Evenimentele din Europa de Sud – Est din ultimii ani demonstrează că mediul de securitate internațional devine tot mai complex. Prin urmare, observăm o continuă transformare a caracteristicilor securității în regiunea transnistreană, cu influențe de tip politic, militar, economic, cibernetic și socio-cultural. În mod direct și indirect apar disensiuni între actorii statali participanți la procesul de reglementare a conflictului transnistrean. Conflictul din Ucraina, în acest context, joacă un rol important, pentru că generează noi riscuri și amenințări la adresa securității în regiunea transnistreană și în spațiul bazinului Mării Negre – care face parte din zona de interes pentru mai mulți actori regionali și internaționali.
În ultima perioadă s-au intensificat exercițiile militare ale trupelor rusești din regiunea transnistreană, numite Grupul Operativ al Trupelor Ruse.[1] Potrivit Strategiei Naționale de Apărare a Republicii Moldova pentru anii 2018 – 2021, potențialul militar din regiunea transnistreană a Republicii Moldova (forțele militare sub autoritatea Tiraspolului) și GOTR reprezintă o amenințare la adresa securității R. Moldova și subminează integritatea teritorială a țării (Punctul 13 și 14 din Strategie)[2]. Potrivit Curții Constituționale a R. Moldova, contingentul militar al Federației Ruse staționează pe teritoriul R. Moldova contrar prevederilor constituționale.[3] Mai mult de atât, la data de 22 iunie 2018, Adunarea Generală a ONU – la sesiunea Nr. 72 – a adoptat Rezoluția cu privire la retragerea completă a trupelor militare străine de pe teritoriul R. Moldova (Documentul A/RES/72/282)[4]. Federația Rusă comentează aceste măsuri drept contraproductive și de provocație, care vor destabiliza procesul de negocieri.[5] Drept consecință putem observa reacția F. Ruse în regiunea transnistreană, prin exercițiile militare ale soldaților ruși în comun cu forțele militare de la Tiraspol. F. Rusă afirmă că aceste exerciții militare au scop de defensivă, pe când Chișinăul, Kievul și Occidentul le califică cu scop de ofensivă.
Trebuie de remarcat faptul că problema staționării trupelor rusești în regiunea transnistreană are un specific. Acesta constă în asigurarea securității depozitelor militare din apropierea comunei Cobasna din raionul Râbnița. În timpul URSS, depozitul de la Cobasna, numit Depozitul 1411 de Artilerie (parte din Districtul Militar Odesa) avea o importanță strategică pentru arsenalul militar al Districtului de Vest, iar în anul 1990 aici au fost retrase munițiile militare de pe teritoriul Ungariei, Cehoslovaciei și RDG. O parte din echipamentele militare au fost transportate spre F. Rusă prin teritoriul Ucrainei, însă o parte de echipamente se află până în prezent în depozit. Transportarea acestor muniții în F. Rusă rămâne a fi o mare problemă a procesului de negocieri, mai ales după întreruperea relațiilor militare între Ucraina și F. Rusă.[6]
În sistemul actual al relațiilor internaționale este imposibil de a discuta despre stabilitate și siguranță în anumite regiuni ale lumii în izolare față de anumite procese care au loc la nivel global. Analizând evenimentele din arealul bazinului Mării Negre dar și procesele din diplomația internațională putem trage anumite concluzii referitor la ceea ce se întâmplă din punct de vedere militar și politic în regiunea transnistreană.
