În Transnistria, în luna decembrie 2016, vor avea loc alegeri prezidenţiale – acesta este acum principalul eveniment de politică internă, având în vedere volumul de prerogative atribuite preşedintelui, care sunt cu mult mai mari decât ale preşedintelui Republicii Moldova. Preşedintele Transnistriei stabileşte principalele direcţii de politică internă şi externă, deţine pârghii importante de influenţă asupra guvernului, numeşte miniştrii, conducătorii oraşelor şi raioanelor precum şi pe judecători. Postul preşedintelui în Transnistria este o resursă politică serioasă iar lupta pentru acesta, va fi la fel de serioasă.
Comisia Electorală Centrală (CEC) a Transnistriei a stabilit ca alegerile prezidenţiale să aibă loc în 11 decembrie (a doua duminică a lunii), nu este exclusă varianta unui al doilea tur al alegerilor, care va fi stabilit pentru 25 decembrie 2016. În postul de preşedinte al Transnistriei ar putea fi aleasă o persoană care deţine cetăţenia de cel puţin 10 ani, cu vârsta de peste 35 de ani, cu domiciliul permanent pe teritoriul ei. Potrivit Comisiei Electorale Centrale, baza electorală pentru alegerea conducătorului Transnistriei este de 417 mii de persoane. Un factor de asemenea important este faptul că Parlamentul Transnistriei a redus în acest an pragul electoral pentru alegerile prezidenţiale de la 50% la 25%.
Pretendenţii principali la victoria în această luptă sunt două forţe. Pe de o parte, puternica corporaţie comercială transnistreană “Sheriff”, care controlează cea mai mare reţea de comerţ cu amănuntul, deţine o reţea de benzinării, un complex sportiv, o televiziune proprie, un grup de întreprinderi comerciale lider (printre care şi fabrica de vinuri şi distilate “Kvint”, renumită în Europa), precum şi multe altele, iar pe de altă parte – actualul preşedinte al Transnistriei, Evgheni Şevciuk şi aliaţii lui politici.
Acum, pe fondul apropierii alegerilor prezidenţiale, în Transnistria se evidenţiază un conflict serios între ramurile executivă şi legislativă ale puterii. În decembrie 2015, la alegerile pentru Sovietul Suprem (Parlamentul) Transnistriei, holdingul “Sheriff” a câştigat 33 de mandate parlamentare din 43, ceea ce îi permite acum să promoveze fără piedici orice proiect de lege şi să depăşească uşor veto-ul prezidenţial. Acest conflict s-a transformat într-unul politic, întrucât puterea executivă a încercat să slăbească poziţiile de monopol ale “Sheriff”-ului în economie şi să-l oblige să plătească mai multe taxe vamale la buget (anulându-i statutul de “importator special”, acordat lui în perioada primului Preşedinte, Igor Smirnov), să folosească gazele la un preţ mai mare etc.
Candidatul principal din partea holdingului “Sheriff” este actualul preşedinte al Sovietului Suprem, Vadim Krasnoselski, care, până în 2012, a fost ministru al afacerilor interne al Transnistriei şi făcea parte din echipa lui I. Smirnov. toate resursele organizatorice, financiare şi mediatice ale “Sheriff”-ului sunt îndreptate în sprijinul lui V. Krasnoselski , iar obiectivul principal va fi victoria lui chiar din primul tur.
Preşedintele în funcţie, E. Şevciuk, are şanse să învingă, întrucât holdingul “Sheriff” nu se bucură în regiune, în mod obiectiv, de popularitate, în principal printre întreprinzătorii mici şi mijlocii, iar o parte mare a populaţiei manifestă teamă faţă de marile întreprinderi monopoliste. Evgheni Şevciuk şi-a explicat, în principal, decizia de a candida pentru un al doilea mandat, prin dorinţa de a continua lupta pentru dezvoltarea Transnistriei. Totuşi, asupra lui E. Şevciuk apasă în continuare tăierea salariilor bugetarilor şi pensiilor cu 30% în 2015, deşi la sfârşitul anului restanţele au fost achitate. Pentru mulţi, acesta este argumentul principal pentru a vota împotriva preşedintelui în funcţie.
În acest moment, mai sunt doi candidaţi potenţiali la preşedinţie – liderul comuniştilor Oleg Horjan şi fostul ministru al afacerilor interne, Ghennadi Kuzmiciov, care a deţinut această funcţie până la sfârşitul anului trecut. Însă ei nu au şanse să ocupe fotoliul de şef al regiunii Transnistrene. Putem presupune că, în cazul unui al doilea tur, O. Horjan îl va susţine pe candidatul E. Şevciuk. În ceea ce-l priveşte pe “uliul rus” G.Kuzmiciov, acesta ar putea strica ratingul şi al lui Şevciuk, şi al lui Krasnoselski.
Nicio luptă electorală din Transnistria nu poate evita factorul imixtiunii ruse, în care Evgheni Şevciuk vorbeşte despre susţinerea vicepremierului rus Dmitri Rogozin şi despre proiectele sociale realizate în Transnistria cu ajutorul Rusiei. Deşi, din diferite motive, în 2011, adică la începutul preşedinţiei lui E. Şevciuk, Rusiei îi revenea circa 50% din comerţul exterior al Transnistriei, iar acum 7-10%.
Iar Vadim Krasnolselski mizează pe întărirea contactelor cu “Rusia unită”. Oleg Horjan se bazează, în mod tradiţional, pe susţinerea deputaţilor comunişti ruşi, din PCFR. Ghennadi Kuzmiciov conduce mişcarea “Avanpostul rus” din Transnistria.
