Marius Șpechea: Programele oficiale ale partidelor politice în problema transnistreană – o analiză comparativă (V) – Laboratorul pentru Analiza Conflictului Transnistrean

Partidul Comuniștilor din Republica Moldova

Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) este pentru cititorul est-european, în special cel român, ceva inedit, chiar curios; pentru societatea din stânga Prutului se constituie însă într-o evoluție firească a lucrurilor post Uniunea Sovietică. Astfel că și dispariția Uniunii Sovietice și a modelului propus de funcționare a societății are nostalgicii ei, așa cum poate e firesc, această zonă de public, de electorat, fiind bazinul electoral inițial țintit de către Partidul Comuniștilor din Moldova. Golul de putere și cel geopolitic lăsat de dispariția URSS-ului, precum și frica de capitalismul sălbatic care părea că bate la ușă îmbrăcat în hainele liberalismului și ale sloganurilor democratice, au determinat destul de repede un segment important din societatea moldovenească să reevalueze comunismul și să încerce o redefinire a lui și a rolului său pentru viitor Moldovei. Așa se constituie la 22 octombrie 1993 PCRM, partid înregistrat la Ministerul Justiției la 27 aprilie 1994 şi reînregistrat la 15 ianuarie 1999.[1]

Constituindu-se în jurul unor repere clasice ale comunismului cum ar fi republicanismul și puterea poporului, acuzând clasa politică de falsificarea istoriei și a idealurilor democratice ale socialismului, PCRM se definește pe sine însuși ca un partid politic cu doctrina socialismului democratic.[2] Liderul partidului, încă de la înființare, a fost Vladimir Voronin. Președintele partidului a devenit pentru două mandate șeful statului, asigurând funcția de președinte al Republicii Moldova între 2001-2009. Din acest motiv PCRM a fost și rămâne un partid relevant pe scena politică a Republicii Moldova și un punct de vedere interesant cu privire la situația transnistreană.

Declarându-se pe sine un partid care este succesorul de drept al ideologiei Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi al Partidului Comunist al Moldovei, inițial nu exprimă nici o poziție cu privire la conflictul transnistrean. În primul Program Politic adoptat de partid în 1997[3] nu există nici o referire expresă la această situație, iar în Programul Partidului Comuniștilor din Republica Moldova adoptat la Congresul IV din 21-22 aprilie 2001[4], de asemenea nici o referire expresă, ci doar elemente generale cu privire la dezvoltarea socialismului de tip nou și alte elemente ideologice.

Însă, ajungând la conducerea statului, în 2001, PCRM (prin Programul de Activitate asumat de Guvern) a fost obligat să-și exprime o poziție față de o problemă reală și inevitabilă în actul guvernării, și anume situația transnistreană. Astfel în mandatul 2001-2005, în Programul de Activitate al Guvernului se punctează ca obiectiv al guvernului „să soluționeze definitiv pe cale pașnică diferendul transnistrean în cadrul unui stat unic Republica Moldova, să procedeze la integrarea economiei ambelor maluri ale Nistrului, la restabilirea spațiului cultural comun şi a unității spirituale a societății”[5]. Aceasta fiind singura frază a documentului cu privire la situația transnistreană, însă în Programul de Activitate al celui de al doilea mandate, publicat în 2005, oferă o nuanțare a poziției – din text reiese o deschidere spre cooperarea internațională în vederea rezolvării conflictului, prin „colaborarea cu instituțiile comunitare în reglementarea conflictului transnistrean, antrenarea Republicii Moldova în inițiativele de cooperare şi integrare regional în Europa de Sud-Est; precum și asigurarea controlului eficient al frontierei Moldovei, în special pe segmentul transnistrean, eficientizarea activității de combatere a traficului de ființe umane”[6]

Această poziționare arată o schimbare de percepție, actul guvernării lovindu-se de nereglementarea conflictului transnistrean, iar punctarea pe acțiunile de securizare a frontierelor și combaterea traficului cu ființe umane subliniază caracterul ilegitim și ilicit al autorităților de pe celălalt mal al Nistrului din perspectiva guvernamentală. Această perspectivă va marca decisiv și programul politic al PCRM-ului în ultimul Congres al – când s-a adoptat și Programul Politic aflat și astăzi în vigoare și asumat ca atare. PCRM se exprimă în stilul specific formațiunii, dar destul de clar în privința situației transnistrene.

