Este cunoscută sintagma potrivit căreia în campaniile electorale se fac promisiuni și se distribuie defăimări imposibile pe timp obișnuit. Nu este, evident, excepție nici Republica Moldova și teritoriul controlat de regimul secesionist de la Tiraspol. Afirmațiile ating unele aspecte, care pe timp ”de pace” ar provoca consecințe grave autorilor, dar acum, probabil, restricțiile sunt spulberate.
La 26 octombrie curent, Svetlana Gamova, șef secție la cotidianul moscovit ”Nezavisimaia Gazeta” plasează un material, intitulat ”Transnistriei i se propune unirea cu România”. Fără ghilimele. În subtitlu e menționat: ”Candidații la președinție în Moldova mizează pe București și Kiev”. Pacea în Transnistria este la moment asigurată de pacificatorii din FR. Trebuie de menționat că, de data aceasta, pregătind articolul, S. Gamova s-a referit nu atât la programele electorale ale pretendenților, cât la identificarea și publicarea ”sperietoarelor” care ar influența alegătorul să susțină candidatul Kremlinului.
Ea scrie: ”Alegerile în Republica Moldova, preconizate pentru 1 noiembrie curent, ar putea schimba nu numai soarta Moldovei, dar și a Transnistriei, care s-a separat de RM. Candidatul la Președinție de la Partidul Unității Naționale Octavian Țicu a declarat că soluționarea problemei transnistrene trebuie plasată României și Ucrainei. Maia Sandu, candidatul PAS, propune ca experiența proceselor din Donbas să fie utilizată în procesul de reglementare transnistreană. Iar, atenție, ”primul șef al Serviciului de Informații și Securitate” Anatol Plugaru a declarat că ”jocurile în jurul Transnistriei ar putea finaliza cu un conflict de proporții regional”. Vom urmări evoluția opiniilor, însă, careva explicații raționale nu vom obține. Se formează impresia că perioada electorală este concepută de către mulți ca o libertate absolută de exprimare, când poți lansa orice inexactitate, fără riscul de a o primi după merite.
Candidatul la președinție Octavian Țicu consideră că Republica Moldova nu e capabilă de una singură să soluționeze problema transnistreană, odată ce acest stat nu dispune de potențialul militar, politic și economic necesar pentru un discurs convingător cu Moscova, care deține influența totală în regiune. Noi, spune Țicu, privim problema din două aspecte. Primul – soluționarea problemei istorice a Basarabiei, prin unirea acestei cu România. Ea se bazează pe adevărul istoric. Cât ține de aspectul transnistrean, de acesta se vor preocupa România și Ucraina. Aceste state dispun de un potențial incomparabil cu cel moldovenesc, statele sunt ”aliate în cadrul blocului NATO”. Redau așa cum e în articolul, plasat pe saitul ”Nezavisimaia Gazeta” din 26 octombrie curent. Gamova deseori foarte liber operează cu date și evenimente (ceva mai târziu, tot în acest articol, ea va afirma, că referendumul cu privire la viitorul Transnistriei ar fi avut loc în 2000, pe când evenimentul s-a produs în 2006). Probabil, pentru a aprofunda ura către Ucraina, cultivată în Rusia, jurnaliști au liber a comite asemenea erori. Țicu, scrie Gamova, consideră că dacă Rusia va insista de a conserva existența enclavei transnistrene, iar populația de acolo va fi inspirată contra Ucrainei și a României, procesul nu va avea o dezlegare în termeni raționali. Este altă cale – realizarea unui referendum. De dat posibilitatea în mod democratic să se expună populația. Gamova se întreabă – cum ar putea fi organizat referendumul în Transnistria, pe teritoriul căreia nu a avut loc nici un scrutin electoral organizat de autoritățile moldovenești? La 1 noiembrie curent vor avea loc alegerile prezidențiale, dar nu se cunoaște, vor participa sau nu la ele transnistrenii, în situația în care accesul în regiune este strict limitat din motive de securitate epidemiologică.
