La sfârşitul lunii noiembrie 2016, în Transnistria se observă un nivel al inflaţiei de 0,7% (de la începutul anului, preţurile la mărfuri au crescut în medie cu 3,8%), ceea ce ar putea fi interpretat drept un coeficient pozitiv pentru populaţia din Transnistria. După patru luni de deflaţie în sfera serviciilor a fost constatată o creştere a tarifelor în limita a 0,6% (potrivit datelor din luna noiembrie 2015 – 0,01%).
În noiembrie, creşterea nu a fost mai substanţială în Ucraina – până la 1,8% (de la începutul anului – 11%) şi în Moldova – până în 1,2% (1,8% de la începutul anului). În Rusia, preţurile au crescut luna trecută cu 0,4% (5% de la începutul anului), iar în Belarus – cu 0,8% (10% de la începutul anului).
O direcţie de acţiune importantă, întreprinsă de Guvernul Transnistriei este lucrul la dezvoltarea procesului de substituire a importurilor şi a sectorului agricol, unde în ultimii 10 ani volumul achiziţiilor de produse alimentare din străinătate s-a redus de 1,8 ori. Dacă încă în 2011 peste 70% dintre mărfurile alimentare comercializate în Transnistria veneau din străinătate, în 2015, prin eforturile comune ale statului şi mediului de afaceri, această cifră s-a redus la 43%. În pofida măsurilor întreprinse de asigurare a securităţii alimentare, Transnistria se află acum sub ameninţare, pentru că nivelul dependenţei alimentare trebuie să fie alcătuită în proporţie de minim 70% din alimente din producţia internă şi doar 30% să fie importate. Securitatea alimentară este importantă în mod deosebit pentru Tiraspol, întrucât Transnistria trăieşte în condiţiile unui mediu extern destul de ostil, iar în cazul unor conflicte politice sau de altă natură ar putea apare ameninţarea înrăutăţirii aprovizionării populaţiei cu alimente şi creşterii preţului produselor alimentare. Pornind de la criteriile securităţii alimentare şi agricole, potrivit datelor ONU, în ţară trebuie produse cel puţin 80% din alimentele necesare şi trebuie creată o rezervă de produse alimentare pentru 60 de zile. Dacă proporţia producţiei proprii din consumul total este sub 60%, cum a fost mult timp în Transnistria, atunci situaţia este critică. Pentru a o remedia, în ultimii ani Guvernul a utilizat diverse instrumente: sprijinirea investiţiilor, micşorarea tarifelor, facilităţi fiscale, limitarea importurilor. Aceasta a avut rezultat, care poate fi evaluat, de exemplu, după dinamica importurilor de carne şi produse din care în Transnistria. În 2015, după creşterea taxei de import la carnea de porc şi de pasăre de la 12% la 20%, volumul livrărilor s-a redus de 5,5 ori, în timp în ce Transnistria a avut loc o creştere sesizabilă a producţiei proprii.
În condiţiile în care producţia agricolă şi prelucrată proprie este insuficient dezvoltată, Transnistria depinde mult de factorii externi ai preţurilor. O dovadă evidentă este reacţia preţurilor interne la schimbările bruşte de preţuri pe pieţele alimentare mondiale în anii 2007-2008 şi 2010-2011. De exemplu, în 2008 inflaţia în Transnistria a atins cota record de 25%, iar alimentele s-au scumpit atunci, în republică, cu 43%. Pentru a îmbunătăţi situaţia producţiei de legume şi fructe, Transnistria a trebuit să reabiliteze sistemul amelioraţiilor. Aici, un mare rol trebuie să-l joace programul comun ruso-transnistrean, care va permite în 2017 creşterea suprafeţei irigate cu 26.000 de hectare.
Important pentru dezvoltarea producţiei interne este nivelul poverii fiscale în economia Transnistriei, care reprezintă circa 34% şi depăşeşte mult indicatorii recomandaţi pentru ţările cu economie în curs de dezvoltare. Aceasta se răsfrânge negativ asupra economiei Transnistriei şi atractivităţii ei investiţionale, făcând considerabil mai dificilă funcţionarea sectorului real. Drept consecinţă, producătorii transnistreni micşorează volumul producţiei, fapt ce se răsfrânge asupra costurilor ei.
