Ivan Babici: Anul 2018 se termină în Transnistria cu semnarea unei strategii de dezvoltare pentru 8 ani / 2018 год в Приднестровье заканчивает подписание стратегией развития на 8 лет вперед

Vadim Krasnoselskii a semnat Strategia de dezvoltare a Transnistriei pentru perioada 2019-2026. Acest document afectează perioadă de conducere a președintelui din prezent și pentru următorul mandat, ceea ce denotă că președintele privește cu mult înainte având o bază la programul său electoral din 2021. Ziua prezentării Strategiei „pe hârtie” este 18 decembrie, care este punctul de plecare al planului de dezvoltare de opt ani pentru Transnistria, iar Strategia este scrisă într-o limbă accesibilă pentru fiecare locuitor. Strategia este împărțită în cinci secțiuni: „Situația actuală, riscurile și provocările”; „Stabilitatea politică”; „Auto-suficiența economică”; „Justiția socială”; „Politica regională: orașe și raioane ale Transnistriei – teritoriul confortului și dezvoltării umane”. Principiul structurării fiecărei secțiuni – scopul, obiectivele și metodele de rezolvare a acestora. În orice stat, este obișnuit de a discuta despre ideea națională – aici mergem și tindem. Ideea națională, indicată în Strategie, este destul de realizabilă printr-o muncă fructuoasă comună. Ideea națională este formată din trei componente. Și toate acestea se bazează pe trei principii: 1. Aceasta este independența Transnistriei, cu accent pe recunoașterea internațională și implementarea rezultatelor referendumului din 2006. 2. Continuarea formării unui popor transnistrean comun, care include diferite grupuri etnice și se bazează pe conservarea și dezvoltarea limbilor, culturilor, obiceiurilor și tradițiilor. 3. Construirea unui stat orientat social cu o economie de piață liberă.

Trebuie de remarcat faptul că în Strategie nu este scris un text direct  care spune despre aderarea la Rusia, deoarece orientările echipei lui V. Krasnoselskii vizează crearea unui stat separat, social orientat, ceea ce ar putea însemna că Transnistria este pregătită să lucreze din punct de vedere economic și social atât cu Rusia, cât și cu Europa. Înainte de aceasta, în cei 28 de ani de existență ai Transnistriei au existat programe diferite, însă acestea erau în principal programe bazate pe campania de alegeri. După ce au loc alegerile – despre document și promisiuni se uită, iar după 5 ani încep să pregătească o nouă strategie. Înainte, de facto, o Strategie de dezvoltare a Transnistriei nu exista, și acest lucru era incorect. Acesta este un document de lucru care trebuie urmat de toți oficiali din Guvern, din Sovietul Suprem și de societatea civilă.

În discursul lui Vadim Krasnoselskii privind implementarea Strategiei 2019-2026, putem observa și anticipa pașii următori de activitate a conducerii transnistrene pentru următorii 5 ani. Activitățile lor vor fi axate pe: planul politic, Transnistria dorește o stabilitatea politică, bazată pe o idee națională. Stabilitatea internă este o consolidare a societății și a ramurilor guvernului. Adesea, între sovietul suprem și guvern apar neînțelegeri, dar adevărul trebuie să se nască din acest proces. În societatea noastră există un întreg bloc de organizații neguvernamentale și există o formă de control populară. În ceea ce privește politica externă, aceasta este exprimată prin contactele noastre externe și dorința de a deveni parte a unei comunități internaționale recunoscute. Moldova adesea acuză Transnistria că nu este constructivă. Neconstructivitatea este legată, după părerea lor, de faptul că noi nu dorim să deschidem așa-numitul al treilea coș de acorduri politice. Însă, aici președintele se teme, drept exemplu este un eveniment juridic istoric. O dată cunoscută – 23 iunie 1990, când Parlamentul Republicii Moldova a adoptat două declarații. Una, a anunțat ieșirea Moldovei din URSS, iar al doilea – ilegalitatea creării RSS Moldovenești prin recunoașterea nulității Pactului Molotov-Ribbentrop. Parlamentul moldovean de jure a acordat independență Transnistriei. Prin urmare, dacă cineva dorește să deschidă al treilea coș, prima întrebare va fi o evaluare a consecințelor juridice ale deciziei Parlamentului Republicii Moldova din 23 iunie 1990. Și poate că, atunci când se va acorda o evaluare juridică a participanților internaționali din formatul „5 + 2”, nu va fi necesară trecerea la a doua întrebare, dar va fi necesară recunoașterea Transnistriei. Mulți avocați sunt de acord cu noi, de exemplu, Camera Federală a Avocaților din Rusia, care a emis o decizie cu privire la această chestiune afirmând că avem tot dreptul la recunoaștere internațională. Există și alte aspecte care pot fi ridicate, însă aceasta este cea mai importantă problemă din punctul de vedere al dreptului internațional. Aceasta este poziția lui Vadim Krasnoselskii asupra soluționării politice a conflictului transnistrean.

