Pentru a doua oară în 2017 se așează la masa negocierilor Igor Dodon și Vadim Krasnoselskii. Prin inițiativa liderului nistrean o mare atenție s-a adresat intențiilor R. Moldova și Ucrainei în formarea controlului comun la frontiera Cuciurgan. Planul R. Moldova prin formarea postului de control la frontiera ucraino-nistreană, este o acțiune cu caracter unilateral; acest pas nu va aduce o stare pozitivă în relațiile moldo-nistrene, ci din contra va înrăutăți situația.
În ultimii douăzeci de ani comerțul Transnistriei cu partenerul strategic F. Rusă, a scăzut foarte mult. În prezent, exportul produselor transnistrene în F. Rusă este de doar 8,7%, în statele UE – 30%, și în R. Moldova este de 45%. Important este faptul că, scăderea comerțului Transnistriei cu F. Rusă și lenta schimbare a vectorului de export cu UE, au avut loc în anul de blocadă – 2006, când volumul de export era de 48%. Rezultatul direct al blocadei din 2006 este că în prezent o mare parte din produsele nistrene sunt exportate în R. Moldova și UE, deși până în 2006 piața F. Ruse era tradițională pentru produsele nistrene. Însă, începând cu 2008, a fost acordat regimul de preferință comercial autonom cu Europa. Economia alege acel loc unde are venit. Din această cauză exportul în F. Rusă din an în an scade, în așa fel în 2001 în F. Rusă se exporta – 25% din produse, iar în 2006 – 50%, însă în 2016 cifra este de doar 8,7%.
Scopul principal al blocadei economice inițiate de Moldova și Ucraina în 2006 a fost blocarea exportului produselor nistrene. Istoria problemei începe în 1997, când Moldova dorea să facă parte din Organizația Mondială a Comerțului și și-a luat angajamentul de a reprezenta și dreptul Transnistriei „independent de a stabili și menține contacte cu comunitatea internațională în domeniul economic, tehnico-științific și cultural”. Acest angajament a fost fixat în capitolul 3 al Memorandumului despre bazele normalizării relațiilor între R. Moldova și Transnistria din 8 mai 1997, semnat de părțile F. Rusă și Ucraina în prezența reprezentantului OSCE. Mai târziu R. Moldova și-a argumentat drepturile sale în aderarea la OMC prin faptul că a prezentat ștampilele de graniță și a asigurat dreptul la libertatea de reglementări comerciale străine.
Cu toatea acestea, în septembrie 2001, Moldova a adoptat o nouă politică de vămuire fără trimitere la Transnistria; de asemenea a informat comunitatea internațională cu privire la invalidatea ștampilelor vamale vechi, inclusiv cele care sunt la dispoziția Transnistriei. La data de 25 martie 2003, R. Moldova și Ucraina au semnat un protocol între Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei și Departamentul Vamal al R. Moldova privind recunoașterea reciprocă a documentelor și dispozițiilor vamale de transport comercial; însă până în 2006 Ucraina, ghidată de refuzul uneia din părți privind agravarea situației economice, nu a confirmat acest document și a autorizat tranzitul pe teritoriul său a produselor fabricate în Transnistria pe baza documentelor vamale de tip vechi.
Abia de la 1 martie 2006, Ucraina, prin inițierea SUA și UE, printr-un ordin al Cabinetului de Miniștri, a autorizat blocada Transnistriei. Transnistria, care în mod tradițional era orientată spre exportul produselor era acum lipsită de capacitatea de a exporta în afara țării, și a fost pusă la un pas de supravețuire. Ucraina a încetat să tranziteze produsele nistreme fără vămuire în Moldova, și ca urmare, unele înterprinderi de export a Transnistriei s-au închis.
Au fost schimbate regulile jocului economic extern ale tuturor agenților economici nistreni. Aceste schimbări constau în faptul că Moldova a cerut prezența în Transnistria a reprezentanțelor organelor care înfăptuiesc exportul înterprinderilor nistrene. În special, la depozitele înterprinderilor, la zonele industriale, trebuia să fie acces la documentele de comerț exterior. Mai mult ca atât Moldova a ordonat ca toate importurile destinate Transnistriei pentru producția unor produse de export (o parte din materia bază) să fie transportate prin punctele de control a granițelor Moldovei cu Ucraina, nu prin punctele de control a Transnistriei cu Ucraina. Astfel, a fost adus sub control nu numai exportul, dar și importul a agenților economici nistreni.
În plus, activitatea de export a înterprinderilor nistrene nu putea fi efectuată fără înregistrarea agenților în R. Moldova, ceea ce a condus la dubla impozitare și dubla vamare – astfel Transnistria devenind dependentă de R. Moldova în materia exportului.
Prin blocada din 2006 Transnistria a pierdut 450 milioane de dolari. Au fost desființate mai multe sectoare economice, s-a lichidat comerțul de la frontieră. În acel moment catastrofa umanitară a fost rezolvată datorită ajutorului F. Ruse.
Ca rezultat al pregătirii R. Moldova pentru semnarea Acordului de asociere cu UE și intrarea ei în Zona de comerț liber, unele înterprinderi nistrene de export sau reorientat pe piața UE și au început să lucreze după regulile Moldovei. La început Transnistria a fost plasată în regimul de preferință GSP+. Aceasta însemna o anumită cantitate de export în UE. Din 2008 a primit sistemul autonom de comerț preferențial. Din această cauză vectorul F. Ruse a început să scadă, iar vectorul Moldova, Ucraina și UE a crescut la 85%.
