Transnistria începe să capete o formă de importanță majoră pentru comunitatea internațională. Rămâne a fi un exemplu al existenței unei entități statale de facto cu o situație regională mereu schimbătoare. Constante rămân statutul său nerecunoscut și procesul de negocieri, iar situația din interiorul republicii rămâne a fi ambiguă. Comparând situația Transnistriei cu cea din Abhazia și Osetia de Sud, unde un conflict este imposibil, pentru că securitatea acestor republici autoproclamate este asigurată de F. Rusă, atunci în Transnistria prezența trupelor militare rusești GOTR, ridică brusc potențialul operațiunilor militare. Cu toate acestea, dezghețarea conflictului transnistrean alături de situația din Donbas (Ucraina), amenință cu un mare război în Europa de Sud-Est. În aceste condiții, Moscova, Washingtonul și Berlinul găsesc numitori comuni în stoparea escaladării unui conflict, încurajând procesul de negocieri între Chișinău și Tiraspol.
Prin urmare, problema prezenței militare rusești în regiunea transnistreană a R. Moldova, rămâne a fi esențială pentru reglementarea problemei transnistrene. Trupele ruse de menținere a păcii din Transnistria sunt percepute de societatea transnistreană ca unicul garant al securității, după cum se afirmă în sursele de informație transnistrene, iar rezultatele ultimului referendum arată că majoritatea populației Transnistriei este împotriva retragerii contingentelor miliatare rusești de pe teritoriul republicii. Însă, opinia Transnistriei, puțin probabil că joacă un rol în rezolvarea acestei probleme. Uniunea Europeană și SUA încearcă să progreseze procesul de implementare de către F. Rusă a deciziilor de la summit-ul OSCE de la Istanbul (1999) privind retragerea trupelor rusești din Transnistria. Data finală a retragerii a fost stabilită la 31 decembrie 2002.[1] Însă, F. Rusă își exprimă îngrijorarea față de ofensiva NATO către est și nu se grăbește să-și retragă trupele. Aici intervine realpolitikul defensiv al F. Ruse, al cărui fondator este considerat Evghenii Primakov, care în anul 2000 a fost numit de către președintele F. Ruse, Vladimir Putin, drept președintele Comisiei de stat pentru reglementarea politică a conflictului transnistrean.[2] Din perspectiva defensivă, realiștii din F. Rusă susțin ideea de a menține sfera de influență a F. Ruse în teritoriile fostei URSS. Factorul catalizator al acestei poziții defensive a fost lărgirea NATO spre granițele F. Ruse.
O poziție interesantă o are Ucraina în această situație. Autoritățile ucrainene susțin tot mai mult schimbările procesului de menținere a păcii în Transnistria; mai mult de atât, sunt gata să ofere un „coridor verde” pentru retragere trupelor rusești. Ucraina speră prin acest mod să primească o șansă reală din partea partenerilor Occidentali de a-și ridica statutul său în regiune și de a-și exercita o influență decisivă asupra situației din imediata vecinătate a granițelor sale. Însă, situația de criză a politicii interne din Ucraina creează destul de multe dificultăți. Mai mult de atât, poziția din prezent a Kievului se contrazice cu statutul său de garant în procesul de reglementare pașnică a conflictului transnistrean și de mediator în formatul de negocieri. Dacă, până în 2014 Kievul sprijinea doar diplomatic Chișinăul și participa la misiunea EUBAM, în prezent acesta participă direct în problema transnistreană. Într-un oarecare mod, Ucraina s-a discreditat complet ca pe un mediator și a luat partea unei părți din conflict, realizând-uși interesele personale pe plan regional. În contextul crizei ucrainene și al confruntării ruso-ucrainene în domeniul informațiilor, Kievul vede Transnistria drept un „al doilea front ruso-ucrainean”.
Transnistria și Federația Rusă iau în considerare încercările Ucrainei și R. Moldova de a restrânge influența rusă din regiune și de retragere a trupelor ruse, drept o acțiune neprietenoasă, care subminează fundamentele unei operațiuni de menținere a păcii.
