Criza energetică din regiunea transnistreană a schimbat ecuația energetică internă din Republica Moldova și în zonă per ansamblu. Faza acută a crizei a fost depășită, dar problema este încă departe de a fi pe deplin rezolvată. Gazele naturale în regiunea transnistreană sunt furnizate cu titlu „ex tempore”, utilizând inițial fondurile Uniunii Europene, iar ulterior „sprijinul” rusesc pentru administrația de la Tiraspol. Astfel, în continuare sunt necesare soluții și alternative atât pentru sectorul energetic de la Tiraspol – care va trebui să se obișnuiască cu noile realități economice, cât și pentru Chișinău – care se confruntă cu o serie de provocări legate de infrastructura critică de pe malul stâng al Nistrului. Stația de transformare pentru liniile de tensiune înaltă se află pe teritoriul Centralei Termoelectrice de la Cuciurgan, iar trei din cele patru puncte de intrare în sistemul de conducte Transbalcanic, sunt situate în regiunea transnistreană.[1]
Matrioșka gazelor naturale
Un factor esențial care contribuie la menținerea existenței regimului de la Tiraspol este gazul natural furnizat de către Rusia la „costuri preferențiale” pentru malul stâng al Nistrului. Prețul redus al gazului în regiunea transnistreană, permite diverselor întreprinderi industriale să funcționeze având un impact semnificativ asupra dezvoltării și menținerii economiei transnistrene. De la începutul anilor ’90 ai secolului al XX-lea, regiunea transnistreană a primit gaz rusesc la un preț special. În schimb, Tiraspolul a menținut loialitatea politică față de Moscova; de fapt, subiectivitatea condiționată a autorităților transnistrene se bazează pe gazul rusesc. Dacă pe malul drept al Nistrului, în 2024, prețul pentru 1 m3 de gaz a ajuns la 1 dolar, atunci pe malul stâng al Nistrului gazul a costat aproximativ 5 cenți. În același timp, combustibilul oferit de Gazprom la un preț preferențial este folosit și de industria transnistreană, ale cărei produse sunt exportate și aduc profit autorităților de la Tiraspol. Centrala Termoelectrică de la Cuciurgan (MGRES) și Uzina metalurgică de la Râbnița (MMZ) – reprezintă 65% din totalul exporturilor Transnistriei. Astfel, dacă cel puțin una dintre aceste întreprinderi încetează să mai funcționeze, economia regiunii transnistrene are de suferit consecințe negative – lucru care deja se întâmplă.
Un aspect esențial în analiza situației energetice actuale din Republica Moldova este delimitarea crizei energetice în două direcții principale: furnizarea de gaze naturale și producerea de energie electrică. Până la sistarea tranzitului de gaze naturale prin Ucraina, interdependența energetică dintre malurile Nistrului a funcționat pe baza formulei gaze naturale = energie electrică.[2] Chișinău, prin intermediul Moldovagaz, a furnizat gaze naturale în regiunea transnistreană, iar Tiraspol, prin intermediul Centralei de la Cuciurgan (MGRES) a furnizat energie electrică pe malul drept al Nistrului la un preț mai mic decât costul practicat pe piața regională. Acest echilibru energetic dintre malurile Nistrului a fost perturbat după sistarea tranzitului de gaze prin Ucraina.
În prezent, mai mult de jumătate din consumul de energie electrică (56-57%) al Republicii Moldova este asigurat din importurile de energie electrică prin schimburile transfrontaliere România – Republica Moldova, iar restul din capacitățile interne ale centralelor termice și a surselor regenerabile de pe malul drept al Nistrului.[3] Regiunea transnistreană, la rândul său, a confirmat (începând cu 14 februarie 2025) furnizarea gazelor naturale în baza unui acord pe termen scurt cu MET Gas and Energy Marketing (o companie maghiară cu sediul în Elveția).[4] MET a menționat că decizia de a începe livrările a fost posibilă grație contribuției decisive a operatorilor sistemului de transport al gazelor din UE, Ucraina și Republica Moldova.[5]
Interconexiunea România-Moldova-Ucraina a gazoductului Transbalcanic
Anterior, structurile MET specializate în rezervarea capacităților de gaze naturale de pe Platforma Regională de Rezervare (RBP)[6] au rezervat capacitățile necesare de tranzit prin gazoductul Transbalcanic (în regim revers) la stația de măsurare a gazelor Isaccea (România) – Orlovka (Ucraina). Potrivit datelor Operatorului Sistemului de Transport de Gaze din Ucraina (TSOUA)[7], la data de 13 februarie 2025, cererea de pompare a gazelor la stația de măsurare Căuşeni (Republica Moldova) prin conducta Șebelinka – Dnepropetrovsk – Krivoi Rog – Izmail a ajuns la 1,873 milioane m3/zi, ulterior urcând la 3 milioane m3. Conform negocierilor purtate între părți, Moldovagaz preia gazul la frontieră cu Ucraina și apoi îl furnizează către operatorul de rețea al regiunii transnistrene – Tiraspoltransgaz. Capacitățile furnizate de gaz în regiunea transnistreană sunt suficiente pentru nevoile sociale și umanitare. Însă, pentru industrie și întreprinderile de producție, sunt necesare volume suplimentare de gaz.[8] Până la 31 decembrie 2024, regiunea transnistreană a primit 5,7 milioane m3/zi de gaz prin tranzitul ucrainean, utilizând o mare parte din volume pentru generarea energiei electrice la Centrala de la Cuciurgan (MGRES) pentru consumatorii de pe ambele maluri ale râului Nistru.
