Pornind de la disponibilitatea maselor de a-şi crea iluzii, pentru a avea în ce crede, încercăm să apreciem de care calitate sunt iluziile, apărute pe ambele maluri ale Nistrului ca urmare a alegerilor liderului. Ambii proaspăt aleşi sunt adepţii apropierii de Rusia (mai bine de spus – adepţii încorporării în componenţa acesteia – I.L.) – fapt care, din start, provoacă iluzia că aceştia „ar putea găsi un numitor comun”?
Ţinînd cont de faptul că declaraţiile lui Dodon se mai traduc încă în română, ne vom concentra asupra celor ce aparţin lui Krasnoselischii – evident, nu ratând posibilitatea de a apela către acelea ale lui Dodon, pentru a evidenţia tangenţa sau divergenţele.
Astfel, la 17 decembrie curent, Vadim Krasnoselischii prin intermediul portalului de ştiri RT („Russia Today”, ceva de genul „ruşii astăzi” – practic, principalul portal propagandistic a Kremlinului), a familiarizat lumea cu planurile noii conduceri de la Tiraspol. Din start fostul general de miliţie a declarat că „noi, Transnistria” suntem parte compnentă a lumii ruseşti. Probabil, este cel mai important moment în opţiunile noului „preşedinte”, accentuate – ca să fie excluse orice alte opinii, variante sau tălmăciri. Cam de acelaşi gen a fost şi declaraţia secundă – „recunoaşterea Transnistriei de către cancelariile lumii e doar problema timpului”. Pe acest fundal, cea de a treia afirmaţie, potrivit căreia Tiraspolul este dispus de a conlucra cu Ucraina şi Moldova nu pare a fi una principială, ci mai de grabă de „ochii lumii”.
Cu ce veţi începe activitatea de Preşedinte?
V.K. (Vadim Krasnoselischi). Voi începe cu ceea ce am promis poporului. Voi crea condiţii pentru stabilitatea „statalităţii şi a instituţiilor statale”, pentru ca acestea să nu derapeze din albia legalităţii. Dacă tindem să fim recunoscuţi, este cazul să evităm abateri de la propria legislaţie. Asta am promis şi voi realiza neapărat. Apoi, voi ridica secretizarea exagerată asupra gestionării bugetului. Vom opri activitatea diferitor fonduri, scheme, prin care din „republică” se extorcau sume colosale, care apoi se găseau pe conturile unor persoane controversate. Evident, se va cere completarea instituţiilor cu cadre noi, necorupte, cu asta mă voi ocupa în primul rând.
RT: Compania electorală a decurs cu multă critică, nu neapărat loială. Cum veţi proceda cu aceşti „critici”, nu le veţi aminti declaraţiile?
V.K. Am o atitudine loială faţă de critică, consider că adevărul se naşte în discuţii. Voi fi şi în acest caz consecvent. Evident că nu-i socot de critici pe cei care mint în mod conştient, pentru a induce lumea în eroare.
RT: Nu sunteţi recunoscuţi, însă participaţi la tratative internaţionale, sunteţi subiect al relaţiilor internaţionale. Nu vă irită asta, nu provoacă asta senzaţia unei incorectitudini?
V.K. De ce fel de ofensă poate fi vorba? Doar este geopolitică. Cum putem eticheta procesele geopolitice? Cum putem reproşa prăbuşirea Uniunii Sovietice? Şi apoi, nu sunt de acord, că nu suntem recunoscuţi. Ne-au recunoscut multe state, între care Rusia şi Moldova. Faptul nu se declară oficial, însă de la asta el nu dispare. (Pasajul ce urmează demonstrează „cunoaşterea profundă” de către Krasnoselischii a istoriei. Acesta în mod obraznic „iluminează jurnaliştii”, fiind convinşi, că ei nu cunosc „istoria Transnistriei” I.L.) Potrivit acestu „erudit”, în 1924, la Harcov, la iniţiativa lui Gh. Kotovschi a fost lansată ideea formării Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti Autonome în teritoriul actualei Transnistriei. Care ar fi fost motivul formării acestei republici? Noi cu toţii ştim, declară Krasnoselischii, că pînă-n 1917(?) Basarabia a fost ilegal ocupată de către România Regală. Românii nimiceau etnosul moldovenesc, cultura, limba, scrisul, însuşi poporul moldovenesc, transformându-l în cel românesc. Într-o astfel de urgie am supraveţuit pînă-n 1940, cînd ca urmare a pactului Molotov-Ribbentrop, Basarabia a fost alipită RSSAM, şi, apoi s-a format RSSM. Protocolul adiţional, continuă Krasnoselischii, a fost nu altceva decît restabilirea dreptului Rusiei Sovietice asupra Basarabiei. Respectiv, când Parlamentul RM în 1990 a denunțat pactul, el s-a refuzat de Trnasnistria. Asta ar însemna că Moldova, ca şi alte state, inclusiv Rusia, care au denunțat pactul Molotov-Ribbentrop, au recunoscut statalitatea Transnistriei. Dacă ne imaginăm existenţa unei Curţi Internaţionale Independente, apoi această Curte neapărat ar fi recunoscut suveranitatea noastră.
