Economia Transnistriei, care este prinsă între Moldova şi Ucraina, continuă să se îndrepte spre gura prăpastiei. După începerea crizei ucrainene, starea dezastruoasă a Transnistriei nu a făcut decât să se agraveze. Întrucât din start Transnistria este un stat nerecunoscut, în operaţiunile de comerţ exterior ea trebuie să urmeze procedurile administrative ale părţii moldovene. În conformitate cu regulile Organizaţiei Mondiale a Comerţului (WTO), Transnistria nu are dreptul de a face liber comerţ. În anii 90 după încheierea armistiţiului cu Moldova, datorită înţelegerii cu conducerea Moldovei, Transnistria a avut dreptul de a face liber comerţ. Comerţul se desfăşura prin nord, prin frontiera cu Ucraina, unde partea moldoveană nu putea controla fluxurile de mărfuri. Autorităţile transnistrene şi acum se raportează la practica din acea perioadă, de aceea folosesc cuvântul “blocadă”.
Dacă Republica Moldova va semna acordul de asociere cu UE, pentru Transnistria va fi problematic să facă comerţ cu Uniunea Europeană. Însă odată cu venirea unui nou preşedinte în Moldova, acum vedem alte priorităţi în domeniul politicii externe. Igor Dodon indică printre sarcinile principale revizuirea sau denunţarea Acordului de asociere Republica Moldova – UE şi reorientarea vectorului extern al Moldovei spre apropierea de Uniunea Economică Eurasiatică. De asemenea, printre sarcinile esenţiale se evidenţiază refacerea integrităţii teritoriale a ţării, revenirea Transnistriei în componenţa Moldovei; introducerea studiului Istoriei Moldovei în şcoli, în locul Istoriei Românilor; interzicerea mişcărilor unioniste; asigurarea unităţii sociale; favorizarea dezvoltării naţiunii moldoveneşti. Igor Dodon încearcă să obţină semnarea unui Pact multilateral de garantare a neutralităţii Moldovei cu participarea Rusiei, SUA, UE şi China, şi se opune categoric împotriva prezenţei NATO în orice formă pe teritoriul Republicii Moldova. E de remarcat că în timpul alegerilor prezidenţiale I. Dodon a încercat să tăgăduiască solicitarea pe care a făcut-o anterior privind denunţarea Acordului cu UE, declarând că va iniţia negocieri trilaterale între Moldova, Rusia şi Comisia Europeană “de revizuire” a prevederilor Acordului. Acordul de Asociere între Republica Moldova şi Uniunea Europeană este un document internaţional care prevede aprofundarea cooperării în domenii precum comerţul, politica de securitate şi cultura, în scopul integrării mai profunde politice şi economice între Moldova şi UE. Acordul a fost semnat în 27 iunie 2014 şi a intrat în vigoare definitiv în 1iulie 2016, după ce a fost ratificat de toate ţările UE.
Una din problemele pentru Uniunea Europeană este faptul că între Moldova şi Transnistria nu există frontieră, exporturile din Transnistria nu sunt supuse controlului de către partea moldovenească. Exportul şi importul din Ucraina în Transnistria trebuie să fie supus unei revizuiri în conformitate cu cerinţele severe ale Uniunii Europene. Ucraina a oprit importul de mărfuri din Transnistria, care nu trec prin vama moldovenească, a fost oprit şi exportul de mărfuri spre teritoriul statului nerecunoscut. Moldova a lăsat autorităţile transnistrene fără venituri din mărfurile accizate. Statistica vamală a Transnistriei demonstrează intrarea unor mari loturi de ţigări din Ucraina. Volumele erau enorme, depăşeau de câteva ori cererea din partea populaţiei Transnistriei, de circa 500.000 de persoane. În fapt, cea mai mare parte a ţigărilor erau reexpediate spre pieţele altor ţări.
După ce s-a declanşat criza ucraineană, exportul din Transnistria în Rusia a scăzut de la 20% la 9%. În 11 luni din 2016, schimburile externe de mărfuri ale Transnistriei au totalizat 1,253 miliarde de dolari, cu 22% mai puţin decât în 2015. Comparând cu anul trecut, importurile s-au redus cu peste 26%, iar exporturile din Transnistria – cu 13%. Exporturile în Moldova au reprezentat în acest an 46,3%, iar în Ucraina – 11,3%, adică peste jumătate din exporturile Transnistriei.
Livrările din Transnistria în Moldova în 11 luni din 2016 au fost de 226,4 milioane de dolari, cu peste 50 de milioane mai puţin decât în 2015. Scăderea încasărilor din exporturi are legătură în acest caz în primul rând cu scăderea preţului la energia electrică, pe care hidrocentrala de la Cuciurgan o trimite în Moldova. Livrările din Transnistria în Uniunea Europeană au fost în 11 luni de 152,5 milioane de dolari, în scădere, comparativ cu aceeaşi perioadă din anul trecut, cu 31,3 milioane sau cu 17%. O mare parte a livrărilor transnistrene revin României, Italiei şi Germaniei.
Guvernul Rusiei subliniază că “blocada economică” aduce prejudicii funcţionării normale a sferei socio-economice a Transnistriei şi din această cauză republica nerecunoscută nu-şi poate exporta producţia într-o cantitate suficientă. Kremlinul le aduce la cunoştinţă guvernelor Moldovei şi Ucrainei îngrijorările sale. Totuşi, posibilităţile autorităţilor ruse sunt limitate. Măsurile moldoveneşti şi ucrainene se conformează regulilor comerciale internaţionale, ele doar şi-au recuperat drepturile la comerţ. Rusia în mod oficial nu recunoaşte independenţa Transnistriei, iar autorităţile Transnistriei, la rândul lor, nu pot insista asupra drepturilor care corespund nivelului statelor independente.
