Insistența, cu care continuăm să urmărim același subiect – eventuala declanșare ai unui nou conflict armat în regiunea transnistreană – derapează lent spre o dependență schizofrenică, când toate informațiile obținute se analizează sub un singur aspect. Pentru a scăpa de dependența care tot mai evident se detectează în abordarea informației, am decis a analiza la rece ceea ce ține de subiectul respectiv, ca apoi să facem concluzia.
Deci, la 27 octombrie curent, personal Vadim Krasnoselischii face următoarea declarație: e cazul să renunțăm la declarațiile politice și să recurgem la soluționarea problemelor, de care depinde viața oamenilor simpli. Declarația e prilejuită unei tentative cu context. Administrația de la Tiraspol caută noi ”inițiative”, cu aportul cărora ar putea convinge partenerii să accepte reluarea negocierilor în formatul ”5+2”. De această dată și-au amintit de podul auto peste Nistru, situat în preajma satelor Gura Bîcului și Bîcioc (în stânga Nistrului). O problemă cu o istorie lungă, în care Tiraspolul consecvent și activ a protestat contra deschiderii circulației pe acest pod și acest drum (drumul, ce leagă Cernăuții de Odessa, aproape impracticabil de la construire, din cauza podului scos din funcțiune). Și, aflat în profunda criza de idei, Tiraspolul a decis să scoată la bătaie ultimul as – podul, asupra deschiderii circulației, pe care Chișinăul a insistat mulți ani la rând.
La 27 octombrie curent, inspectând construcția personal, Krasnoselischii a declarat că podul ar putea fi deschis pentru circulației, cu condiția că va fi efectuată expertiza tehnică referitoare la starea construcției, și în situația în care Chișinăul manifestă disponibilitatea de a-l demilitariza. Anume cu această ocazie, Krasnoselischii a afirmat că e cazul de evitat lozincile politice și de soluționat problemele vitale ale oamenilor. Mai departe – partea transnistreană a fost aceea care a lansat inițiativa reactivării podului, dar cu condiția indicată: excluderea utilizării acestui în scopuri militare.
El a amintit că podul este în cadrul traseului M-14, parte componentă a coridorului paneuropean de transport nr.9, de practicarea efectivă a căruia ar fi cointeresate atât statele UE, cât și cele din CSI. Comentariul redacției ”Novosti Pridnestrovia”. Podul a fost explodat în perioada conflictului din 1992, restabilit la începutul secolului (probabil, a 21-lea), însă circulația pe el nu a fost admisă.
Cum a menționat Vitalie Ignatiev, pretinsul ministru de externe a ”rmn”, propuneri referitor la condițiile deschiderii acestui pod au fost expediate participanților la negocieri în formatul ”5+2”. ”Inițiativa noastră, continuă funcționarul, poartă un caracter absolut umanitar, rațional și este axată la crearea condițiilor pentru dezvoltarea relațiilor economice, comerciale și de transport. Dacă obținem un răspuns pozitiv al Chișinăului, formăm un grup mixt de experți, care vor testa starea podului și vor prezenta concluziile referitor la capacitățile de exploatare a podului. Cum a spus Ignatiev, problema de mai mult timp a figurat în procesul de negocieri între Chișinău și Tiraspol. În 2012 și 2013 au fost întreprinse tentative de a o soluționa, dar de fiecare dată activitatea la acest capitol se stopa. De ordine, a menționat Ignatiev, efectul negativ revenea din partea Chișinăului, care nu se pronunța concret referitor la neutilizarea podului în scopuri militare, indiferent de faptul, că este situat în zona de securitate și este controlat de forțele de menținere a păcii. Problema e în nivelul de seriozitate în abordarea problemei și în atitudinea către interesele oamenilor. Sperăm că Moldova va demonstra o atitudine respectivă.”
Fariseismul unei asemenea abordări nu are măsură, dar sunt absolut convins, că se vor găsi mulți, locuitori în dreapta Nistrului, funcționari în Misiunea OSCE, CE, UE etc. care vor crede aberațiilor înșirate.
Începem cu 1992. Podul respectiv, ca și altele trei, a fost explodat de partea transnistreană. Avea el sau nu avea o importanță logistică militară este greu de spus. Faptul incontestabil e unul: cei au distrus sunt din Tiraspol.