O încercare de lichidare a prezenței militare rusești din Transnistria este însoțită de o blocadă economică. În acest sens, Transnistria, a cărei economie este orientată spre export, depinde în întregime de voința politică a R. Moldova și Ucrainei. De la începutul anului 2014, se observă o sincronizare a acțiunilor Chișinăului și Kievului cu privire la controlul comun al frontierei pe segmentul transnistrean, în primul rând pentru fluxul mărfurilor de export (vezi Acordul dintre Guvernul R. Moldova și Cabinetul de Miniștri al Ucrainei privind controlul în comun al persoanelor, mijloacelor de transport și a mărfurilor în punctele de trecere comune la frontiera de stat moldo-ucraineană[3], promulgat de președintele Ucrainei, P. Poroșenko în 12 aprilie 2018[4]).
Este foarte important și contextul geopolitic al evenimentelor din regiune. Procesul de formare a unei noi „buffer zone” între cele două mari proiecte de integrare (Occidental și Eurasiatic) a crescut vizibil în regiune. Dacă, vom analiza esența lucrurilor vom observa că activitatea naturală a R. Moldova și Ucrainei pentru economia mondială și dezvoltarea unor zone de liber schimb către vest sau est a dus la o rivalitate geopolitică în regiune, iar Transnistria joacă un rol important în această rivalitate, pentru că reprezintă o „zonă de influență”.
Alături de alți actori geopolitici, SUA nu ignoră problema transnistreană. La 3 iulie 2014, Senatul SUA a adoptat în a doua lectură Legea Nr. 2277, „Actul privind prevenirea agresiunii din partea F. Ruse din 2014”.[5] Prin acest Act, Ucraina, Georgia și R. Moldova au primit statutul de aliați ai SUA (vezi Titlul III, sec. 303 în textul Actului). În data de 21 mai 2015, congressman-ul Joseph R. Pitts, a prezentat o declarație în care se afirmă că prezența trupelor militare rusești în regiunea transnistreană încalcă suveranitatea R. Moldova și este contrară principiilor adoptate la Summit-ul de la Istanbul din 1999. Mai mult de atât, în textul declarației se remarcă faptul că F. Rusă continuă să folosească prezența militară alături de exportul de gaz și activele sale de informații de pe teritoriul R. Moldova, drept instrumente de destabilizare a regiunii (vezi textul declarației, alineatul 5)[6]. În luna februarie 2018, Camera Reprezentanților a Congresului SUA a adoptat în sesiunea a 2-a, Rezoluția H.RES.745 „cu privire la intensificarea relațiilor cu R. Moldova și susținerea integrității teritoriale a R. Moldova”. Punctul 9 și 10 din decizia Congresului se referă din noua la retragerea trupelor ruse din Transnistria. De asemenea, SUA își asumă angajamentul de a activiza procesul de negociere în formatul „5+2”, punctul 11.[7]
În toate aceste demersuri ale Congresului SUA, Federației Ruse îi este recomandat să se abțină de la presiuni economice asupra R. Moldova, să oprească susținerea mișcării separatiste și să-și îndeplinească angajamentele anterioare cu privire la retragerea trupelor militare și al armamentului din regiunea transnistreană. Această atenție sporită a SUA arată că regiunea devine un element important al luptei globale a marilor forțe geopolitice. Pentru regiune acest a priori (efect) implică riscuri serioase.
Din punct de vedere geopolitic, acțiunile Kievului (concretizabile în atragerea F. Ruse într-un război) sunt în avantajul SUA, iar numirea în luna mai 2015 a lui M. Saakashvili ca guvernator al regiunii Odesa (Ucraina) a fost o davadă a acestui fapt. Deci, situația din regiune indică apariția unor noi provocări și amenințări. Alături de criza din regiunile sud-estice ale Ucrainei, situația din jurul graniței segmentului transnistrean se poate înrăutăți, indiferent de prezența pacificatorilor în zona de securitate. Cu toate acestea, F. Rusă, care sprijină politic și diplomatic Tiraspolul, evită în orice mod, dezghețarea conflictului regional.