Vadim Krasnoselskii propune contactele „1 + 1” – întâlniri ale președinților Transnistriei și Republicii Moldova. Ministerul afacerilor externe al Transnistriei și-a dezvoltat propria agendă, iar întâlnirea trebuie să aibă loc pe 25 decembrie și să finalizeze anul curent. Agenda, dezvoltată de partea transnistreană, a identificat trei aspecte importante legate de procesul de negociere și legea din 2005, care nu a fost încă anulată. Dacă vom respecta ideea acestei legi, atunci toate întâlnirile noastre sunt absolut ilegitime, iar formatul „5 + 2” nu poate funcționa.

Se pune întrebarea: nu este oare timpul să abrogăm sau să modificăm legea din 2005 și este gata cineva pentru aceasta? Nu vom discuta subiecte legate de problema reintegrării Transnistriei în cadrul reuniunii. Acum, președintele Transnistriei are un alt instrument în procesul de negociere – acestea sunt referirile la Strategia de dezvoltare a Republicii Moldovenești Nistrene. Documentul se referă la relațiile Transnistriei cu Federația Rusă, Ucraina, Uniunea Europeană. Esența lor constă în faptul că Tiraspolul construiește relații de bună vecinătate cu toată lumea, mai ales cu partenerul nostru strategic – Federația Rusă. Noua poziție a lui Vadim Krasnoselskii a început recent să fie exprimată prin ideea că este necesar să se mărească lista de prieteni, reducând lista dușmanilor.

Viața se dezvoltă și este necesar, în primul rând, să rezolvăm multe probleme economice, umanitare și culturale. În ceea ce privește autosuficiența economică, bazată pe propriul nostru potențial, în Transnistria există totul pentru dezvoltarea economiei – industrie de producție și construcții. Acestea sunt: Uzina Metalurgică Moldovenească, fabricile „Pribor”, „BMZ”, „Electromaș”, organizațiile de construcții; întreprinderile din industria ușoară; complexele agroindustriale; energia. Fără investiții, este imposibil să ne imaginăm dezvoltarea ulterioară a economiei transnistrene. 2018 a fost în Transnistria nu numai Anul Egalității de Șanse, pentru Guvern a fost un an de investiții în economie și de creare a condițiilor pentru aceasta. Fără investiții este imposibil să ne imaginăm o bună dezvoltare a economiei, crearea de noi locuri de muncă. A fost adoptată o lege privind investițiile, ambasadori din 18 țări europene au venit la Tiraspol. Au ascultat cu interes prezentarea, au vizitat întreprinderile noastre. Ei au fost surprinși de faptul că Transnistria se dezvoltă, pentru că ceea ce are loc în domeniul informațional din jurul Transnistriei denaturează realitatea și este negativ. După vizita ambasadorilor, interesul pentru Transnistria a crescut, iar ambasadorii au început să ajute prin acțiunile lor, convingând agenții economici din țările lor să investească în Transnistria. În prezent au fost înregistrate 24 de proiecte de investiții din 12 state. Acesta este doar începutul. Anul trecut numărul de investiții a fost unul negativ, în 2018, creșterea a fost de 46%. Cel mai important lucru pentru conducerea transnistreană este acela de a crea condiții pentru investitori, pentru ca aceștia să creadă în Transnistria, în funcționarul public și în legislația transnistreană. Ca rezultat pozitiv, putem vorbi și de o creștere a cifrei de afaceri cu 30% în 2018, de creșterea exporturilor și a importurilor. Apropo, exporturile continuă să prevaleze asupra importurilor, dar Tiraspolul se apropie treptat de echilibru, astfel încât raportul să fie de 45-55% între exporturi și importuri. Putem vorbi și despre crearea în sectorul real al economiei mai mult de 5 mii de locuri de muncă. Și aceasta nu este limita. Dar toate acestea sunt imposibile fără investiții și fără încredere în economia transnistreană. Când un investitor vine în Transnistria, nu are nevoie să știe unde este biroul procurorului RMN sau al ministrului de interne, clădirea administrației prezidențiale sau a guvernului RMN. Tema anticorupție este prezentată în Strategie. Cu corupția trebuie luptat zilnic, chiar și atunci când se pare că aceasta nu există. Corupția distruge chiar și cel mai perfect mecanism și orice angajament rezonabil. Prin urmare, este necesar să se creeze condiții pentru absența funcționarilor corupți în Transnistria și să se stabilească un control clar asupra veniturilor și cheltuielilor bugetului de stat, astfel că următorii 8 ani vor fi auditați și monitorizați de autoritățile de control din Transnistria.

