost cumpărate voturile, oamenii au fost transportați în mod organizat la secțiile de votare – ne bucură totuși că 14,20% dintre cetățeni au votat pentru un președinte onest, profesionist și pro-european. Dacă am face abstracție de alegătorii asupra cărora planează suspiciuni că ar fi fost corupți pentru a vota cu Igor Dodon, am putea estima că doamna Sandu ar fi fost votată, de fapt, de cel puțin 30%. Asta în condițiile în care nu am putut face campanie în regiunea secesionistă. În cazul liberalizării spațiului mediatic și politic din regiune, am putea lesne presupune că am putea deveni competitivi și chiar i-am putea învinge pe socialiștii pro-ruși. Așa cum i-am învins în unele sectoare ale Chișinăului, considerate până acum fieful socialiștilor. De aceea, fobia față de alegătorii din regiunea transnistreană poate fi spulberată. Toți își doresc un trai mai bun, iar aceste perspective sunt asociate mai degrabă cu vestul, inclusiv în rândul multor transnistreni.
M.M.: Cetățenii moldoveni și-au ales recent un nou președinte și sunt așteptate schimbări la nivel politic. Există un proiect al declanșării alegerilor parlamentare anticipate? Ce măsuri concrete așteptați, din partea Președintelui și Parlamentului, în privința reintegrării regiunii transnistrene?
M.P.: Republica Moldova are nevoie de un alt parlament și de un alt guvern. Demisia guvernului este cea mai scurtă cale spre acest obiectiv. Guvernul lui Dodon trebuie să-și dea demisia pentru că au dat dovadă de incompetență crasă și pentru că protejează schemele de corupție ale unor personaje dubioase din parlament. Reprezentativitatea și legitimitatea acestui parlament sunt foarte șubrede, având în vedere că această legislatură este rezultatul unui troc între Igor Dodon și oligarhul fugar Vladimir Plahotniuc, care au schimbat sistemul electoral pentru a obține avantaje necuvenite. Apoi, după alegeri, o mare parte dintre deputați și-au schimbat apartenența politică, unii reușind s-o facă de câteva ori.
Oamenii vor alegeri parlamentare anticipate, deoarece actualul Parlament nu lucrează în folosul cetățenilor. Unii din deputați sunt implicați în acte de corupție. Demisia guvernului și alegeri parlamentare anticipate sunt singura soluție.
Măsurile noastre în privința reintegrării regiunii transnistrene se vor baza, la etapa inițială, pe lichidarea schemelor de contrabandă și corupție care alimentează regimul secesionist de la Tiraspol și partenerii lor de afaceri din Chișinău, dar și alte orașe din regiune.