Nu ar avea sens a înşira aici exerciţiile pseudoştiinţifice ale unui secesionist. De nu ar avea acestea o destinaţie, concret adresată: declaraţiile lu Dodon referitor la soluţionarea diferendului nistrean. Krasnoselischii a pregătit un sistem de „argumente”, pentru a riposta atacurilor, care neapărat vor urma. Nu se exclude că lui Dodon i s-a promis reintegrarea statului prin federalizare. Şi Krasnoselischii pregăteşte solul pentru a exclude o asemenea evoluţie. El declară că „republica” are drept de a fi recunoscută şi vreo dată această recunoaştere va avea loc. El exclude aderarea regiunii la RM. Krasnoselischii afirmă că ei, transnsitrenii, au conservat în teritoriul lor limba moldovenească, pe când în dreapta Nistrului vorbesc ba moldoveneasca, ba româna. Inexactitatea dată trezeşte multe întrebări. La noi totul e clar, vorbim moldoveneasca în grafie chirilică. Ca şi 600 de ani în urmă, limba e aceea în care vorbeau gospodarii Moldovei. Însă, noi avem 33 de etnii, vorbim 33 de limbi, dar toţi suntem transnistreni. Noi nu ne separăm conform apartenenţei etnice. Noi suntem parte a „lumii ruseşti”, care există de sute de ani aici, cu care avem comunitatea morală, valorile şi credinţa. Potrivit lui, „Spaţiul lumii ruseşti”, este spaţiul stabilităţii şi păcii. Acest spaţiu, conform declaraţiilor lui Krasnoselischii, va deveni atractiv pentru întreaga Europă de sud-est. Deja vedem că liderii pro-Rusia au venit la putere în Moldova şi Bulgaria. Cu asta procesul nu va stopa, odată ce pe toţi îi atrage Rusia. Nu poate fi nici vorbă de a schimba mandatul actualei operaţiuni pacificatoare, efectuată preponderent de FR, cu unul instrumentat de OSCE. Poporul crede Rusiei şi nimănui altcuiva.
RT: Ar însemna aceste afirmaţii, că apropierea de Moldova ar putea avea loc pe platoul „spaţiului rusesc”? Igor Dodon declară intenţia de a integra Transnistria în statul moldovenesc?
V.К.: Nu e aşa. Eu doar nu în zădar am recurs la istorie. Sunt curios să cunosc, Igor Nicolaevici (Dodon-I.L.) ia în calcul deciziile Parlamentului RM? Sau se face a le uita? Întrucât el este independent în luarea şi realizarea deciziilor? Moldova, după cum ştim, este stat parlamentar. Preşedintele e prorusesc, pe când Parlamentul – proeuropean. Ce va urma? Un nou conflict, poate şi o nouă revoluţie oranj? Apoi, anume suveranitatea noatră ne garantează că orice val oranj nu va afecta Transnistria. Noi nu putem pune la încercare statalitatea noastră, direcţia odată aleasă de popor, spre aderare la Rusia.
RT: Şi totuşi, ar exista careva momente obiective de apropiere de Moldova?
V.К.: Nu numai de Moldova, dar şi de Ucraina. V-am mai spus, suntem un stat paşnic. Dorim să conveţuim în pace cu toţi vecinii, în special cu popoarele Moldovei şi Ucrainei. Şi dorinţa aceasta are temelii seculare care au dat naştere multor relaţii contemporane. Avem multe de realizat – deblocarea căilor ferate şi a transportului auto; recunoaşterea plăcuţelor de înmatriculare, a diplomelor de studii; clasarea dosarelor penale. Poftim, avem un câmp enorm de colaborare, dar fără a discuta referitor la statutul politic. Statutul politic este aprobat de popor. (Krasnoselischii face trimitere la referendumul din 2007, în cadrul căruia majoritatea participanţilor s-ar fi pronunţat pro-suveranitate şi aderare la Rusia. I.L).