În ceea ce privește ideea construirii unui stat orientat social cu o formă de economie de piață, aceasta implică următoarele: este necesar să ne reamintim de programul investițiilor de capital. Este complet orientat social, 150 de infrastructuri au fost reparate și construite din nou. Acestea sunt instituții preșcolare, școlare, facilități sportive și facilități culturale. Timp de 4 ani se planifică reparația sau construirea a aproximativ 500-600 de obiecte. În doi ani, am reușit să stabilizăm economia, iar în 2019 pensiile și salariile vor crește cu 7%.

Întreaga Strategie este pătrunsă de dorința de a furniza informații fiabile despre Transnistria. Astăzi Transnistria este încă învăluită de mituri. Primul dintre acestea este că Transnistria este o diviziune a Uniunii Sovietice, că toată grija după prăbușirea ei a rămas în Transnistria. Acesta este un mit. Un alt mit este că Transnistria este asociată numai cu războiul din 1992. Transnistria nu stă pe loc și se dezvoltă în fiecare an. Al treilea mit este legat de faptul că Transnistria este un focar de tensiune în Europa de Est. Însă aici văd că Transnistria este o stabilitate între vecinii săi. Să luăm Ucraina cu toată tragedia situației sau Moldova cu criza politică; în contextul lor, Transnistria este o insulă de stabilitate în toate privințele. Al patrulea mit este că în Transnistria rata criminalității este copleșitoare și drepturile omului nu sunt respectate. Toate resursele mass-media transnistrene ar trebui să vizeze dezvăluirea acestor mituri, pentru a arăta adevărata imagine și esență a Transnistriei. Cu aceste mituri, conducerea Transnistriei va lupta și va desfășura o propagandă informațională pentru a schimba opinia publică despre regiune. Indiferent cât de tristă este expresia „Cadrele decid totul”, dar acesta este o axiomă. Timp de mulți ani, avem o situație paradoxală: dintr-un anumit motiv, profesiile prestigioase sunt considerate acelea ale căror reprezentanți au un excedent în Transnistria și viceversa, există o penurie acută în instituțiile de învățământ.

Situația poate fi remediată cu ajutorul unui ordin de stat privind necesitatea unui număr necesar de specialiști. Dacă, de exemplu, avem nevoie de zece sau douăzeci de oameni de științe politice pe an, nu ar trebui să existe o sută de locuri bugetare în Universitatea de stat pentru științe politice. Aceste locuri bugetare ale UST trebuie redistribuite în acele zone în care există un deficit. Este mai bine de oferit mai multe locuri bugetare la facultatea de medicină, inginerie, agrară și așa mai departe. Universitatea de Stat ar trebui să lucreze pentru nevoile statului și acest lucru este menționat în Strategie.