În continuare, folosind analiza SWOT, vom identifica unele aspecte critice, respectiv, vom prognoza unele etape incipiente. Analiza SWOT consistă în identificarea şi extragerea aspectelor esenţiale ale problemei, respectiv organizarea acestora pe următoarele dimensiuni: Strenghts (punctele tari), Weaknesses (punctele slabe), Opportunities (oportunități), Threats (amenințări).
| Factori | Punctele Tari (S) | Punctele slabe (W) | Oportunități (O) | Amenințări (T) |
| Geografia | Poziție geografică avantajoasă, teritoriul transnistrean este situat la intersecția rutelor de transport energetic de la est la vest. R. Moldova importă produse petroliere prin frontiera de est, punctul vamal Bender – 2.[8] | Regiunea transnistreană este izolată de teritoriul F. Ruse, neavând o legătură directă cu frontiera acesteia. | Tranzitul materiei energetice. Dispune de o siguranță energetică.
Din punct de vedere geostrategic are un rol de avantpost. |
Blocadă economică. R. Moldova poate stopa importul produselor petroliere, dezvoltând alte căi de transport energetic. |
| Capacitatea industrială | Transnistria dispune de un complex industrial, Centrala Electrică de la Cuciurgan, Uzina Metalurgică de la Rîbnița, Combinatul de ciment de la Rîbnița, Tirotext (producător de textile). | Dependența economiei Transnistriei față de veniturile companiilor industriale.
Capacitatea produsului industrial al Transnistriei depinde de piața R. Moldova. |
Export de produse primare, care aduc venit în economie.
Dezvoltarea unei infrastructuri industriale durabile. |
Suspendarea activității unei companii duce la „colapsul” întregii industrii.
În cazul când cerearea de produs scade, economia regiunii suferă. Deficit comercial.
|
| Pregătirea militară | În Transnistria recruții îndeplinesc serviciul militar obligatoriu (armată proprie).
Unele complexe industriale produc armament și muniție militară.[9] Prezența militară a trupelor F. Ruse (GOTR). |
Sistemul militar este grav afectat de sustragerea în masă a tinerilor de la încorporare.
Numeroase dezertări. |
Dispune de capacitate organizatorică militară supradimensionată față de necisități. Prezența militară rusească îi conferă un scop de ofensivă și o superioritate militară față de statele vecine.
|
În contextul crizei din Ucraina, potențialul militar al Transnistriei poate efectua operațiuni de ofensivă spre direcția Chilia – Odesa.
|
| Calitatea guvernării | Noua administrație de la Tiraspol participă activ la procesul de negocieri. Cu toate acestea, liderul de la Tiraspol susține ideile referendumului din 2006.
A început să fie implementată o reformă în sistemul administrativ. |
Dependența de sistemul politic al F. Ruse.
Interdependența guvernării de oligarhii regionali.
|
Activizarea dialogului cu R. Moldova și UE. Primul dialog de cooperare al experților din domeniul bancar.
Oligarhii și Holdingul Sheriff sunt atrași de benificiile acordului de asociere cu UE.
|
Declararea suveranității și alipirea la F. Rusă.
Destabilizarea social-economică a regiunii. Apariția unor programe politice radicale. |
| Calitatea diplomației | Diplomații transnistreni participă la platformele internaționale de discuție din Europa și F. Rusă.
Este înregistrat un progres în dialogul reprezentanților politici din partea R. Moldova și Transnistriei. Diplomații ambelor părți colaborează în diferite domenii (vezi protocoalele semnate în ultimele 6 luni[10],[11],[12]). |
Constrângerea geopolitică e regiunii și dependența de factorul rusesc.
Nu se discută statutul regiunii în cadrul platformelor de discuție la nivel internațional. |
Implementarea unor reforme interne și externe benefice populației din stânga Nistrului.
|
Etape ofensive unilateriale, care pot agrava dialogul cu R. Moldova și procesul de negocieri în formatul „5+2”.