După cum apreciază și Strategia Națională de Apărare a R. Moldova 2018 – 2021, deteriorarea relațiilor între F. Rusă și Occident generează proliferarea noilor amenințări în regiune (vezi punctul 29 din Strategie).[7] În ultima perioadă s-au intensificat exercițiile militare ale F. Ruse în Districtul Militar de Sud, care este cel mai aproape de regiunea transnistreană. Nava militară rusă «Сметливый» se întoarce în Sevastopol după o misiune din Marea Mediterană, au loc exerciții militare cu sistemele de rachete S-400 „Triumph” (cod NATO – SA-21 Growler) și Pantsir S-1 (cod NATO – SA-22 Greyhound), în Armenia, Abhazia, Osetia de Sud au loc exerciții militare cu trupe terestre, aeriene și navale.[8] Pe fundalul acestor acțiuni, Grupul Operativ de Trupe Ruse din regiunea transnistreană, care face parte din Districtul Militar de Vest, a desfășurat exerciții militare în apropriere de granița cu Ucraina. Ambasada Ucrainei din R. Moldova a emis un comunicat de presă prin care afirmă că este îngrijorată de aceste exerciții militare ale trupelor rusești și că F. Rusă încalcă regimul Zonei de Securitate.[9] Pe de altă parte, în luna iulie, Ucraina alături de SUA și alte 19 state a participat la operațiunea militară din Marea Neagră „Sea Breeze”. Exercițiile militare au avut loc în partea de nord-vest a Mării Negre și au cuprins întreaga regiune Odesa, care se învecinează cu regiunea transnistreană. Mai mult de atât, în data de 12 august 2018 distrugătorul american USS Carney DDG-64, a intrat în Marea Neagră.[10]
Este posibil ca aceste acțiuni să fi produs o reacție de contramăsuri din partea F. Ruse. Au avut loc concomitent mai multe exerciții militare din zona bazinului Mării Negre, printre care și exercițiile GOTR. Dacă vom analiza manevra tactică a navelor maritime din Marea Neagră, din partea SUA participând distrugătorul USS Carney, iar din partea F. Ruse nava de patrulare «Сметливый» atunci putem concluziona că SUA este în ofensivă, iar F. Rusă în defensivă. Chiar și caracteristicile de înarmare denotă acest lucru. Nava rusă este dotată cu 2X4 lansatoare de rachete X-35 anti-navă „Uran”, 12 tunuri de artilerie de 76 mm. de tip AK-726, complex anti-rachetă „Volna” (16 rachete), 5 torpile și sistemul RBU-1000 anti-torpilă și anti-submarin.[11] Pe când nava SUA este dotată cu sistemul antirachetă „Aegis”, la bord are 2 sisteme de rachete VLS capabile să folosească 56 de rachete „Tomahawk”, are echipament nuclear și elicopter de tip SH-60 „Seahawk”.[12] Potrivit comandamentului Flotei a 6-a SUA, nava Carney are misiune de securitate în regiune și colaborare cu partenerii, în special Ucraina, iar în ianuarie 2018 acesta a acostat în portul din Odesa.
Ucraina este un partener strategic important pentru R. Moldova în reglementarea conflictului din regiunea transnistreană. Însă, prin extinderea și cooperarea tot mai profundă cu statele occidentale, sunt exercitate tot mai mari presiuni asupra zonei de conflict Donbas și apar noi riscuri asupra securității în Transnistria, indicatorii fiind exercițiile militare ale GOTR și incidentele din Zona de Securitate.