Noul preşedinte transnistrean evită adevărul. El este angajat ai unei linii politice, care, la moment, nu are susţinerea necesară economică. Să vedem, ce spune la acest capitol structura vamală locală. Deci, potrivit rapoartelor vamei, exportul şi importul transnistrean în 2016 prezintă următorul tablou:
- Substanţe minerale: Import – 3,95 mil. dolari SUA, export-31,35 mil. dolari.
- Confecţii, ţeseturi: Import-1.27, export – 25.19 milioane dolari SUA.
- Materiale farmaceutice: Import – 21,39, export 14,6 milioane dolari SUA.
- Îmbrăcăminte: Import – 946 mii dolari SUA, export – 15,87 milioane dolari SUA.
- Lemn: Import – 11,68,export – 1,2 milioane dolari SUA.
- Piele: Import – 8,99, export – 1.83 milioane dolari SUA.
- Alte mărfuri: Import – 34.78, export – 231,28 milioane dolari SUA.
Sensul şi importanţa cifrelor va fi clară puţin mai tîrziu. La moment accentuăm, că din primele poziţii ale listei principalelor obiecte de export au dispărut metalul, maşinile electrice şi în genere produsul industriei grele, băuturile alcoolice – totul, ce nu numai că forma exportul, dar crea iluzia unei formaţiuni statale vitabile. Un stat care are perspectivă, dispune de produse solicitate acolo unde el tinde a fi prezent, în FR. Îndată vedem, dacă e aşa.
Potrivit statisticilor, volumul relaţiilor comerciale externe ale regiunii în 11 luni ale anului 2016 constituie 1 miliard 253 milioane dolari SUA, cu 22% mai puţin ca în anul precedent. 489 milioane a constituit importul regiunii şi, respectiv, 764 – exportul. Exportul s-a diminuat cu 13%, iar importul cu 26%.
Structural, exportul este prezentat în următorul mod: pe prima poziţie, cu 35%, este plasată energia electrică, care se furnizează în exclusivitate Republicii Moldova. Locul secund cu 20% îl ocupă producţia industriei uşoare (ţesături, piele, confecţii); metalurgia e plasată pe locul trei, constituind doar 16%, şi locul patru cu 15% îl deţine produsul alimentar (icre negre, divin, grîu).
Moldova şi Ucraina.
Moldovei, indiferent de etichetări, i-au revenit 46,3% din exporturile regiunii, Ucrainei – 11,3%. În total, este mai mult de jumătate din exportul integral. În cifre, exportul în Moldova constituie 226,4 milioane dolari SUA, cu 50 mai puţin ca în anul precedent. Scăderile sunt condiţionate de reducerea tarifului la energia electrică, exportată în drapta Nistrului. Chişinăul procură energia electrică, transformată din gaz natural, pentru care Tiraspolul nu plăteşte Rusiei mulţi ani. Datoria a depăşit 5 miliarde de dolari SUA.
În Ucraina exportul s-a majorat cu 20%, în cifre de la 55,33 la 46,4 milioane dolari SUA. Structura exporturilor nu este descifrată; putem presupune că este vorba de metal şi ciment.
În Uniunea Europeană s-au exportat mărfuri în volum de 152,5 milioane dolari SUA, mai puţin ca în anul precedent cu 31,3 milioane (cu 17%). Astfel, din exportul integral, cel adresat UE constituie aproape o treime. Recipienţii principali ale mărfurilor transnistrene sunt România, Italia şi Germania. Relaţii comerciale s-au menţinut cu Slovacia, Polonia, Cehia, Bulgaria, Franţa, Marea Britanie, Letonia, Croaţia, Lituania, Suedia. În 2015 exportul în UE depăşea importul cu 8,2 milioane dolari SUA, pe când în anul curent importul a depăşit exportul cu 3.3 milioane. Cifre minuscule, ele destul de convingător demonstrează capacităţile mizere economice regionale, în special comparativ cu afirmaţiile liderilor acestei formaţiuni separatiste.
În Rusia, Transnistria a exportat mărfuri în volum de 41,4 milioane dolari SUA, mai puţin ca în anul precedent. Din volumul total a exporturilor, partea care revine Rusiei deja pe parcursul mai multor ani este de 8-8,5%, ce este destul de insuficient.
Pornind de la scopurile afişate de Vadim Krasnoselischii de integrare u Rusia, Transnistria are de realizat lucruri foarte importante. Ori să mărească volumul relaţiilor economice cu Rusia, pentru a argumenta apropierea politică de aceasta, ori să explice dominarea relaţiilor economice cu UE, în detrimentul celor cu FR, scrie Pavel Uvarov, autorul materialului.
Este greu de imaginat că problema dată ar putea fi soluţionată pe căile unei ideologii primitive, promovate de Krasnoselischii.