Pe de o parte, Parlamentul transnistrean caută noi forme de creştere a încasărilor la buget din impozite, ceea ce se reflectă în creşterea preţurilor pentru consumatorul final. De exemplu, se propune trecerea taxelor pentru poluarea mediului de la automobilişti la importatorii de combustibil, adică să fie, practic, incluse în preţul benzinei, motorinei sau GPL-ului. Iar pe de altă parte, ţinând cont de situaţia internă şi în scopul micşorării poverii fiscale şi evitării înrăutăţirii, în continuare a situaţiei financiare a producătorilor agricoli, autorităţile recurg la acordarea de facilităţi organizaţiilor a căror cifră de afaceri anuală provine în proporţie de minim 70% din comercializarea producţiei vegetale şi animale, ceea ce se va răsfrânge pozitiv asupra activităţii persoanelor juridice respective.
Securitatea alimentară este legată şi de alte două probleme. Prima dintre acestea – controlul calităţii produselor alimentare, în primul rând al celor importate. Pentru a-l îmbunătăţi, la începutul lunii octombrie Guvernul a trimis Sovietului Suprem proiectul de lege “Despre calitatea şi securitatea produselor alimentare”. A doua problemă este aceea de a asigura prezenţa producătorilor locali pe rafturile marilor reţele comerciale. Guvernul a întreprins mai multe încercări de a consfinţi garanţii în acest sens la nivel legislativ. Totuşi, pentru reţeaua de magazine “Sheriff” din republică, stabilirea unei anumite cote de mărfuri locale şi substituirea cu acestea a importurilor la preţ de dumping nu este convenabilă economic.
Populaţia din Transnistria are nevoie de muncă, adică de sprijinirea producătorului intern, care va mări numărul locurilor de muncă, iar pentru holdingul “Sheriff” este mai avantajos să aducă mărfuri din străinătate. De aici, închiderea marilor unităţi de producţie, inclusiv a celor pe care “Sheriff” le-a achiziţionat de la stat pe nimic. După exemplul marii întreprinderi de textile “Tirotex”: înainte de privatizare, în întreprindere munceau 6.500 de oameni, iar salariul oscila, în medie, între 500 şi 600 de dolari. Acum sunt 2.800 de oameni cu salarii în limita a 300-350 de dolari.
În scopul îmbunătăţirii situaţiei economice, guvernul sprijină marile întreprinderi aflate într-o situaţie economică grea. Astfel a fost semnat un acord privind acordarea de “ajutoare de stat” sub forma amânării sau reeşalonării plăţilor în contul impozitelor, datoriilor pentru resurse energetice şi combustibili cu fostul lider al industriei transnistrene, care a activitatea oprită timp de doi ani, uzina de maşini pentru turnătorii “Kirov” – “Litmaş” (în 2002 a fost privatizată şi vândută companiei ucrainene “Litmaş-Komplekt”). În 2012-2013, uzina a contractat credite pentru modernizarea producţiei însă în 2014, după deprecierea monedelor statelor de unde erau partenerii comerciali, “Litmaş” a pierdut pieţele tradiţionale de desfacere şi nu a putut să stingă creditele, să achite salariile, impozitele şi facturile pentru resurse energetice. În prezent, restanţele uzinei la salariile angajaţilor sunt de circa 9,5 milioane de ruble (840,7 mii de dolari). Pentru a relua producţia, proprietarul a cerut autorităţilor Transnistriei să anuleze toate datoriile. La rândul său, Guvernul a fost nevoit să accepte colaborarea pentru a menţine potenţialul industrial al întreprinderii.