Livrările de gaze de la MET Gas and Energy Marketing către regiunea transnistreană au titlu temporar și vor dura până la sfârșitul lunii februarie 2025. Autoritățile de la Chișinău, monitorizează îndeaproape capacitățile de gaze furnizate în regiunea transnistreană, iar dacă volumul livrărilor de gaze vor depăși limita stabilită (3 milioane m3) și marile întreprinderi din regiune își vor relua activitatea, autoritățile de la Chișinău planifică să introducă o taxă pentru tranzacții.
Perspectivele problemei energetice
La momentul de față, actuala conducere a Republicii Moldova ar trebui să fie cea mai interesată în rezolvarea crizei, în special în contextul alegerilor parlamentare. Însă, fără o strategie clară de rezolvare, mai ales în condițiile actuale de criză, este greu de așteptat ca problema să dispară de la sine. Experiența procesului de negociere arată că o soluție țintită a problemelor pe termen scurt cu referire la dosarul transnistrean nu duce la reintegrarea țării, ci doar la menținerea status quo-ului actual.
Autoritățile de la Chișinău ar trebui să ia în considerare că, imposibilitatea livrării fizice a gazului rusesc în regiunea transnistreană prin ruta tradițională ucraineană a fost catalizatorul crizei actuale, dar nu și principala problemă. Sursa de bază a problemei constă în modelul economic de aprovizionare cu energie a regiunii transnistrene, care s-a construit de zeci de ani pe baza subvențiilor din partea Rusiei. Gazul rusesc a fost și este furnizat Transnistriei practic gratis, cu toate că s-a acumulat oficial o datorie uriașă pentru aceste livrări. Autoritățile de la Tiraspol percep aceste livrări drept ajutor umanitar. Tiraspolul nu este pregătit, din punct de vedere economic, să treacă la orice altă alternativă de furnizare a gazelor fără sprijinul Moscovei. Chiar dacă se va reuși să se găsească un înlocuitor fizic pentru tranzitul ucrainean de gaze, regiunea transnistreană se va confrunta în continuare cu o criză financiară și bugetară profundă, deoarece obținerea volumelor necesare de gaz va necesita aproximativ 600-700 de milioane de dolari pe an, sau aproximativ jumătate din PIB-ul republicii nerecunoscute.
O soluție rapidă la criza energetică din regiunea transnistreană în actualul context nu se prevede. Perspectiva furnizării gazelor naturale prin gazoductul Turkish Stream și ulterior în regim reverse flow prin culoarul Transbalcanic spre regiunea transnistreană este o soluție temporară. Capacitatea gazoductului Turkish Stream, prin care Rusia furnizează gaze pe piața europeană, este supraîncărcată după încetarea tranzitului ucrainean. Drept urmare este nevoie de capacități suplimentare de extindere a conductei Turkish Stream. Perspectiva conductei de gaz din România, Iași-Ungheni, permite furnizarea a doar 1,5 miliarde m3 de gaz pe an, pe când consumul total al regiunii transnistrene ajunge la 1,8-2 miliarde m3/an. Chiar dacă problema va fi rezolvată în viitorul apropiat și livrările de gaze către Transnistria vor fi reluate pe termen lung, stabilitatea și amploarea acestora rămân sub semnul întrebării. După cum observăm la momentul de față, achiziționarea de gaze naturale este efectuată doar pentru nevoile sociale, iar acest lucru este complet insuficient pentru a reporni complexul industrial de pe malul stâng al Nistrului, extrem de important pentru economia regiunii. De asemenea, acest lucru nu este suficient pentru a reveni la vânzarea de energie electrică de la Centrala de la Cuciurgan către Chișinău.