O altă problemă relevantă pentru Transnistria este cum să păstrăm specialiștii deja pregătiți. Potrivit președintelui, mulți oameni pleacă din Transnistria pentru a câștiga în străinătate pentru a procura o locuință. Apropo, în ultimii doi ani, în Transnistria au fost create circa cinci mii două sute de noi locuri de muncă în sectorul real al economiei. Pentru această categorie de tineri profesioniști a fost scrisă ultima secțiune a Strategiei, al cărei titlu indică faptul că fiecare localitate din Transnistria ar trebui să devină „un teritoriu al confortului și dezvoltării umane”. Ideea principală a Strategiei este dezvoltarea economiei, turismului și constă în crearea unor condiții mai atractive pentru tineri și pentru toți transnistrenii. Un exemplu viu este crearea parcului Alexander Nevskii din cetatea Bender. Au fost create condiții bune și confortabile pentru oameni – aceasta este sarcina șefilor administrațiilor din toate orașele Transnistriei.

Strategia va încuraja transnistrenii să se îndrăgostească de Transnistria.

În Transnistria, se intenționează introducerea unui sistem punctual de sancțiuni pentru încălcarea regulilor de circulație ale conducătorilor auto. Ceva care seamănă cu „găurile” sovietice. În URSS împreună cu permisul de conducere se emitea un „Talon de avertizări”, în care ofițerii de poliție rutieră marcau încălcările regulilor de circulație cu un aparat de găurit special. La moment când se acumulau un anumit număr de „găuri”, proprietarul mașinii trebuia să meargă la examenul auto din nou. Ceva similar este planificat și acum, însă, fără aparat de găurit. În funcție de gravitatea încălcării, se va acorda un anumit număr de puncte, iar în cazul depășirii numărului maxim admis de puncte – va fi retras permisul de conducere. Aceasta este inițiativa lui Vadim Krasnoselskii, care dorește să sancționeze mai dur încălcările regulilor de circulație, dar metodele luate vedem că sunt din perioada Uniunii Sovietice, și cât de nouă nu va fi direcția Strategiei, Președintele vede vechile metode care au funcționat în URSS drept funcționale și pentru dezvoltarea Transnistriei. Ceea ce, cu siguranță, Transnistria nu va putea dezvolta la un nou nivel al unui stat modern, se va îndrepta în activitatea sa spre capitalism, patriotism și întărirea influenței statului asupra comportamentului și controlului fiecărei persoane.

În concluzie, aș dori să mă opresc la un subiect. Probabilitatea că Strategia va fi încă dezbătută în societate este aproape de o sută procente. Adoptarea ei a avut un caracter mistic, adică nu a fost supusă dezbaterii publice înainte de semnare, poate că Strategia a fost văzută de către un cerc restrâns de organizații publice, însă nu a fost posibilă o discuție aprinsă și introducerea de propuneri. Prin urmare, acesta este un alt moment al faptului că Strategia nu este națională și nu reflectă opinia reală a majorității populației active, ci doar opinia subiectivă a președintelui, a guvernului Transnistriei. Mai mult de atât, Strategia de dezvoltare a Transnistriei 2019-2026, de mai multe ori va fi menționată în evenimentele din Transnistria și în procesul de negociere.

 

Вадим Красносельский подписал Стратегию развития Приднестровья на 2019-2026 гг. Данный документ затрагивает данный срок руководства Президента и следующий, что дает понять, что он смотрит далеко вперед и она ляжет в основе его предвыборной программы 2021 года. День её презентации «на бумаге» 18 декабря и это отправная точка восьмилетнего плана развития для Приднестровья и написана Стратегия на доступным для каждого жителя языке. Стратегия разделена на пять разделов: «Текущая ситуация, риски и вызовы»; «Политическая стабильность»; «Экономическая самодостаточность»; «Социальная справедливость»; «Региональная политика: города и районы Приднестровья – территория комфорта и развития человека». Принцип структурирования каждой – цель, задачи и способы их решения. В любом государстве принято рассуждать о национальной идее – Это куда мы идем и к чему мы стремимся. Национальная идея, обозначенная в Стратегии, при совместной плодотворной работе вполне достижима. Национальная идея состоит из трех составляющих. И всё это базируется на трёх принципах:1. Это независимость Приднестровья с ориентиром на международное признание и реализация итогов референдума 2006 года. 2. продолжение формирования общности «приднестровский народ», включающей в себя различные народности, этнические группы и основанной на сохранении и развитии языков, культур, обычаев и традиций. 3. построение социально ориентированного государства с рыночной формой экономики.
Нужно заметить, что тут прямым текстом не говориться уже о присоединении к России, т.к. ориентиры команды В.Красносельского направлены на создание отдельного и социально-ориентированного государства, что может подразумевать, что Приднестровье готово работать в экономическом и в социальном плане и с Россией и с Европой. До этого за 28 лет существования Приднестровья были разные программы, но это в основном программы, которые носили предвыборный характер. А проходят выборы – и все про документ и обещания забывают и через 5 лет начинают готовить новую стратегию. Ранее стратегии развития Приднестровья, по сути дела, не было, и это не правильно. Это рабочий документ, которым должны руководствоваться все должностные лица и в Правительстве и в Верховном Совете и гражданское общество.
В выступлении Вадима Красносельского по реализации Стратегии 2019-2026 можно увидеть и предугадать дальнейшие шаги деятельности Приднестровского руководства на ближайшие 5 лет. Их деятельность будет направлена на: в политическом плане Приднестровье хочет политическую стабильность, которая базируется на национальной идее. Внутренняя стабильность – это консолидация общества и ветвей власти. Между Верховным Советом и Правительством нередко возникают рабочие разногласия, но в этом процессе должна рождаться истина. В нашем обществе представлен целый блок неправительственных организаций и имеется форма народного контроля. Что касается внешней политики, то она выражена нашими внешними контактами и стремлением стать частью признанного международного сообщества. Молдова часто обвиняют Приднестровье в том, что неконструктивны. Неконструктивность связана, по их мнению, с тем, что мы не желаем открыть так называемую третью корзину политических договоренностей. Но тут Президент опасается следующего, на примере одного исторического юридического события. Известная дата – 23 июня 1990 года, когда парламент Молдовы принял две декларации. Одной он объявил выход Молдовы из состава СССР, второй – о незаконности создания Молдавской ССР путем признания ничтожности пакта Молотова-Риббентропа. Молдавский парламент де-юре дал самостоятельность Приднестровью. Поэтому, если кто-то желает открыть третью корзину, первым вопросом будет оценка юридических последствий решения парламента Молдовы от 23 июня 1990 года. И, может быть, когда будет дана международными участниками формата «5+2» правовая оценка, не надо будет переходить ко второму вопросу, а надо будет признать Приднестровье. С нами солидарны многие юристы, к примеру, Федеральная палата адвокатов России, которая дала заключение по данному вопросу о том, что мы имеем полное право на международное признание. Есть иные вопросы, которые могут быть поставлены, но это – самый главный вопрос с точки зрения международного права. Такая позиция Вадима Красносельского по поводу политического урегулирования Приднестровского конфликта.
Вадим Красносельский предлагает контакты «1+1» – встречи президентов Приднестровья и Молдовы. МИД Приднестровья разработал свою повестку и встреча должна состояться 25 декабря и завершить уходящий год. В повестке, которую разработала приднестровская сторона, обозначены три важных вопроса, касающиеся переговорного процесса и закона 2005 года, который до сих пор не отменен. Если придерживаться буквы этого закона, то все наши встречи абсолютно нелегитимны, и формат «5+2» не может работать. Возникает вопрос: не пора ли отменить или изменить закон 2005 года, и готов ли кто-то к этому? Тем, связанных с реинтеграцией, Приднестровье на встрече обсуждать не будем. Теперь у Президента Приднестровья появился еще один инструмент в переговорном процессе – это ссылки на Стратегию развития Приднестровской Молдавской Республики. В документе говориться о взаимоотношениях Приднестровья с Российской Федерацией, Украиной, Европейским союзом. Их суть в том, что Тирасполь встраиваем добрососедские отношения со всеми, прежде всего, с нашим стратегическим партнером – Российской Федерацией. Новая позиция Вадима Красносельского последнее время стала выражаться в позиции, что надо увеличивать список друзей, уменьшая список врагов.
Жизнь развивается и нужно в первую очередь решать многие экономические, гуманитарные и культурные вопросы. Что касается экономической самодостаточности, то она основана на собственном потенциале, в Приднестровье есть все для развития экономики: – наша тяжелая, обрабатывающая промышленность и строительство. Это Молдавский металлургический завод, завод «Прибор», БМЗ, «Электромаш», строительные организации; – предприятия легкой промышленности; – агропромышленный комплекс; – энергетика. Без инвестирования невозможно представить дальнейшего развития экономики Приднестровья. 2018-й был в Приднестровье не только Годом равных возможностей, но для правительства стал годом инвестирования в экономику и создания условий для этого. Без инвестирования невозможно представить хорошего развития экономики, создания новых рабочих мест. Был принят закон об инвестициях, в Тирасполь приехали послы 18 европейских государств. Они с интересом слушали презентацию, посещали наши предприятия. Они удивлялись, что Приднестровье развивается, так как то, что имеет место в информационном поле вокруг Приднестровья, искажает действительность и носит негативный характер. После визита послов вырос интерес к Приднестровью, и послы своими действиями стали помогать, убеждая экономических агентов своих стран инвестировать в Приднестровье. На сегодняшний день зарегистрировано 24 инвестиционных проекта 12 государств. Это только начало. Еще в прошлом году он был отрицательным, в 2018-м рост составил 46%. Самое главное руководству Приднестровья – создать условия для инвесторов, чтобы они смогли поверить в Приднестровье, поверить приднестровскому чиновнику и законодательству. В качестве положительного итога можно также говорить о 30-процентном росте в 2018 году товарооборота, росте экспорта и импорта. К слову, экспорт пока преобладает над импортом, но Тирасполь постепенно приближаемся к балансу, чтобы соотношение было 45-55% между экспортом и импортом. Можно говорить о создании в реальном секторе экономики более 5 тысяч рабочих мест. И это тоже не предел. Но все это невозможно без инвестиций и без веры в приднестровскую экономику. Когда инвестор приходит в Приднестровье, ему не надо знать, где кабинет Прокурора ПМР или Министра внутренних дел, здание Администрации Президента или Правительства ПМР. Тема борьбы с коррупцией отображена и в Стратегии. С коррупцией надо бороться ежедневно, даже когда кажется, что ее не существует. Она разъедает даже идеальный механизм и уничтожит любое разумное начинание. Поэтому необходимо создавать условия для отсутствия коррумпированности чиновников в Приднестровье, и установить четкий контроль доходов и расходов госбюджета, поэтому ближайшие 8 лет будут проводиться проверки и контроли со стороны проверяющих органов власти в Приднестровье.
Что касается идеи построения социально ориентированного государства с рыночной формой экономики, то она предполагает следующее: здесь уместно вспомнить программу капитальных вложений. Она абсолютно социально ориентирована, было отремонтировано и построено вновь 150 объектов инфраструктуры. Это дошкольные, школьные, спортивные объекты и объекты сферы культуры. За 4 года планируется отремонтировать либо построить порядка 500-600 объектов. За два года удалось стабилизировать экономику, и в 2019 году пенсии и зарплаты вырастут на 7%.