De asemenea, o influenţă puternică asupra IMM-urilor din Transnistria o exercită deficitul valutar, unde există un curs dublu – cel oficial, din licitaţii valutare (11 – 11,3 ruble pentru un dolar) şi “de piaţă”, la băncile comerciale (14,5 ruble pentru un dolar). Cumpărarea de dolari de către agenţii economici şi persoanele fizice este în continuare dificilă. Potrivit datelor Băncii Centrale, această situaţie a apărut ca urmare a mai multor factori. Principalul dintre aceştia este reducerea afluxului de valută în republică. În 2015 încasările din exporturi s-a micşorat cu 14,7%, iar transferurile de bani din străinătate s-au redus de 2,4 ori. Dacă în decembrie 2015 volumul rezervelor valutare erau de 32 de milioane de dolari, la sfârşitul lunii ianuarie 2016 s-a redus la 19 milioane. Banca Centrală a avertizat Parlamentul Transnistriei cu privire la conturarea unui dezechilibru între cerere şi ofertă pe piaţa valutară. Situaţia s-a complicat şi mai mult la începutul lunii martie – preţul energiei electrice livrate Moldovei a scăzut cu 30%. În consecinţă, într-o singură săptămână rezervele valutare ale republicii s-au redus de la 19 milioane la 12 milioane de dolari. La rândul ei, în scopul stabilizării situaţiei, Banca Centrală a propus câteva scenarii de depreciere a rublei (cu 10% sau cu 30%). Sovietul Suprem s-a declarat împotriva deprecierii, iar cursul oficial al rublei a rămas la nivelul de 11 – 11,3 ruble pentru un dolar. Deputaţii au considerat că în cazul deprecierii va avea loc o creştere puternică a preţurilor. În acelaşi timp, cererea de valută a crescut, astfel că în republică a apărut o piaţă valutară neagră, unde cursul rublei a ajuns, în vara anului 2016, la 20 pentru un dolar. Sovietul Suprem a dat vina pentru aceasta în totalitate asupra Băncii Centrale, deşi competenţele instituţiei de reglementare financiară sunt limitate – politica monetară o aprobă parlamentul, tot acesta stabileşte şi cursul rublei. Deputaţii au iniţiat o investigaţie privind situaţia de pe piaţa valutară, comisia Sovietului Suprem de investigare a situaţiei a acuzat Banca Centrală de subminarea cursului monedei naţionale şi de angrenare a Transnistriei în spaţiul monetar al Moldovei. În august 2016, băncile comerciale transnistrene au stabilit în punctele lor de schimb de valută cursul de piaţă (14,5 ruble pentru un dolar) şi astfel au dat o lovitură pieţei valutare negre. Comisia parlamentară de investigaţie a numit aceasta “complot al băncilor” care ar urmări “pauperizarea populaţiei”.
Creşterea instabilităţii economice şi lupta dintre Parlament şi Guvern şi Banca Centrală a Transnistriei au fost provocate de alegerile prezidenţiale în care victoria a fost obţinută de preşedintele Parlamentului, V. Krasnoselski, care a obţinut 62% din voturile celor veniţi la scrutin. Evident că alegătorii i-au dat un vot de încredere speakerului, sperând în soluţionarea tuturor problemelor existente acum în economia Transnistriei: existenţa dolarului la vânzare, sprijinirea producătorului local, crearea de noi locuri de muncă, susţinerea IMM-urilor. În prezent, situaţia socio-economică a Transnistriei nu este strălucită, şi este puţin probabil că criticile la adresa conducerii anterioare vor aduce dividende noului preşedinte. După campania electorală, populaţia va reveni foarte curând la căutarea unor soluţii în ceea ce priveşte economia. Noul preşedinte al Transnistriei va mai trebui să se gândească şi să-şi exprime poziţia foarte curând despre ceea ce este de făcut după ce, la 1 ianuarie 2017, vor înceta preferinţele comerciale ale Uniunii Europene pentru Transnistria, iar, ca urmare, Transnistria va trebui fie să implementeze pe teritoriul său Acordul de Asociere şi Liber Schimb dintre Republica Moldova şi UE, fie, practic, să rămână fără piaţa europeană de desfacere pentru producţia sa. În ultimii ani, din punctul de vedere al componentei economice, Transnistria a fost, de facto, una din regiunile UE – agenţii economici din Transnistria au regim preferenţial pe pieţele europene. Acum, UE cere semnarea documentului de către Tiraspol pentru a menţine regimul preferenţial. Lipsa preferinţelor respective ale UE ar putea conduce la o înrăutăţire critică a situaţiei economice din Transnistria. Această “pârghie” de influenţă este folosită de Chişinău în scopul integrării Transnistriei în spaţiul juridic şi economic al Moldovei. La Chişinău şi la Tiraspol au venit la putere oameni noi. Însuşi faptul victoriei liderului socialiştilor din Moldova, orientat spre stabilirea de relaţii pragmatice cu Rusia şi spre dialog cu Tiraspolul (şi nu spre lupta împotriva “separatismului agresiv” şi “imperialismului rus”), oferă posibilitatea căutării unor soluţii neconvenţionale. Nimeni nu garantează că şansele apărute vor fi folosite eficient, însă stabilirea unor relaţii între I. Dodon şi V. Krasnoselski va putea favoriza eficient soluţionarea problemelor securităţii alimentare şi creşterii economice a Transnistriei cu ajutorul autorităţilor de la Chişinău.
Articolul este publicat în cadrul proiectului „Dosarele conflictului transnistrean. Soluții pentru dezvoltarea societății pe cele două maluri ale Nistrului” este finanțat de către Ministerul Afacerilor Externe (MAE) prin programul României de cooperare pentru dezvoltare (RoAid) și implementat cu sprijinul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) – Centrul Regional pentru Europa și Asia Centrală.