La sfârșitul anilor nouăzeci, partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova, statele europene, au alocat mijloacele financiare necesare și au creat condițiile pentru a repara podul. La invitația Chișinăului un grup de ingineri din statale baltice au efectuat proiectarea reparației – evident, avânt la bază rezultatele testării generale a construcției sub aspectul consecințelor exploziei. Primind verdictul pozitiv, inginerii au organizat lucrările de reparație. La finalizarea procesului a venit timpul a numi data și procedura lansării podului în exploatare. Și, liderul de atunci de la Tiraspol, Igor Smirnov, a declarat că el consideră indiscutabil aspectul aflării lui între persoanele oficiale, care vor oficia festivitatea – deschiderea circulației pe podul indicat. Evident, Chișinăul nu a putut accepta așa obrăznicie. Nu trezește nici o îndoială, că decizia de a exploda podul a fost adoptată cu concursul lui Smirnov. Existau și alte momente negative, comise de acest individ la adresa Chișinăului, care nu permiteau satisfacerea acestei doleanțe. Aflând decizia, Smirnov a ordonat îngrădirea drumului la nord de Nistru cu un val enorm de prundiș, ce ar exclude circulația peste pod definitiv. Nici un cuvânt cu privire la eventuala utilizare a podului în scopuri militare nu a fost rostit. Podul ca construcție, nu prezintă pericol. Delegația Chișinăului în CUC de multe ori a solicitat partenerilor revenirea la problema dată, deseori având la bază adresările locuitorilor satelor din stânga Nistrului, care mult depind de acest pod. Răspunsul de fiecare dată rămânea negativ. În 2011, după schimbarea liderului la Tiraspol, s-a decis a reveni la examinarea problemei. Ba mai mult, în grupul de lucru s-a decis a pregăti teritoriul adiacent și accesul spre pod, pentru a urgenta decizia pozitivă. Reprezentanții Chișinăului au organizat o brigadă de muncitori, care urmau a face ordine pe pod și în împrejurime. Aflând asta, colonelul Anatolie Zverev, pe atunci șeful trupelor ruse în contingentul de menținere a păcii, personal s-a deplasat la pod și a întrerupt lucrările.
La moment, cum am menționat anterior, Moscova și Tiraspolul sunt în căutarea unor propuneri pentru eventuala ședință a formatului, la care ar putea apare ca promotorii intereselor populației. Nu se exclude că Chișinăul ar putea proceda firesc, a declara că problema nu necesită a fi subordonată anumitor pre-condiții: dacă ați decis să deschidem circulația, modificăm misiunea postului la pod: din pază în control, și terminăm cu această epopee. Nici un fel de garanții de nefolosire în scopuri militare nu se vor depune, cum nu s-au depus în cazul altor două poduri restabilite. Tiraspolul neapărat va face tam-tam, la ce Chișinăul ar putea în prealabil a ”ridica masca”, a explica conținutul situației.
Totodată, Chișinăul ar putea solicita explicațiile Tiraspolului referitor la intențiile de a mobiliza rezerviștii, practic în cantitatea totală a celor prezenți în regiune. Cei aflați în rezervă sunt obligați să se prezinte la punctele de concentrare. Iar cei trecuți de vârsta aflării în rezervă, au primit invitații care nu sunt atât de categorice la capitolul ”prezentare”. Potrivit deciziilor CUC din septembrie 1992, orice mobilizare a rezervelor militare în Zona de Securitate sunt interzise. Faptul că mobilizarea este totală, a confirmat-o pentru ”Novosti Pridnesctrovia” la 30 octombrie curent, colonelul Serghei Sirotenco, șeful direcției situații excepționale a regiunii transnistrene. El a menționat că concentrarea totală a rezerviștilor va permite a aprecia corect câți cetățeni pot fi mobilizați pentru lichidarea consecințelor calamităților naturale. Sirotenco a descifrat că asemenea acțiuni au loc cu regularitate în regiune, însă la o asemenea scară – concentrarea totală – s-a recurs pentru prima dată. Anterior se practica concentrarea pe raioane, fără informarea prin mass-media. Deci, se intenționează a atinge câteva scopuri în urma acestei acțiuni. A concretiza cifra potențialului de mobilizare. Apoi – interacțiunea diferitor departamente în procesul respectiv. Informarea prin citații și invitații este atribuită comisariatelor militare. Stop. Nu poate un departament să anunțe mii de oameni, dacă nu dispune de adresele locului de trai ai acestora. Și încă una – departamentul pentru situații extraordinare a MAI, care este implicat în soluționarea consecințelor calamităților naturale sau tehnologice, invită specialiști, persoane care pot efectua anumite misiuni. Comisariatele militare recrutează pe toți rezerviștii, majoritatea cărora dețin specialități militare, inutile activităților departamentului respectiv.