Astfel, încă din preambulul programului există o referire la conflictul transnistrean și la cauzele profunde în viziunea comuniștilor ale situației date „pe fundalul conflictului transnistrean, înghețat de fapt, aveau loc procese de concreștere coruptă a elitelor politice din Transnistria şi din cealaltă parte, de bază, a Moldovei, autoritățile legale dând dovadă de apatie absolută față de însăși posibilitatea unificării eficiente şi paşnice a statului. Sporirea aparatului birocratic de nouă ori, pe de o parte, şi restabilirea instituțiilor preindustriale de clan, pe de altă parte, au condus la formarea în Moldova a unei originale clase dominante şi a modelului semifeudal corespunzător de dominație, drapat cu lozinci ale liberalismului de piață, împărtășite formal, şi cu demagogie pseudodemocratică. Țara s-a sustras de la procesele integraționiste din Europa, autoritățile sabotau cooperarea eficientă în cadrul unor procese integraţioniste din spațiul post sovietic. Moldova a intrat în secolul XXI ca cel mai sărac stat din Europa, ca țară divizată, lipsită de orice identitate şi de speranțe de viitor”[7].

Iar a doua referire majoră la conflictul transnistrean este una proclamativă – caracteristică limbajului ideologic care trasează raportarea partidului la o posibilă soluție, însă nedefinită și nici clarificată ca posibilă propunere. Astfel, „PCRM consideră reglementarea problemei transnistrene şi restabilirea integrităţii teritoriale a țării o sarcină excepțională a întregii societăți moldovenești, una din principalele garanţii ale viabilității statalității noastre. Noi suntem convinși că această problemă poate fi soluționată numai prin consolidarea încrederii şi solidarității civice, prin oferirea unei perspective comune pentru întreaga națiune”[8].

Dificultatea unei analize asupra programului PCRM, sub aspectul conflictului transnistrean, apare din cauza caracterului vag și foarte ideologizat al referirilor la problematică. Dacă în istoria partidului problematica transnistreană pare a nu exista, ulterior aceasta apare, dar fără consistență ca mesaj. Paradoxul constă că limbajul, principiile și viziunea asupra societății per ansamblu converg foarte mult între PCRM și viziunile politice de pe celălalt mal al Nistrului, și astfel probabil că aceste abțineri cu privire la situația transnistreană pot fi interpretate și ca o formă de menajare.

Evident PCRM își dorește revenirea la formatul statalității Republicii Moldova așa cum era ea în cadrul URSS-ului, independența regiunii transnistrene nefiind o opțiune acceptabilă pentru partid. După ce s-a bucurat de o încredere destul de mare în rândul opiniei publice din Republica Moldova, guvernând două mandate, PCRM se află în prezent pe un trend descendent, acesta începând a se manifesta încă din 2011 – odată cu părăsirea partidului de către o serie de deputați nemulțumiți de incapacitatea acestuia de a se adapta la noile realități politice. Unul dintre cei plecați din partid atunci a fost Igor Dodon, actualul președinte al Republicii Moldova.

În prezent PCRM este un partid parlamentar de opoziție, iar pe plan extern este afiliat la Uniunea Partidelor Comuniste (UPC-PCUS) şi membru al Partidului Stângii Europene.

Situația politică actuală a PCRM nu este una foarte ușoară, dacă ne referim la suportul electoral scăzut în comparație cu rezultatele precedente; astfel, dacă la nivelul alegerilor din 2001, PCRM obținea 50.07% din voturi[9] ca la ultimele alegeri parlamentare să ajungă la 17.48%[10] din voturile exprimate.

pcrm_Page_3

FIG.2. Rezultate alegeri parlamentare Republica Moldova 2001 comparativ cu alegerile din 2014[11]

Direcție strategică pentru dezvoltare Republicii Moldova	Democrație multinivel și participarea la procesele integratoare din Europa , Republica Moldova fiind percepută de PCRM drept un stat multinațional.
Parteneriat strategic propus	Neutralitate, dar deschidere spre spațiul ex sovietic, CSI și Federația Rusă.
Amenințare internă identificată la adresa societății și statalității Republicii Moldova	Unionismul românesc și naționalismul, precum și liberalismul cu problemele ridicate de piața liberă aplicată strict după viziunea liberalismului.
Amenințare externă identificată la adresa societății și statalității Republicii Moldova	NATO, România.
Interesul pentru regiunea și problema transnistreană în programul politic	În cele 15 pagini ale programului politic al PCRM există trei referiri exprese la situația din regiunea transnistreană.
Soluția propusă	Autonomie lărgită, retragerea etapizată a trupelor Federației Ruse din regiunea transnistreană și consolidarea societății civile de pe cele două maluri ale Nistrului.