Până în anul 2014, Ucraina a fost pentru Tiraspol importantă din punct de vedere economic, politic și logistic. Kievul îndeplinea o funcție de stat patron pentru Transnistria. Însă, odată cu criza din Donbas, Transnistria a început să fie percepută de Kiev ca un posibil „cap de pod pentru agresiunea rusă”.[13]
Din punct de vedere geostrategic, regiunea transnistreană are o mare importanță militară pentru F. Rusă. Astfel, Kremlinul folosește GOTR prin prisma a două perspective. Prima se concretizează într-un mecanism de pacificare, iar a doua apare ca un instrument de menținere a intereselor naționale în regiune. Al doilea interes pare mult mai important pentru F. Rusă, mai ales în contextul actual al abordării geopolitice a conflictului transnistrean. Prezența militară tot mai vizibilă a Occidentului în apropiere de regiunea transnistreană este percepută de către Moscova drept o amenințare strategică. Cu privire la etapa actuală a procesului de reglementare a conflictului transnistrean, F. Rusă consideră că în privința anumitor probleme s-a ajuns la un consens. Nimeni din formatul „5+2” nu contestă ideea că posibila soluție la conflictul transnistrean poate fi un compromis atins prin mijloace pașnice la masa de negocieri. Acest lucru înseamnă găsirea unei soluții în care toate părțile își vor abandona la maxim interesele lor și vor dezvolta un model viabil pentru co-existența Chișinăului și Tiraspolului. Însă problema evacuării trupelor ruse din regiunea transnistreană și toate evenimentele ce au loc împrejurul GOTR destabilizează procesul de negociere și creează un mediu de suspiciune. Cu privire la această problemă, ministrul de externe al F. Ruse, S. Lavrov consideră că „nu este nevoie de anticipat un război… este o linie de constrângere a F. Ruse”.[14] Astfel, putem afirma că Kremlinul abordează GOTR din regiunea transnistreană într-o perspectivă de apărare regională.
GOTR însemnează un efectiv militar de 1000 – 1500 militari, care sunt incluși în componența forțelor de menținere a păcii și în asigurarea securității la depozitul militar de la Cobasna, unde sunt păstrate mai mult de 20.000 tone de muniție. Din anul 2010 GOTR face parte din comandamentul Districtului Militar de Vest.[15] Acest district este înarmat 45% cu echipament și tehnică militară de generația nouă. În 2017 a fost înzestrat cu 1000 de vehicule blindate specializate noi (de cercetare, comunicație și logistică) pe lângă cele existente. Au fost introduse complexele de rachete 9K51M „Tornado G”, „Tor-M2”, complexele de radiolocație „Borisoglebsk-2”, blindate „Taifun-K” și 82A. Districtul de Vest a fost înarmat cu noi vehicule chimice de cercetare blindate „RHM-6” și cu tancuri modernizate de tip T-72BZ cu calibru de 125 mm. Forțele aeriene au fost reînnoite cu avioanele de luptă multirol Su-35 (cod NATO – Flanker E+) și Su-35SM, bombardiere avansate cu dublă comandă Su-34 (cod NATO – Fullback) și elicoptere de recunoaștere și atac Ka-52 „Alligator” (cod NATO – Hokum B), Mi-28UB (cod NATO – Havoc) și Ka-27 (cod NATO – Helix).[16] Din cadrul structurii Districtului Militar de Vest face parte Armata a 20-a de Gardă, care cuprinde cele mai mari forțe militare din F. Rusă[17], iar 40% din totalul forțelor armate ale F. Ruse sunt situate în acest district.
În condițiile actuale de tensiune a mediului de securitate internațional, GOTR reprezintă o forță militară destul de importantă pentru Districtul Militar de Vest a F. Ruse în regiune. Din decembrie 2016 trupele ruse din Transnistria au obținut armament modern. Acest armament a ajuns în Transnistria în ciuda faptului că Ucraina a interzis tranzitul militar pe teritoriul său.[18] GOTR include 2 batalioane motorizate de infanterie, batalionul 82 și 113 dislocate în Tiraspol, precum și o serie de alte unități și subunități. Este înzestrat cu aproximativ 150 de vehicule blindate, precum și un număr semnificativ de vehicule de luptă. GOTR este dotat cu complexe antiaeriene 9K35 „Strela-10” (cod NATO SA-Gropher), 9K33 „Osa” (cod NATO – SA-8 Gecko), tancuri T-64 și artilerie de calibru mare. În departamentul de depozitare a echipamentului militar și a proprietății aerodromului din Tiraspol, se află 2 elicoptere de atac Mi-24 P (cod NATO – Hind), 2 elicoptere Mi-24 K (cod NATO – Super Hind Mk. IV), și 4 elicoptere multifuncționale Mi-8 MT (cod NATO – Hip).[19] Mai mult de atât, din decembrie 2017 GOTR îndeplinește ordinul Comandamentului Districtului Militar de Vest, cu privire la organizarea unor activități de formare militară și patriotică a cetățenilor.[20]
Putem concluziona că trupele militare ruse din regiunea transnistreană reprezintă o unitate militară bine dotată și pregătită atât pentru ofensivă cât și pentru defensivă, care poate fi folosită geostrategic în bazinul Mării Negre. În contextul actual al situației din Ucraina, Kievul vede în GOTR drept o amenințare pentru securitatea sa. Noua Strategie Națională de Apărare a R. Moldova, de asemenea califică prezența GOTR în regiunea transnistreană drept un risc la adresa securității naționale. Astfel, GOTR reprezintă unul dintre factorii importanți, care alături de aplicațiile politice a R. Moldova și Ucrainei creează contexte și pretexte pentru o confruntare regională.