Astfel, indiferent de explicațiile oficialilor, concentrarea rezerviștilor – contrar normelor impuse de Comisia Unificată de Control, are alte destinații decât reacția la calamitățile naturale.
Repetăm, nu suntem afectați de o careva paranoie. Însă, realitatea nu prea permite a crede autoritățile transnistrene, care se jură că intențiile lor sunt absolut pașnice.
La 26 octombrie curent ”Novosti Pridnestrovia” a difuzat materialul referitor la ”campionatul la luptă cu baionete”. ”Competiția” este consacrată celor 100 ani de la formarea miliției din URSS și 26 de ani a miliției transnistrene. Evenimentul va avea loc la baza de antrenament a miliției cu destinației specială ”Dnestr”, ceea ce ar putea însemna că proba este una specială, mai rar aplicată în mediul celor ce asigură ordinea publică. Am putea menționa că competițiile respective nu sunt ocazionale. Pregătirea la subiectul dat e în programul de studii a angajatului Direcției cu destinație specială. Cum a relatat Dmitrii Grișacov, șeful brigăzii cu destinație specială ”Dnestr”, angajații subdiviziunii nu numai se apără de cuțit, dar și atacă. Ar fi, contingentul cu care se confruntă poliția nu procedează cavalerește. Însă, dacă la competițiile cu baioneta între angajații poliției este invitat reprezentantul Ministerului apărării, numele căruia nu se destăinue, însă care demonstrează ”arta” respectivă în competiție în duet cu șeful direcției Dmitrii Grișacov. Dar, dacă ținem cont că la aceste competiții e prezent și ”ministrul de interne” Ruslan Mova, considerăm că avem tot temeiul a presupune, că este vorba de ceva ce depășește cadrul combaterii criminalității.
Tot la 27 octombrie curent militarii transnistreni au avut ca subiect de studii perfectarea podului plutitor. Militarii au demonstrat capacități suficiente. Timp de 12 minute au asamblat podul, care ar putea rezista la 40 tone de greutate, transportând de pe un mal a fluviului pe altul.
Indiferent de ceea ce este fixat în planurile de instruire ale efectivului armatei naționale a Republicii Moldova, seminare practice la subiectul dat nu au loc. Observatorii militari ai trupelor de menținere a păcii nu au prezentat nici un raport la acest capitol. E adevărat că ei nu au fixat nici militarii transnistreni, dar din alte motive. Reprezentanții Tiraspolului în Comenduirea militară nu acceptă deplasarea observatorilor la locul unde militarii FR sau a Transnistriei efectuează aplicații.
Cu asta ziua de 27 octombrie nu este epuizată. Militarii din GOTR au efectuat aplicații la combaterea terorismului. Pentru participarea la aceste aplicații, comenduirea GOTR a aplicat 10 unități de tehnică militară de luptă și 50 de militari. Potrivit legendei, teroriștii convenționali au atacat sediul statului major a GOTR, având ca scop acapararea ostaticilor, a documentelor secrete și lichidarea centrului de comunicații. Evident, contingentul militar a GOTR cu succes a respins atacul, nimicind grupul de teroriști. Un element important – militarii au obținut deprinderi de a ataca în condiții de lupte în localități, în orașe. De obicei trupele de infanterie nu prea au misiuni în orașe populate. Probabil, planurile de pregătire de luptă ale GOTR, care ar avea ca obiectiv paza depozitelor de la Cobasna, prevăd și asemenea situații – confruntări în orașe populate.
Nu este clar încă un moment. Potrivit direcției relații cu publicul a Districtului militar de Vest a MA a Federației Ruse, în contingentul de pacificatori a FR are loc rotația. Rotația presupune că un batalion se retrage din zona de securitate și preia paza depozitului la Cobasna. Alt batalion întră în zona de securitate și preia funcțiile de asigurare a păcii. De unde trupe care participă la aplicații militare, dacă la rotație oricare militar este la număr? 50 de persoane ar constitui nu mai puțin de 15% din ambele efective, potrivit cifrelor oficiale. Poate că aceste cifre să nu corespundă adevărului? Oricare ar fi realitatea, faptul ne demonstrează că numeric efectivul contingentului militar al FR dislocat în Transnistria depășește numărul necesar pentru a efectua ”prezența” în trupele mixte de menținere a păcii și în cei de asigură paza depozitului.
Posibil, ar fi cazul ca delegația Republicii Moldova la negocieri în formatul ”5+2” să propună examinarea acestei situații și nu a apostilei diplomelor, obținute în afara programelor de studii ale RM?