Blocarea procesului de negocieri. |
Prin acest tip de analiză putem observa că Transnistria are mai multe probleme fundamentale, dar totodată dispune și de un șir de instrumente oportune, care pot schimba în orice moment situația geopolitică și geostrategică din regiune. Desigur că, situația geopolitică din regiune s-a modificat mult după anexarea Crimeii în anul 2014.[13] Importanța strategico-militară a regiunii transnistrene a preluat un alt sens după evenimentele din Ucraina din martie 2014. Având în vedere lipsa unei frontiere comune între F. Rusă și Transnistria, Moscova este limitată în acțiunile sale de securizare a Transnistriei. Cu toate acestea, renunțarea la Transnistria înseamnă, în mod inevitabil, o creștere a presiunii occidentale în direcția Crimeii și Donbasului, iar acest efect poate conduce la consecințe imprevizibile în regiune, inclusiv, casus belli. Escaladarea conflictului poate avea loc în orice moment. Luând în considerare că adâncimea maximă a zonelor de apărare a Transnistriei atinge, aproximativ, 20 – 30 km, iar în regiunea a trei istmuri tactice (comunele Rașcov, Jurca, Novovladimirovca) este de 4 – 5 km, aceasta înseamnă că și secțiunile centrale ale Transnistriei se află într-o rază de înfrângere a artileriei Forțelor Armate din R. Moldova și Ucraina. Împotriva forțelor militare transnistrenen pot fi folosite zeci de vehicule de luptă BMD – 1, BM – 21 „Grad”, BM – 27 „Uragan”, tunuri obuziere 2S9 „Anona”, D – 30, (aflate în dotarea Armatei Naționale a R. Moldova)[14], care pot înconjura regiunea transnistreană într-un inel strâns de pe teritoriul R. Moldova și Ucrainei. Forțele Armate ale R. Moldova dispun, de asemenea, de tunuri tractate 2A36, cu lungimea de 152 mm., capabile să tragă la o distanță de 33,5 km. (pentru o analiză comparativă vezi efectivul militar al R. Moldova în zona de conflict din anul 1992).[15] Tiraspolul, totuși, va fi capabil să riposteze, având la dispoziție aproximativ o sută de vehicule de luptă BM – 21 „Grad”, 30 de tunuri antitanc de 100 de milimetri de tip 2A29, și tunuri tractate D-44 de 85 milimetri cu raza de tragere 16 km., precum și un număr mare de sisteme antirachetă și RPG-uri[16]. GOTR reprezintă la momentul de față un atu tactic al F. Ruse în regiune, dar totuși, R. Moldova folosește unele instrumente pentru complicarea procesului de rotație a grupării ruse alcătuite din 1412 soldați. Un moment important și ofensiv îl constituie și acțiunile Kievului, care și-a amplasat în distrinctul Odesa în apropierea estuarului Nistru, noi sisteme de rachete sol – aer S300PS (Cod NATO – SA10 Grumble).[17] Complexele ucrainene acoperă în totalitate toate liniile de est de trecere către Transnistria a spațiului aerian de deasupra Mării Negre. În această situație, un rol cheie pentru Transnistria îl joacă Flota Maritimă Militară Rusă din Marea Neagră (vezi dotarea în sursă[18]). De asemenea, se pot desfășura operațiuni aeriene din partea Tiraspolului cu ajutorul F. Ruse, pentru deschiderea coridorului aerian de deasupra Transnistirei. Pentru acest scop va fi folosit regimentul de aviație dislocat în Crimeea la baza aeriană Belbek, dotat cu avioane de luptă multirol Su – 27 (Cod NATO – Flanker-B).[19] O astfel de situație poate provoca un conflict armat direct proporțional cu criza din Ucraina (Donbas), crescând probabilitatea unui casus foederis.