Consider că accentul pe problema trupelor ruse din regiunea transnistreană a fost reactualizat în baza complexului de probleme de securitate din zona bazinului Mării Negre. Conflictul transnistrean poate deveni unul din factorii destabilizatori ai zonei. Acest lucru impune analiza situației și luarea în considerare a mai multor activități militare a actorilor cu interese în zonă: F. Rusă, Ucraina, R. Moldova, SUA. Astfel, asigurarea securității în regiunea transnistreană depinde foarte mult de colaborarea militaro-politică între actorii regionali și de reglementarea politico-juridică între Părți (Chișinău și Tiraspol).
La momentul de față, luând în considerare complexitatea circumstanțelor militare din regiunea transnistreană, dar și în general din zona bazinului Mării Negre, soluționarea problemei dislocării GOTR nu este posibilă. Cu excepția cazului în care va exista o schimbare vizibilă în direcția colaborării militare între actorii internaționali cu interese în regiune. La rândul lor eforturile unilaterale ale F. Ruse și a altor actori regionali, puțin probabil că deschid o cale spre soluționarea problemei dislocării trupelor ruse în regiunea transnistreană, dar și a altor probleme de securitate. Din această perspectivă conflictul transnistrean este blocat la momentul de față. Nu există un dialog direct, sau un grup de lucru între R. Moldova și F. Rusă cu privire la soluționarea diplomatică a acestei probleme. Dimpotrivă, de-a lungul a două decenii GOTR a reușit să fie foarte activ în peisajul geopolitic al Transnistriei. Acest lucru este evidențiat prin mai multe aspecte, începând cu încălcarea principiilor stabilite în Declarația de la Istanbul a Summit-ului OSCE din 1999[21] și culminând cu ultimele exerciții militare în regiune.
Abundența actorilor internaționali, mai ales în perioada ultimilor cinci ani, a complicat și mai mult negocierea privind problema staționării trupelor ruse în regiunea transnistreană. Între membrii formatului „5+2” nu există o ordine de zi comună cu privire la negocierea acestei probleme. Diferențele și interesele naționale împiedică orice cooperare substanțială. Aceste diferențe își trag rădăcinile din istoria controversată a politicii externe a actorilor internaționali implicați în conflictul din Transnistria. Lipsește un consens internațional și regional coerent privind GOTR și rolul acestor trupe în misiunea de pacificare. Prin urmare, dacă actorii internaționali nu sunt de acord cu o singură agendă și un mecanism de rezolvare a problemei trupelor ruse din regiunea transnistreană, atunci și procesul politic de reglementare a conflictului transnistrean va avea de suportat neînțelegeri.