Unii experţi compară situaţia din Transnistria cu situaţia în care se afla Berlinul de Vest în timpul războiului rece. Totuşi, spre deosebire de Transnistria, Berlinul de Vest avea aeroport. În plus, ţările occidentale au avut atunci forţa şi dorinţa de a susţine Berlinul de Vest şi de a împiedica blocada lui.
Situaţia este încordată de ştirile că, urmare a “blocadei”, în regiunea transnistreană nu sunt de ajuns bunuri de larg consum, totuşi toate aceste mărfuri ar putea fi achiziţionate foarte uşor în Moldova. De asemenea, exportul poate fi adus în conformitate cu cerinţele moldoveneşti, în acest fel nu există o problemă critică.
În fapt, sectorul exportului este în criză nu din cauza blocadei, ci ca urmare a faptului că partea transnistreană nu şi-a diversificat clienţii şi mărfurile de export. În consecinţă, ea reacţionează cu greu la schimbări. Transnistria trebuie să întreprindă măsuri şi pentru atragerea de investitori străini, iar pentru aceasta trebuie să devină cât mai transparenţi, iar autorităţile din Transnistria întreprind o “ofensivă” activă asupra poziţiilor investitorilor în scopul creşterii încasărilor la buget şi fonduri extrabugetare. Orientarea principală o reprezintă posibilitatea scăderii sau creşterii preţurilor la gazul rusesc pentru industria din Transnistria.
Cauza principală a problemelor cu importurile este scăderea puterii de cumpărare. Problema mai constă în faptul că o influenţă negativă asupra exporturilor de mărfuri în Rusia o are şi diminuarea pieţei de consum ruseşti şi politica de substituire a exporturilor. Din punct de vedere economic, corect ar fi să se ia legătura cu autorităţile moldoveneşti şi să fie orientată politica spre comerţul cu UE, însă cât timp principalul donator rămâne Rusia, Tiraspolului îi va fi greu să-şi schimbe politica. Transnistria nu este Donbas. În virtutea diferenţelor geografice, Rusia nu poate acorda direct Transnistriei ajutor militar şi umanitar. Poate că Kremlinul a sperat că în tot sud-estul Ucrainei va apare o Federaţie a Novorossiei, care să lege Federaţia Rusă de Transnistria. Totuşi, nu se pare că Kremlinul ar fi calculat minuţios cheltuielile necesare susţinerii unei Novorossii enorme. Vicepremierul Federaţiei Ruse Dmitri Rogozin a declarat că Rusia nu abandonează Transnistria, însă Kremlinul nu se grăbeşte să întreprindă nici un fel de măsuri concrete.
Este absolut natural că, urmare a deteriorării relaţiilor ruso-ucrainene, după alipirea Crimeii la Federaţia Rusă, Ucraina a restricţionat tranzitul militarilor ruşi în Transnistria. Iar ministrul apărării al Moldovei, Anatol Şalaru consideră că unica ameninţare pentru Moldova, pentru stabilitatea şi suveranitatea ei, o reprezintă armata nerecunoscută a Transnistriei, care numără peste 10.000 de oameni. Ţinând cont şi de militarii ruşi dislocaţi în Transnistria,
care participă activ la diferite aplicaţii cu armata transnistreană, o susţin şi o înarmează. Sub Ianukovici, şi Ucraina a acorda susţinere Transnistriei, fără susţinerea Ucrainei Transnistria nu ar fi putut exista atât timp. Tot tranzitul, rotaţiile, importurile, exporturile – totul a mers prin Ucraina. Ucraina trebuie acum să întreprindă măsuri pentru restabilirea suveranităţii Republicii Moldova, chestiunea Transnistriei va fi decisă doar dacă Rusia îşi va evacua trupele. Potrivit prognozelor experţilor, dacă în Moldova, la alegerile parlamentare din 2018 vor trece socialiştii, comuniştii şi alte forţe pro-ruse, contingentul forţelor de menţinere a păcii nu va fi de 1500 sau 2000 militari ruşi, ci de 20-30 de mii, ceea ce va deveni o ameninţare serioasă pentru România, iar aceasta reprezintă un pericol pentru întreaga regiune a Mării Negre. Armata rusă ar putea fi în două ore la Chişinău.
În acest fel, în actuala etapă, situaţia politică externă a Transnistriei rămâne extrem de dificilă. Timpul va arăta dacă actualele autorităţi transnistrene, în frunte cu noul preşedinte V. Krasnoselski vor putea să ia deciziile corecte pentru menţinerea păcii şi calmului în regiune. Situaţia internă economică defavorabilă nu va face decât să se agraveze, ţinând cont diverşi factori externi şi de vecini, în primul rând din cauza instabilităţii ucrainene şi instituirii relaţiilor de asociere dintre Uniunea Europeană şi Ucraina cu Moldova. Îmbinarea acestor factor condiţionează necesitatea consolidării societăţii civile transnistrene şi căutarea în comun a răspunsurilor la cele mai acute provocări politice externe şi interne.
Articolul este publicat în cadrul proiectului „Dosarele conflictului transnistrean. Soluții pentru dezvoltarea societății pe cele două maluri ale Nistrului” este finanțat de către Ministerul Afacerilor Externe (MAE) prin programul României de cooperare pentru dezvoltare (RoAid) și implementat cu sprijinul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) – Centrul Regional pentru Europa și Asia Centrală.