Cu privire la GOTR, Rada Supremă a Ucrainei a anunțat dizolvarea unor acorduri privind cooperarea militară cu F. Rusă.[20] Printre acestea se află și acordul cu privire la tranzitul de mărfuri militare în Transnistria. În același timp, R. Moldova a înăsprit regimul de trecere a soldaților ruși prin aeroportul de la Chișinău. Din punct de vedere militar GOTR, astăzi reprezintă un obstacol serios pentru orice armată din regiune. Un atac împotriva forțelor armate ale Rusiei înseamnă un răspuns inevitabil, drept exemplu, incidentul din 8 august 2008 (Georgia)[21]. În prezent, tranzitul personalului militar rus spre Transnistria funcționează doar într-o singură direcție, cei care merg spre F. Rusă sunt liberi să treacă frontiera, iar cei care vin pentru serviciu militar în GOTR, nu sunt admiși la frontieră. Putem prevedea și aici un scenariu, luând în considerare metodele militare de livrare a muniției și a personalului militar. Din punct de vedere tehnic, nu sunt probleme, avioanele Il – 76 (Cod NATO – Candid) pot îndeplini aceste operațiuni săptămânal, iar din punct de vedere al dreptului internațional, un avion care apare fără permisiune pe radarele unui spațiu aerian este o țintă militară legitimă.
Gradul de confruntare în jurul Transnistriei poate crește foarte rapid și puternic pe diferite dimensiuni și niveluri. Întrebarea este, cât de departe, părțile, sunt gata să intre în această confruntare.
Cu toate acestea, relațiile dintre Chișinău și Tiraspol au dobândit recent un nou caracter, eliminând stereotipurile de ostilitate reciprocă. Mediatorii și observatorii în procesul de negociere privind reglementarea transnistreană iau în considerare și remarcă progrese notabile. Negociatorii ambelor părți colaborează pe diferite domenii în interesul cetățenilor ambelor maluri ale Nistrului, însă, evită în mod tacit discuțiile cu privire la viitorul statut al republicii, una din problemele cheie a reglementării transnistrene.
Modificarea ordinii internaționale și schimbarea echilibrului de forțe în regiune, dar și confruntarea tendințelor de globalizare cu consolidarea frontierelor naționale conduc în mod firesc ca toate părțile să fie interesate să rezolve diferendumul transnistrean. Însă, ca și în alte părți ale lumii, există forțe interesate de existența unor „zone gri”. Acest lucru este o chestiune complet diferită de un proces de negociere cu intermediari, garanți și observatori. Orice opțiune luată în considerare în cadrul procesului de reglementare a problemei transnistrene nu este acceptat de una dintre sau de forțele din spatele ei. Astfel că, rămâne să se bazeze numai pe scheme de compromis. În același timp, cultura politică a tuturor părților implicate în procesul de reglementare ar trebuie să devină principala garanție a succesului.
Referințe:
[1] OSCE, Istanbul Document, 19.11.1999, in https://www.osce.org/mc/39569, pp. 49-50 (19) english version.
[2] Президент России, Владимир Путин принял руководителя думской фракции «Отечество – вся Россия» Евгения Примакова, 03.07.2000, Москва, Кремль, в http://kremlin.ru/events/president/news/38332 (07.05.2018).
[3] Guvernul Republicii Moldova, Hotărîre Nr. 901, din 06.11.2017, Publicat: 10.11.2017 în Monitorul Oficial Nr. 390-395, în http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=372414 (08.05.2018).
[4] Верховна Рада Украïни, Закон Украïни «Про ратифікацію Угоди між Кабінетом Міністрів України та Урядом Республіки Молдова про спільний контроль осіб, транспортних засобів, товарів та предметів у спільних пунктах пропуску через українсько-молдовський державний кордон», 01.03.2018, в http://zakon5.rada.gov.ua/laws/show/2317-19 (08.05.2018).
[5] Congress, S.2277 – Russian Aggression Prevention Act of 2014, 05.01.2014, in https://www.congress.gov/bill/113th-congress/senate-bill/2277/text#toc-id1ae6b2183f314e9facb8f2bbe5480117 (08.05.2018).
[6] Congress, Congressional Moldova Caucus Statement On The Riga Summit, 21.05.2015, in https://www.congress.gov/congressional-record/2015/5/21/extensions-of-remarks-section/article/E779-3 (08.05.2018).