Pentru diplomația transnistreană, GOTR este o parte importantă a funcționalității mecanismului de menținere a păcii.[22] Însă, rămâne o întrebare deschisă, dacă Transnistria este pentru F. Rusă o regiune satelit sau un aliat important. Factorul central care separă aliatul de satelit este că aliatul are dreptul la alegere. Aliatul alege o formă de relație după voință, nu sub dictare. Satelitul, dimpotrivă, în mod voluntar sau sub presiune își cedează propria suveranitate și interesele personale în favoarea altui actor internațional. La rândul său actorul internațional însăși hotărăște de ce are nevoie în această etapă istorică: de un satelit sau aliat. Această distincție este de natură fundamentală. În mod natural, relația dintre F. Rusă și Transnistria este una specială, iar cea din urmă rămâne a fi un satelit important din punct de vedere militar, care în anumite condiții geopolitice poate fi transformat într-un aliat împotriva unei ofensive. Contingentul militar de trupe ruse dislocat în regiunea transnistreană, astfel, are misiunea de a influența considerațiile raționale de profitabilitate a unui format de relații cu F. Rusă, ci nu de non-alternativă.
De la sfârșitul anului trecut, toți participanții formatului „5+2” au fost încurajați de trecerea la o nouă etapă de relații între Chișinău și Tiraspol. În luna noiembrie a anului 2017, în urma a peste 30 de întâlniri ale grupurilor de lucru din Chișinău și Tiraspol, au fost semnate patru protocoale de cooperare și rezolvarea a unor probleme semnificative.[23] În luna mai 2018 la Roma a avut loc întâlnirea participanților formatului de negociere „5+2”.[24] Într-un mod tactic, în ultima perioadă, Chișinăul și Tiraspolul și-au confirmat angajamentele de a-și îndeplini obligațiile în termenele convenite. Însă, pe fundalul acesta problema GOTR din regiunea transnistreană rămâne a fi nesoluționată. Evident, capacitatea militară și operațională a GOTR impune amenințări de securitate la adresa R. Moldova și Ucrainei. F. Rusă, la rândul său, apreciază regiunea transnistreană printr-o perspectivă realistă de defensivă susținând ideea de a-și menține sfera de influență.
Cu toate acestea, pe fundalul complexității spațiului de securitate din regiune, nu sunt create instrumente reale interesate în soluționarea problemei dislocării trupelor ruse din regiune transnistreană.
[1] LACT, Publika.md – Pavel Filip: Chişinăul îşi exprimă îngrijorarea faţă de exercițiile trupelor ruseşti din stânga Nistrului, 20.08.2018, în https://centers.ulbsibiu.ro/ccsprise/lact/2018/08/20/publika-md-pavel-filip-chisinaul-isi-exprima-ingrijorarea-fata-de-exercitiile-trupelor-rusesti-din-stanga-nistrului/ (21.08.2018).
[2] Parlamentul R. Moldova, Proiectul legii pentru aprobarea Strategiei naționale de apărare și a Planului de acțiuni privind implementarea Strategiei naționale de apărare pentru anii 2018-2021, 11.05.2018, în http://www.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/LegislativId/4194/language/ro-RO/Default.aspx (21.08.2018).
[3] Mihai Melintei, Cronologia Conflictului Transnistrean: Adnotată Bibliografic (cu versiune în limba rusă), Ed. Armanis, Sibiu, 2018, pp.334 – 335.
[4] General Assembly of the United Nations, Resolutions of the 72nd session, in http://www.un.org/en/ga/72/resolutions.shtml (21.08.2018).
[5] РИА Новости, В МИД назвали резолюцию ООН по Приднестровью контрпродуктивной, 29.06.2018, в https://ria.ru/world/20180629/1523644969.html (21.08.2018).
[6] Верховная Рада Украины, Верховная Рада Украины приняла ряд законов о денонсации соглашений между правительством Украины и правительством Российской Федерации, 21.05.2015, в http://rada.gov.ua/ru/news/Novosty/Soobshchenyya/109926.html (21.08.2018).