Planul comun al Moldovei cu Ucraina de a forma control la frontieră în punctul Cuciurgan, a fost desenat în Acordul „Cu privire la organizarea controlului vamal comun la punctul de trecere internațional peste frontiera moldo-ucraineană Cuciurgan – Pervomaisk”, în noimbrie 2015. Conform acestui document, stabilirea controlului vamal la frontiera ucraineană se asuma să fie pregătit în 2016. În februarie 2017 șefii de guvern ai Moldovei și Ucrainei au semnat un acord cu privire la schimbul de informații asupra persoanelor și vehiculelor ce trec frontiera moldo-ucraineană. Ca urmare a fost afirmat și faptul că până la sfârșitul anului 2017 grănicerii moldoveni și ucraineni vor apărea la punctul vamal Cuciurgan.
Conform calculelor preliminare, economia Transnistriei – în cazul în care va apărea punctul vamal de control la Cuciurgan – va avea de pierdut anual cca. 38 milioane de dolari, iar agenții economici nistreni vor trebui să completeze declarații vamale suplimentare. Probleme mari vor apărea și în materia legislației, care este diferită. În Transnistria agenții economici individuali au dreptul de a muta bunuri fără a declara suma de până la o mie de dolari. În Moldova rata marginală este de 300 euro. Cel mai mare risc este faptul că apariția ofițerilor vamali la frontiera moldo-ucraineană este în afara zonei de securitate. Acolo, acțiunile lor nu vor fi reglamentate de documentele existente; este o amenințare directă de escaladare a confictului. O întrebare interesantă este, pe ce bază juridică se vor amplasa posturile moldovenești pe teritoriul Ucrainei. Potrivit Constituției Ucrainei, unele grupări armate (Serviciul Vamal al R. Moldova – este o grupare militară), în nici un caz nu au dreptul de ședere. Unele forțe din Ucraina ar putea ridica problema de încălcare a Constituției.
Timp de mulți ani, la punctul de control de la Cuciurgan, controlul vamal era asigurat de misiunea EUBAM. Se pare că, în lupta cu contrabanda, autoritățile moldovenești nu au încredere în Ucraina. Pe o perioadă lungă de timp misiunea EUBAM lucrează cu succes, prin el trece aproximativ 90% din exportul Transnistriei și 70% din import.
Dacă lovitura din 2006 a Moldovei a avut efect asupra exportului Transnistriei, astăzi Moldova încearcă să controleze și importul. După 11 ani situația din Transnistria se poate repeta, dacă până la sfârșitul anului curent Moldova și Ucraina vor amplasa control vamal comun.
Se primește interesant – din partea Ucrainei – controlul vamal la Cuciurgan, prin podul de control Pervomaisk a Transnistriei, și undeva printre acestea va apărea și al treilea control al Moldovei. Pentru Transnistria este o amenințare a unei crize alimentare, lucrătoare și dispariția agenților privați economici. Acest control va interzice importul de mărfuri fitosanitare și veterinare.
Seghei Obolonik, ministrul dezvoltării economice a Transnistriei: „Odată cu punerea în aplicare a prezentei decizii din cadrul legislației moldovenești prin Cuciurgan produsele nu vor mai putea fi importate. Ofițerul vamal, pur și simplu în virtutea legislației nu poate și nu are dreptul de a permite trecerea obiectelor de control veterinar și fitosanitar. Acest lucru este o amenințare pentru securitatea alimentară a Transnistriei”.
Fără cetățenia R. Moldova, cu domiciul în Transnistria, agentul economic privat va trebui să plătească asigurarea și impozite și în trezoreria Moldovei. În Moldova nu există taxe vamale, însă este TVA de 20%. Înterpinderile vor trebui să plătească 20% din TVA în Moldova și taxele vamale din Transnistria. Aceasta va afecta creșterea prețurilor în Transnistria. Se creează toate premisele pentru o explozie socială. În această situație Moldova dispune de o altă pârghie de presiune asupra Transnistriei.
Moldova numește toate temerile Tiraspolului drept speculații și refuză să discute această problemă în cadrul procesului de negociere. La începutul lunii aprilie în Kiev, premierul Ucrainei și Moldovei au coordonat punerea în aplicare a politicilor de control vamal comun până la sfârșitul anului 2017. V. Krasnoselsksii a afimat: „Nici una din părțile formatului 5+2, nu recunoaște amenințarea pentru economia Transnistriei. Dacă în 2006 a fost dată o lovitură asupra exportului, atunci odată cu deschiderea acestor puncte vamale va fi dată o lovitură importului”.
Partea nistreană a informat deja pe toți participanții formatului 5+2 despre această problemă. La Tiraspol se depun toate eforturile pentru ca în viitorul apropiat să se formeze o platformă de negociere a acestui format. A fost transmisă o scrisoare președintelui OSCE dl. Kurtz, cu o inițiativă de a organiza o întâlnire în viitorul apropiat, în formatul 5+2.
Articolul este publicat în cadrul proiectului „Dosarele conflictului transnistrean. Soluții pentru dezvoltarea societății pe cele două maluri ale Nistrului” este finanțat de către Ministerul Afacerilor Externe (MAE) prin programul României de cooperare pentru dezvoltare (RoAid) și implementat cu sprijinul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) – Centrul Regional pentru Europa și Asia Centrală.