Conexiunea liniilor de tensiune înaltă la Centrala de la Cuciurgan
Pe viitor, aprovizionarea cu gaze naturale în regiunea transnistreană ar putea fi gestionată cu implicarea altor comercianți. Moldovagaz explorează posibilitatea de a cumpăra gaze și de a le furniza către Tiraspoltransgaz prin implicarea MOL și MVM din Ungaria. Nu este cert care dintre aceste companii, sau poate chiar o companie terță, va organiza livrările după luna februarie 2025. Totodată, operatorul bulgar de transport de gaze Bulgartransgaz a rezervat noi capacități de gaze pentru luna martie prin conducta Turkish Stream.[9] Volumul livrărilor de gaze se stipulează că se va ridica de la 3,1 milioane de m3/zi rezervați pentru luna februarie până la 5,9 milioane de m3/zi în luna martie. În acest sens, putem deduce ipoteza că cele 2,8 milioane m3 de gaz pe zi sunt rezervate suplimentar de Bulgartransgaz pentru posibila livrare în regiunea transnistreană prin intermediul terților.
Concluzie
Putem observa că Rusia este interesată să mențină o oarecare stabilitate economică în regiunea transnistreană. Viceprim-ministrul Rusiei, Alexandr Novak a declarat recent că Rusia intenționează să sprijine în continuare regiunea transnistreană în problema aprovizionării cu gaze.[10] Astfel, Moscova va continua să furnizeze gaze în Transnistria prin mecanismul financiar stabilit și negociat cu Tiraspolul. După sistarea tranzitului de gaze prin Ucraina, Rusia a negociat procesul de furnizarea a gazelor naturale în regiunea transnistreană de pe piața europeană. În prezent, acest demers este monitorizat de partea rusă. Sprijinul și mecanismul financiar oferit de Rusia pentru aprovizionarea cu gaze a Transnistriei necesită o analiză a contextului oferit de politica externă a Rusiei.
Adesea negocierile din sectorul energetic sunt un indicator al intereselor geopolitice ale Rusiei. Moscova este interesată în aprovizionarea energetică a regiunii transnistrene, pentru că acest demers îi aduce un atu geopolitic în regiune, care permite Rusiei să-și mențină autoritate și influență. În situația actuală, Rusia nu se orientează după considerentele de profit de pe piața energetică. Regiunea transnistreană este profitabilă pentru Rusia din punct de vedere geopolitic: furnizând gaze naturale în regiunea transnistreană sub formă de ajutor umanitar, aceasta își întărește influența politică în contextul alegerilor parlamentare din Republica Moldova. Rusia a aplicat o astfel de strategie în direcția furnizării gazelor naturale în regiunea transnistreană: a maximizat răspunsurile la principalele provocări ale fiecărei acțiuni prin oferirea mecanismului financiar de aprovizionare cu gaze. Astfel, prin intermediul sectorului energetic, a început să ia în considerare multe schimbări din regiune, care nu se limitează exclusiv la calculele economice. În același timp, semnarea unui acord de pace între Rusia și Ucraina, ca urmare a războiului inițiat în februarie 2022, poate schimba ecuația energetică a Republicii Moldova.
Prin intermediul relațiilor energetice Rusia furnizează nu doar energie, dar și ideologie și formule de politică externă, concretizate în posibilitatea de a uni sau diviza teritorii, inclusiv în dosarul transnistrean.
[1] Mihai Melintei, Problema energetică a dosarului transnistrean. Origini și evoluții, „Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean”, Vol. VI, Nr. 1, Sibiu, 2022, p. 49
[2] Mihai Melintei, Perspectivele energetice ale Republicii Moldova după 1 ianuarie 2025, „Energynomics”, 10.12.2024, https://www.energynomics.ro/mihai-melintei-energy-analytical-studies-perspectivele-energetice-ale-republicii-moldova-dupa-1-ianuarie-2025/
[3] Moldeletrica, Starea sistemului energetic al Republicii Moldova, 20.02.2025, https://moldelectrica.md/ro/activity/system_state
[4] Interfax, Vengerskaya MET Gas v pyatnitsu nachnet postavku gaza v Pridnestrovye, 13.02.2025, www.interfax.ru/world/1008858
[5] MET, MET Group secures gas supply in Moldova, 14.02.2025, https://group.met.com/en/media/media-coverage-en/met-group-secures-gas-supply-in-moldova
[6] Bloomberg, European Trader to Supply Gas to Pro-Russian Moldova Area, 10.02.2025, https://www.bloomberg.com/news/articles/2025-02-10/hungarian-company-to-supply-gas-to-pro-russian-moldova-region
[7] Evropeiskaya Pravda, V Ukraine podtverdili peregovory s vengerskoy kompaniyey o tranzite gaza v Pridnestrovye, 11.02.2025, https://www.eurointegration.com.ua/rus/news/2025/02/11/7204696/
[8] Interfax, Transnistria’s MoldGRES starts generating power with gas, 100,000 t of coal sought for reserve, 18.02.2025, https://www.interfax.com/newsroom/top-stories/109840/
[9] Regional Booking Platform, Capacity Auctions, https://rbp.eu/#/capacityauction-list
[10] Kommersant, Novak: Rossiya prodolzhit pomogat’ Pridnestrov’yu s postavkami gaza, 17.02.2025, https://www.kommersant.ru/doc/7514416