Există, dincolo de chestiunea identitară, trei manipulări „de partid și de stat”, adică oficiale, în Republica Moldova.
Prima este existența binomului Plahotniuc-Dodon, prezentat public sub forma unei confruntări nemiloase. Evident, o denaturare, confirmată definitiv cu ocazia votului mixt adoptat în pofida Europei, un joc de public servit și Estului și Vestului, o bătălie de tip „Tom și Jerry”, în care în final nimeni nu pățește nimic. Această confruntare mimată de cele mai multe ori, prezentată ca război geopolitic pe viață și pe moarte, se developează din ce în ce mai pregnant cu trecerea timpului și va deveni tot mai evident cu ocazia apropierii alegerilor anticipat pentru Primăria Chișinăului (mai 2018) și a celor parlamentare (noiembrie 2018). Mistificarea am discutat-o deja de-a lungul a câteva episoade și nu mai stăruim aici.
A doua manipulare, discutată și ea, ține de furtul miliardului, despre care, oficial, ni se spune că ar fi principala preocupare a autorităților, respectiv că se lucrează intens pentru identificarea vinovaților. În realitate, eforturile sunt spre camuflarea, nu spre identificarea vinovaților. După aproape cinci ani de zile, nu există niciun oficial vinovat pentru această veritabilă „afacere de stat” care a fost furtul a cel puțin un miliard din băncile moldovenești și care a lăsat sistemul financiar bancar din republică pe butuci (umorul – fie și involuntar – nu a dispărut cu totul în stânga Prutului: după ce a rămas fără nicio bancă în picioare, Igor Dodon persistă în ideea că RM poate și trebuie să devină „a doua Elveție”!).
A treia este chestiunea transnistreană. De ce o manipulare? Din aceleași motive ale jocului la două capete care au marcat politica moldovenească, practic, de la înființarea statului. Inclusiv în relația cu Tiraspolul. Rarele episoade de fermitate (respingerea Memorandumului Kozak în 2003) au durat puțin, iar balanța a înclinat, iarăși, spre subordonare și cedări în fața Moscovei.
Astăzi, suntem în aceeași duplicitate. Pe de-o parte, claxoane abundente și ostentative, semnale suveraniste și solicitare de sprijin pentru confruntarea cu Moscova în regiunea separatistă, pe de alta, frână, rămânerea la jumătatea drumului, paralizie în fața oricărui gest radical în fața Moscovei. În plus, recent, cerșitul bunăvoinței Moscovei și sarabanda unor concesii nepermise și care nu e clar unde se vor opri.
Acest material este dedicat celei de-a treia formă de manipulare de stat, respectiv chestiunea transnistreană.
Citește mai departe: