Situația în jurul Transnistriei de mai bine de 25 ani a fost în permanentă stabil complicată. Republica Moldova, după ce nu a semnat “Memorandumul lui Kozak” în privința unificării, a purces la strategia metodelor non-violente economice în domeniul transportului, bancar, sfera diplomatică și a blocadei informaționale. Situația a fost deasemenea înrăutățită de criza ucraineană din anul 2014 și de sancțiunile care au urmat împotriva Rusiei.
Acțiunile Moldovei și a Ucrainei duc la sărăcirea populației care locuieste pe teritoriul Transnistriei, care în marea lor majoritate au cetățenia Republicii Moldova, a Ucrainei și a Rusiei și ca rezultat ei sunt lipsiți de posibilitatea de circulație liberă peste hotare, ceea ce duce la scăderea nivelului de trai ai Transnistriei. În consecință, astăzi Transnistria este ostatica Moldovei și Ucrainei, iar cetățenii sunt îngrijorați de securitatea lor fizică.
Pe lângă acestea, posibilitățile Federației Ruse de a debloca Transnistria în situația actuală a configurării regionale a forțelor în mare parte sunt limitate, deoarece în fața realității unor asemenea legături apare problema relațiilor bilaterale cu Ucraina. Varianta reglementării situației de către Rusia prin direcția Moldovei nu poate fi considerate viabilă din următoarele motive: este clar că Moscova își dă seama că o unificare a Transnistriei cu Moldova, ca și venirea la putere în Chișinău a puterilor proruse, este imposibilă – și ca rezultat, Rusia este nevoită să păstreze pentru Transnistria status-quo.
O susținere esențială din partea Rusiei este pentru plata pensiilor rusesti transnistrenilor și cetățenilor ruși din Transnistria care au domiciliu permanent în Transnistria, conform convenției “Despre garantarea drepturilor cetățenilor țărilor membre ale Comunității Statelor Independente în domeniul asigurării pensiilor” din 13 martie 1992, în conformitate cu care se efectuază plata pensiilor unor cetățeni pe teritoriul Transnistriei. În același timp, blocada în jurul Transnistriei continuă; nivelul de viață și stabilitatea populației depinde în mare măsură de acțiunile statelor vecine.
Orice încercare a conducerii Transnistriei de a schimba situația în mai bine pe baza stabilirii unor relații de dialog constructive cu Chișinăul și Kievul se lovește de neînțelegerea care există cu aceste capitale. Șansa de a ieși din criză pe seama unor soluții nestandard, de forțare economică este de asemenea fără succes: după mulți ani de sancțiuni și blocare, potențialului industrial al Transnistriei i-au fost cauzate pierderi esențiale. Soluțiile inovatoare de reformare a întregului complex industrial necesită investiții mari pe care Transnistria nu are posibilitatea să le facă în prezent.
Situația politică negativă actuală a început să aibă efect direct asupra populației Transnistriei. În această situație este important de a elabora o strategie nouă pentru susținerea populației, care ar include realitățile actuale a relațiilor Transnistriei cu Moldova și Ucraina.
În primul rând, o parte componentă a acestei situații ar trebui să fie transformarea “Problemei Transnistriei” ca parte componentă pe ordinea de zi mediului de presă și de expertiză, de a activiza această problemă în mediul public al Rusiei, Moldovei și Ucrainei. Acest lucru ar da un impuls și altor procese politice participanților la dialogul „5+2”. Foarte important ar fi de a propune locuitorilor Transnistriei „o nouă viziune” în orientarea către vectorul UE sau Euroasia de dezvoltare.
A vorbi în Transnistria despre vectorul de dezvoltare spre UE este imposibil, deoarece nu se vede mecanismul concret de rezolvare a problemelor economice create artificial. Până în prezent încă nu este rezolvată problema utilizării transportului de marfă a Transnistriei pentru livrarea și exportarea mărfurilor. Parcul de automobile nu este autorizat, nu au carnete TIR, CMR, nu este posibil transportul de mărfuri cumpărătorilor care se află în afara Transnistriei. Această problemă există încă din 2004, când Republica Moldova a refuzat eliberarea acestor documente pentru exportul mărfurilor. Din 2012 au avut loc mai mult de 20 de ședințe a grupelor de experți (de lucru) în privința problemelor existente în dezvoltarea domeniului de transport și drumuri. În 2013, părțile s-au apropiat de soluția deblocării transportului de marfă prin posibilitatea utilizării unor numere de identificare auto neutre, dar partea moldavă a blocat această soluție.
Până în prezent nu este rezolvată problema transferurilor bancare în dolari USA și interdicția impusă băncilor americane de a efectua operații de transfer bancar cu RMT. Soluționarea acestei probleme depinde în totalitate de politica Guvernului Republicii Moldova față de Transnistria. Banca Națională a Republicii Moldova a trimis în repetate rânduri comunicarea către băncile centrale și comerciale ale diferitor state din lume în care se cerea încetarea operațiilor cu banca Transnistriei, având în vedere că aceasta nu are licență de la banca națională a Republicii Moldova Unele bănci de peste hotare au restricționat operațiile bancare cu instituțiile financiare din RMT, ceea ce a dus la apariția unor situații când băncile corespondente nu pot garanta efectuarea plăților băncilor transnistrene în dolari USA și în euro în folosul și în numele rezidenților Transnistriei. Banca Națională a Moldovei insistă ca băncile din Transnistria să obțină licențe pentru operații bancare de la Banca Națională a Moldovei, adică să intre în câmpul legislativ al Republicii Moldova – ceea ce este de neacceptat conform politicii externe a Transnistriei.
De exemplu, a devenit foarte actuală în 2016 problema legată de introducerea în mod unilateral de către Republica Moldova și Ucraina a blocării circulației mărfurilor de import către Transnistria pe căile ferate, inclusiv a produselor petroliere. Acest lucru poate duce la oprirea activităților complete a transportului de persoale și a mijloacelor de transport individual al cetățenilor regiunii Transnistria. În raportul său referitor la această problemă, ministrul de externe al Transnistriei Igor Șornicov a subliniat: „La conferința din Bavaria, Republica Moldova și Ucraina au blocat importurile de petrol ale Transnistriei. Acest fapt a generat o situație de criză în republică. Consultațiile ulterioare acestei hotărâri cu partea Moldovei a scos la iveală caracterul premeditat al acestor acțiuni și nedorința părții moldovenești de a accepta soluții de compromis în acest domeniu.”
Republica Moldova, în cadrul procesului de tratative, exclude orice variantă de acțiuni commune între căile ferate ale Transnistriei și Moldova. Partenerii moldoveni propun Transnistriei să rezolve de sinestătător problema blocării centralei „Kuciurgan” cu Ucraina. Pentru ca mărfurile să treacă spre Transnistria, Chișinăul insistă ca ele să fie înregistrate suplimentar în Moldova și de asemenea se insistă asupra construirii unor noi puncte de control la stațiile Bender-2 și Râbnița. În acest mod, Republica Moldova a încetat să mai respecte convenția semnată în martie 2012. În consecință, Transnistria a inițiat organizarea unei întâlniri extraordinare în formatul “5+2” pentru rezolvarea problemei, deoarece aceste acțiuni unilaterale ale Republicii Moldova încalcă înțelegerile care au fost semnate în 2012. Adresările către Moldova și Ucraina au rămas însă fără un răspuns, de aceea Transnistria spera să obțină rezolvarea acestei probleme cu ajutorul mediatorilor în cadrul unei intruniri extraordinare în formatul “5+2”
Poziția Republicii Moldova poate fi definită reieșind din discursul Primului Ministru al Moldovei Pavel Filip: „Până în prezent, cu părere de rău, discuțiile au loc doar pe probleme socio-economice. Este necesar să trecem la dezbaterea problemelor ce țin de statutul acestei regiuni și a problemelor securității. Planificăm că în viitorul apropiat să avem o discuție mult mai detaliată în Guvern având în vedere și părerea opiniei publice în privința statutului special al Transnistriei, pentru a ști care sunt pașii următori pe care trebuie să-i facem în acestă problemă”
În Republica Moldova se înțelege foarte bine că tactica „pașilor mici” adoptată în 2012 se justifică, de oarece este îndreptată spre rezolvarea unor probleme concrete și spre îmbunătățirea nivelului de viață a cetățenilor ambelor părți. În același timp, orice soluție pozitivă în acest domeniu nu numai că avansează tratativele, dar duce și la întărirea relațiilor de încredere reciprocă a cetățenilor de pe cele două maluri ale Nistrului. Dorința de a discuta problemele statului Transnistriei se lovește de constatarea refuzului Republicii Moldova de a respecta tactica „pașilor mici” adoptată în 2012, care la o anumită etapă a permis organizarea unor activități bilaterale relative nonconflictuale și rezolvarea unor probleme actuale pentru ambele părți”
Rezultatele acestei tactici au fost obținerea stabilității în funcționarea școlilor în limba română în Transnistria, activizarea comerțului bilateral, îmbunătățirea situației fermerilor din Dubăsari. La rândul său, Transnistria a obținut unele „facilități” în domeniul circulației libere, până nu demult au funcționat eficient comunicațiile pe calea ferată, a fost exclusă taxa pentru exportul și importul mărfurilor transnistrene în Republica Moldova și excluderea taxei ecologice.
Transnistria continuă să se opună blocadei căilor ferate, economice, transporturilor, informaționale și diplomatice impuse de Moldova și Ucraina. Astăzi, apărând drepturile populației de pe teritoriul Transnistriei este necesar de a continua rezolvarea problemelor din domeniul transporturilor, recunoașterea diplomelor de studii transnistrene, restabilirea rețelei de legături telefonice directe.
Republica Moldova acceptă discutarea acestor probleme într-un mod destul de rezervat, deoarece rezolvarea lor ar duce la întărirea Transnistriei. Republica Moldova, având susținerea Ucrainei și a altor parteneri internaționali, blochează orice potential de dezvoltare a Transnistriei – ceea ce înrăutățește foarte mult situația locuitorilor Transnistriei și le încalcă drepturile la libera circulație și dreptul la activitățile de antreprenoriat.