[7] Parlamentul R. Moldova, Proiectul legii pentru aprobarea Strategiei naționale de apărare și a Planului de acțiuni privind implementarea Strategiei naționale de apărare pentru anii 2018-2021, 11.05.2018, în http://www.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/LegislativId/4194/language/ro-RO/Default.aspx (21.08.2018).
[8] Министерство Обороны Российской Федерации, Новости Южного Военного Округа, в https://structure.mil.ru/structure/okruga/south/news.htm (22.08.2018).
[9] Посольство Украины в Р. Молдова, Комментарий Посольства Украины в Республике Молдова в связи с очередным нарушением Российской Федерацией своих обязательств посредника и гаранта в процессе приднестровского урегулирования, 17.08.2018, в https://moldova.mfa.gov.ua/ru/press-center/news/66636-komentar-posolystva-ukrajini-u-respublici-moldova-u-zvjazku-iz-chergovim-porushennyam-rosijsykoju-federacijeju-svojih-zobovjazany-poserednika-i-garanta-u-procesi-pridnistrovsykogo-vregulyuvannya (22.08.2018).
[10] U.S. Naval Forces Europe-Africa / U.S. 6th Fleet, USS Carney enters in Black Sea, 12.08.2018, in http://www.c6f.navy.mil/news/uss-carney-enters-black-sea-3 (22.08.2018).
[11] Flot, Сметливый, в https://flot.com/nowadays/strength/smetlivy/ (22.08.2018).
[12] U.S. Naval Forces Europe-Africa / U.S. 6th Fleet, USS Carney DDG 64, Mission, in http://www.c6f.navy.mil/ships/uss-carney (22.08.2018).
[13] Eugen Străuțiu, The Transnistrean Conflict Files, Ed. Techno Media, Sibiu, 2017, p.217.
[14] ТАСС, Лавров: войны в Приднестровье хотят те, кто добивается вывода военных РФ из региона, 01.09.2017, в https://tass.ru/politika/4524142 (23.08.2018).
[15] Президент России, Указ Президента Российской Федерации № 1144, 20.09.2010, в http://kremlin.ru/acts/bank/31761 (23.08.2018).
[16] ТАСС, Западный военный округ получит более 1 тыс. единиц военной техники до конца года, 05.08.2017, в https://tass.ru/armiya-i-opk/4464101 (23.08.2018).
[17] Министерство Обороны Российской Федерации, 20-я гвардейская Краснознаменная общевойсковая армия, в https://structure.mil.ru/structure/okruga/details.htm?id=11251@egOrganization (23.08.2018).
[18] Eugen Străuțiu, The Transnistrean Conflict Files, Ed. Techno Media, Sibiu, 2017, p.250.
[19] Евразия Эксперт, Российские военные базы и объекты за рубежом: Беларусь, Молдова, Кавказ, 05.04.2017, в http://eurasia.expert/rossiyskie-voennye-bazy-i-obekty-za-rubezhom-belarus-moldova-kavkaz/ (24.08.2018).
[20] Администрация Санкт-Петербурга, Приказ Командующего Войсками Западного Военного Округа, 07.12.2017, Санкт-Петербург, № 820 дсп, в https://www.gov.spb.ru/static/writable/ckeditor/uploads/2018/01/09/приказ%20820.pdf (24.08.2018).
[21] OSCE, Istanbul Document 1999, in https://www.osce.org/mc/39569?download=true, pp.49-50.
[22] ТАСС, Власти Приднестровья против инициативы Молдавии обсудить в ООН вывод российских военных, 16.06.2018, в https://tass.ru/mezhdunarodnaya-panorama/5297293 (25.08.2018).
[23] Anuarul Laboratorului Pentru Analiza Conflictului Transnistrean, Documente, Volumul I, Nr. 1, Sibiu, pp. 265-276.
[24] OSCE, Protocol of the Official Meeting of the Permanent Conference for Political Questions in the Framework of the Negotiating Process on the Transdniestrian Settlement, 30.05.2018, in https://www.osce.org/chairmanship/382885 (25.08.2018).