Вся Стратегия пронизана желанием, чтобы была представлена достоверная информация о Приднестровье. Сегодня Приднестровье все еще окутано мифами. Первый из них –что Приднестровье являемся осколком Советского Союза, что вся серость после его распада осталась в Приднестровье. Это миф. Еще один миф в том, что Приднестровье связывают только с войной 1992 года. Приднестровье не стоит на месте и развивается каждый год. Третий миф связан с тем, что Приднестровье является очагом напряженности в Восточной Европе. Но так в Приднестровье не считают, а думают, что Приднестровье это стабильность среди соседей. Возьмем Украину со всем трагизмом ситуации или Молдову с ее политическим кризисом, на их фоне Приднестровье – это островок стабильности во всех отношениях. Четвертый миф в том, что в Приднестровье зашкаливает уровень преступности и не соблюдаются права человека. Все ресурсы Приднестровских СМИ должны быть направлены на развенчание этих мифов, на то, чтобы показать истинное лицо и суть Приднестровье. С данными мифами руководство Приднестровья будет бороться и вести информационную пропаганду, что бы поменять мнение о данном регионе.
Как ни банально звучит фраза «Кадры решают всё», но это аксиома. На протяжении многих лет у нас сложилась парадоксальная ситуация: престижными почему-то считаются профессии, представителей которых в Приднестровье переизбыток, и наоборот, на остродефицитные специальности ощущается острый недобор в учебных заведениях.
Выправить ситуацию можно с помощью госзаказа на специалистов с определением их необходимого количества. Если, например, нам надо десять или двадцать политологов в год, в госуниверситете не должно быть сто бюджетных мест для политологов. Эти бюджетные места ПГУ надо перераспределить на те направления, где есть дефицит. Лучше дать больше бюджетных мест медицинскому факультету, инженерному, аграрному и так далее. Госуниверситет должен работать для нужд государства и это говориться в Стратегии.
Ещё одна проблема актуальная для Приднестровья – как удержать на месте уже подготовленных специалистов. По словам Президента, многие покидают Приднестровье, чтобы заработать за рубежом на жильё на родине. Кстати, за прошедшие два года в Приднестровье создано порядка пяти тысяч двухсот новых рабочих мест в реальном секторе экономики. Именно для этой категории молодых специалистов и был написан последний раздел Стратегии, в названии которого указывается, что каждый населённый пункт Приднестровья должен стать «территорией комфорта и развития человека». Главная идея Стратегии –это развитие экономики, туризма и состоит в создании более привлекательных условий для молодежи и для всех приднестровцев. Яркий пример – создание Александро-Невского парка в Бендерской крепости. Создали для людей хорошие и комфортные условия — это задача глав администраций всех городов Приднестровья.
Стратегия будет способствовать влюблять приднестровцев в Приднестровье.
В Приднестровье планируется ввести балльную систему наказаний за нарушение водителями правил дорожного движения. Чем-то она напоминает советские «дырки». В бытность СССР вместе с водительскими правами выдавался «Талон предупреждений», в котором сотрудниками ГАИ за нарушение ПДД специальным дыроколом ставились отметки. При наборе определённого количества «дырок» автовладелец отправлялся заново сдавать экзамен. Планируется нечто похожее, правда, без дырокола. В зависимости от серьёзности нарушения будет начисляться определённое количество баллов, а при превышении предельно допустимого их числа – изыматься права. Это инициатива самого Вадима Красносельского, который хочет ужесточить наказания за нарушения правил дорожного движения, но методы мы видим взяты из времен существования Советского Союза и каким бы новым направлением для Приднестровья не была данная стратегия, но методы работы и подходы в развитии Приднестровья Президент видит старые и работающие в СССР. Что безусловно не сможет Приднестровье развить до нового уровня современного государства, все будет в деятельности склоняться к капитализму, патриотизму и усилению влияния государства на поведение и контроль каждого человека.
По итогу хотелось бы остановиться ещё на одной теме. Вероятность того, что Стратегия еще будет жарко обсуждаться в обществе, почти стопроцентная. Так как ее принятие носила местечковый характер, т.е. не была до подписания вынесена на широкое обсуждение общественности, возможно Стратегию видели узкий круг общественных организаций, но возможность бурного ее обсуждения и внесения предложений не было. Поэтому это еще один минут того, что Стратегия не всенародная и не отражает реального мнения большей части активного населения, а возможно она отражает субъективный взгляд Президента, Правительства Приднестровья. Еще не раз Стратегию развития Приднестровья 2019-2026 будут упоминать в мероприятиях, проводимых в Приднестровье и на переговорном процессе.