În pofida faptului că atragerea susţinerii ruseşti este percepută în Transnistria ca o parte obligatorie a campaniei electorale, însă succesul ar putea fi obţinut numai de candidatul care pare convingător şi sigur, cunoaşte situaţia reală şi problemele locuitorilor din Transnistria. Iar “susţinerea” rusă nu numai că nu va ajuta pe candidat să învingă, ci nu va face decât rău politicienilor ruşi care asigură o asemenea susţinere.
Un nou scandal electoral de amploare, în Transnistria, devine acum situaţia cu listele electorale, în care unii candidaţi la preşedinţie sunt îngrijoraţi că la scrutin ar putea participa alegători inexistenţi. Acestui aspect important al campaniei electorale i-a fost acordată o mare atenţie după alegerile parlamentare din 2015, când transnistrenii au găsit în liste vecini şi cunoştinţe decedate de mult timp sau plecate pentru totdeauna din patrie. Mulţi alegători nu s-au regăsit în documentele transmise de CEC şi au votat pe liste suplimentare, fapt căruia i-au acordat atenţie observatorii internaţionali. Acele circumstanţe au scos o parte a populaţiei active civic la un miting lângă sediul CEC, fapt ce a atras atenţia comunităţii internaţionale asupra alegerilor din Transnistria. Atunci locuitorii republicii au cerut reverificarea rezultatelor scrutinului şi a listelor de alegători. Însă aceasta nu s-a întâmplat. Nu este exclus ca în decembrie 2016 inexactităţile din listele de alegători să determine noi tulburări şi demonstraţii la Tiraspol. Scandalul izbucnit în acest an, subminează şi mai mult încrederea cetăţenilor Transnistriei în Comisia Electorală Centrală. Cu atât mai mult cu cât listele de alegători sunt un instrument convenabil pentru orice fel de manipulări.
Disputa de acum constă în faptul că Comisia Electorală Centrală la început a refuzat să primească listele corectate cu alegători de la şefii administraţiilor oraşelor (raioanelor) şi de la Ministerul afacerilor interne, care au depistat diferenţe între datele lor şi listele alcătuite de CEC privind 51.000 de persoane, apoi le-a acceptat, însă i-a dat în judecată pe şefii de administraţii. În Transnistria, o serie de candidaţi la preşedinţie consideră că preşedintele CEC, E. Gorodeţkaia, o fostă angajată a Sovietului Suprem, acţionează în interesul candidatului formei “Sheriff”, Vadim Krasnoselski.
Serghei Smiricinski, preşedintele Camerei Civice a Transnistriei: “De liste de alegători corect alcătuite, depinde derularea procesului electoral într-o atmosferă de calm. Din păcate, în ultima perioadă, după cum arată practica, în special alegerile din 2015, listele electorale sunt departe de a fi perfecte. Au fost prea multe reproşuri, fapt ce a pus la îndoială, în cele din urmă, legitimitatea alegerilor. Aceasta subminează legitimitatea instituţiilor puterii de stat. Dacă sunt întrebări privind listele, atunci deja se pregăteşte terenul pentru eventuale acţiuni ale candidaţilor învinşi, nemulţumiţi de rezultatul alegerilor”.
Atrage atenţia poziţia ferventă a lui Evgheni Şevciuk privind chestiunea în cauză: “Menţinerea situaţiei cu vreo 50 de mii de voturi neclare poate însemna, în esenţă, existenţa unor indicii ale pregătirii unei fraudări de amploare a alegerilor. M-a surprins poziţia conducerii CEC, care dovedeşte un lucru – Comisia Electorală Centrală nu este dispusă să asigure împreună cu puterea executivă alegeri corecte şi transparente”.
Situaţia cu listele de alegători nu prezintă un risc deosebit de acţiuni ilegale din partea CEC transnistrean. O altă parte a activiştilor civici din Transnistria, pe platforma Forumului popular transnistrean, a adoptat un Mesaj către societatea civilă şi organele puterii din Transnistria, în care au îndemnat imperios la încetarea presiunilor asupra Comisiei Electorale Centrale şi imixtiunile ilegale în activitatea ei şi la respectarea strictă a legislaţiei actuale. Codul electoral al Transnistriei constată: singurul organ care stabileşte baza electorală şi adoptă decizia de a include o persoană în lista de alegători este CEC. Toate celelalte organe strâng datele pe baza cărora omul poate fi inclus în listele de alegători şi le oferă CEC.
Administraţiile locale (şefii administraţiilor) au prerogative de evidenţă a cetăţenilor, dar evidenţa alegătorilor intră în competenţa CEC. În presă se creează în mod intenţionat confuzie între noţiunile de “cetăţean” şi “alegător”.
Luptele electorale din Transnistria abia încep, sarcina adversarilor la alegerile prezidenţiale este de a arăta ce candidatură va fi susţinută de SUA şi UE într-o formă sau alta, care, în opinia transnistrenilor, va duce la trecerea de la politica unei Transnistrii independente la cea a unei regiuni transnistrene subordonate a Moldovei. Cine va învinge în alegerile din Republica Moldova, I. Dodon sau M. Sandu, va fi de asemenea un rezultat important pentru apropierea Transnistriei de Moldova sau continuarea politicii “paşilor mici ai celor două maluri ale Nistrului”.
Noaptea de 11 spre 12 decembrie va fi, ca un moment al adevărului pentru locuitori, un eveniment important în stabilirea cursului politic principal al dezvoltării şi cooperării regiunii transnistrene.