[7] Congress, H.Res.745 – Expressing the sense of the House of Representatives with respect to enhanced relations with the Republic of Moldova and support for Moldova’s territorial integrity, 20.02.2018, in https://www.congress.gov/bill/115th-congress/house-resolution/745/text (08.05.2018).
[8] Guvernul R. Moldova, Guvernul a extins termenul de introducere a produselor petroliere prin frontiera de est a Republicii Moldova până la 01 iulie 2018, 01.11.2018, în https://gov.md/ro/content/guvernul-extins-termenul-de-introducere-produselor-petroliere-prin-frontiera-de-est-1 (08.05.2018).
[9] Eugen Străuțiu, Forțele militare în regiunea transnistreană. Evaluări cantitative şi calitative, în „LACT”, 10.02.2015, https://centers.ulbsibiu.ro/ccsprise/lact/2015/02/10/eugen-strautiu-fortele-militare-in-regiunea-transnistreana-evaluari-cantitative-si-calitative/ (14.05.2018).
[10] Anuarul Laboratorului pentru Analiza Conflictul Transnistrean, Documente, V.I, Nr.1, Sibiu, 2017, pp. 265 – 276.
[11] LACT, Decizie de Protocol cu privire la mecanismul de interacțiune în domeniul veterinar, carantină și protecția plantelor, 16.02.2018, în https://centers.ulbsibiu.ro/ccsprise/lact/2018/02/16/decizie-de-protocol-cu-privire-la-mecanismul-de-interactiune-in-domeniul-veterinar/ (15.05.2018).
[12] LACT, Decizia Protocolară privind participarea mijloacelor de transport din Transnistria, care nu desfășoară activități comerciale, în traficul rutier international, 25.04.2018, în https://centers.ulbsibiu.ro/ccsprise/lact/2018/04/25/decizia-protocolara-privind-participarea-mijloacelor-de-transport-din-transnistria-care-nu-desfasoara-activitati-comerciale-in-traficul-rutier-international/ (15.05.2018).
[13] Интерфакс, Крым вошел в состав Российской Федерации, 18.03.2014, в http://www.interfax.ru/russia/365492 (15.05.2018).
[14] Stela Mihailovici, Dotare, curios: Cu ce se apără R. Moldova în caz de invazie militară?, în „Ziarul Național”, 28.02.2015, http://www.ziarulnational.md/dotare-curios-cu-ce-se-apara-r-moldova-in-caz-de-invazie-militara/ (15.05.2018).
[15] Ion Costaș, Transnistria 1989 – 1992, cronica unui război „nedeclarat”, Ed. RAO, București, 2012, pp. 640-641.
[16] РИА Новости, Гусеничные БТР после модернизации поступили на вооружение армии ПМР, 28.08.2015, в https://ria.ru/world/20150828/1213487219.html (16.05.2018).
[17] TCH Украина, Одесская Ракетная Бригада Получила на Вооружение Модернизированный ЗРК С-300ПС, 17.10.2016, в https://ru.tsn.ua/ukrayina/odesskaya-raketnaya-brigada-poluchila-na-vooruzhenie-modernizirovannyy-zrk-s-300ps-730406.html (16.05.2018).
[18] ТАСС, Боевые Корабли ВМФ России: Черноморский Флот, в http://vmf-rf.tass.ru/black-sea/ (16.05.2018).
[19] Министерство Обороны Российской Федерации, Командующий войсками ЮВО проверил боевую готовность авиационного соединения 4-й армии ВВС и ПВО в Крыму, 06.06.2017, в https://function.mil.ru/news_page/country/more.htm?id=12127258@egNews (16.05.2018).
[20] Верховная Рада Украины, Верховная Рада Украины приняла ряд законов о денонсации соглашений между правительством Украины и правительством Российской Федерации, 21.05.2015, в http://rada.gov.ua/ru/news/Novosty/Soobshchenyya/109926.html (16.05.2018).
[21] РИА Новости, Хроника вооруженного конфликта в Южной Осетии в августе 2008 года, 08.08.2013, в https://ria.ru/spravka/20130808/954669079.html (16.05.2018).