Cât ține de referendum, Vadim Krasnoselischii, liderul de la Tiraspol, i-ar fi relatat autorului că în ”republica transnistreană” se ține cont de un singur plebiscit, care a avut loc în anul 2000? Și în cadrul căruia ”transnistrenii s-au expus pentru separarea de Moldova și aderarea ulterioară la Rusia”. În Transnistria acest proces se numește ”întoarcerea acasă”, după o analogie cu Krimea. În Moldova, procesul ar fi comparat cu cel din Karabahul de Munte. (La moment nu am întâlnit nici o opinie care ar putea fi considerată ca propaganda proceselor din Caucaz, pentru soluționarea problemei transnistrene). Însă, toate declarațiile care au fost până acuma, nu costă nimic în comparație cu cele ce urmează. Gamova ne comunică, că ”Deputatul în Parlamentul Moldovei din prima legislatură, semnatarul Declarației de Suveranitate, primul șef al Serviciului de Securitate Anatol Plugaru a evoluat în rețelele de socializare cu următorul punct de vedere. ”În imediată apropiere de hotarele Moldovei ia amploare un conflict regional enorm, provocat de promisiunile date de Turcia Ucrainei de a contribui la returnarea Krimeei. În condițiile date, statul nostru ar trebui să încheie cu FR un acord politico-militar, corespunzător situației, și să solicităm Rusia se plaseze în Moldova armament cu destinația de prevenire și preîntâmpinare, cum ar fi complexele ”Iskander”, dispozitive pentru identificarea la distanțe mari și distrugere a dronelor, ce ne va permite să contribuim la asigurarea păcii în regiune”. Plugaru consideră că ”pe fundalul evenimentelor din Karabahul de Munte, ambele părți ale Moldovei, inclusiv Transnistria nerecunoscută, ar putea fi implicate în conflict. În caz că Ucraina se implică în soluționarea diferendului nistrean de comun acord cu România, NATO ar putea a se implica de partea Ucrainei, care, ghidată de actualul președinte, ar putea a se poziționa contra Rusiei și activizând conflictul transnistrean”. Conform celor spuse de Plugaru, „cele mai sumbre pronosticuri ale lui referitoare la posibilitatea unui conflict regional în apropierea hotarelor Moldovei, s-au dovedit a fi realitate. Nu e deștept acela care consideră că Karabahul sau Belarus nu ne vizează, că nu ne vor afecta evoluțiile de acolo”. De menționat, scrie Gamova, că și alt candidat la președinția RM, Maia Sandu, a declarat că este cazul de a implanta în Moldova experiențele Ucrainei în cazul Donbasului. (Probabil, ar fi cazul de specificat, care anume experiență ucraineană M. Sandu consideră acceptabilă pentru practica din Moldova. Evident că nu operațiunile militare). Cum afirmă S. Gamova, dacă la alegerile din 1 noiembrie va fi ales unul dintre candidații proeuropeni, Transnistria se va confrunta cu provocări destul de serioase (din nou declarație fără argumente. Cine ar fi sursa provocărilor?). Iar Rusia se va confrunta cu necesitatea de a alege: a apăra regiunea, unde locuiesc 200 de mii de cetățeni ai FR și își satisfac serviciul militar ”pacificatorii ruși”, ori să se dezică de acest teritoriu, permițând Ucrainei și României să decidă soarta acestuia. Ni se comunică, că Vladimir Putin, în cadrul alocuțiunii sale de la clubul ”Valdai”, s-a pronunțat pentru I. Dodon în calitate de președinte al RM. Gamova declară că această opinie ar fi fost concepută în Moldova de majoritatea alegătorilor la direct, ca indicație, pentru cine se voteze. Ea a argumentat afirmația prin faptul că, potrivit sondajelor, V. Putin permanent este nominalizat ca cel mai popular și influent politician în republică. Dar, pentru a mai tensiona situația, Gamova dă cuvânt autorităților moldovenești, care nu exclud că în țară ar putea fi importat ”scenariul belarus”. Potrivit Prim-ministrului Ion Chicu, din primăvară în Moldova sosesc ”specialiști în domeniul organizării revoluțiilor de culoare”, dar că structurile abilitate nu le vor permite realizarea intențiilor. Protestele, spune Ion Chicu, inevitabil dăunează profund activitatea statului. După cele din 7 aprilie 2009 avem pierderi enorme, inclusiv pierderea aeroportului, furtul miliardului organizat de forțele ”proeuropene”, etc. El speră, că populația nu va permite revenirea la instabilitatea de după protestele din 2009.
Da, e nevoie de mari capacități imaginative, pentru a desena un asemenea tablou. Probabil, cei care regizează asemenea ”bombe propagandistice” consideră că lumea va decide – decât ”Iskandere” și alte furturi de miliarde, mai bine candidatul susținut de Moscova. Primitiv, însă, în unele cazuri ea produce efecte.
Cât ține de Transnistria, la procesul de reintegrare, situația e mult mai dramatică. Putem afirma că Chișinăul nu dispune de argumente, pentru a sili Tiraspolul să accepte discuția la subiectul reîntregirii. Situația socială din regiune e complicată, ca să nu spunem că e dezastruoasă. Însă, sunt și alte aspecte. La 26 octombrie curent, Agenția de Știri ”Novosti Pridnestrovia” a venit cu un comunicat, rămas fără atenția presei din exterior. La uzina ”Electromaș” din Tiraspol au demarat testările a două motoare electrice cu greutatea de 25 tone și capacitatea de 1250 KVt. Sunt confecționate la comanda întreprinderii rusești ”Uralmașzavod” din Ecaterinburg. La concursul, câștigat de ”Electromaș”, au participat două uzine de profil din Federația Rusă și una din Ucraina. Uzina din Tiraspol a câștigat, propunând nu numai un preț mai avantajos (indiferent de distanța ce urmează a fi parcursă), dar și o calitate impecabilă și termeni de executare atractivi. Uzina a făcut aceste propuneri, știind că are de reparat o încăpere specială, în care nu funcționau nici liniile de transmitere a curentului electric. Că uzina nu a construit altă dată asemenea monștri – precedentul fiind doar de 15 tone. Fabricarea unui asemenea motor necesită 270 de zile lucrătoare, ”Electromaș” s-a angajat să-l finiseze într-o jumătate de an. La moment, potrivit afirmațiilor administrației uzinei, ”Electromaș” participă la concurs, pentru fabricarea a șase motoare cu greutatea de 30 și 36 tone respectiv, iar pe viitor planifică proiectarea și construcția motoarelor de 50 de tone. Cum spune Vladimir Trandafir, directorul uzinei: am penetrat această piață absolut convinși că vom avea succese. Dispunem de baza de producere performantă și de specialiști de calitate. Avem nevoie doar de dorință și de ajutorul statului. Serghei Obolonic, Viceprim-ministru în ”guvernul transnistrean” a calificat purcederea la producerea unor asemenea motoare drept eveniment extraordinar”. Așadar, ”guvernul” va contribui. Fără nici o îndoială putem să afirmăm, că succesul uzinei ”Electromaș” va fi conceput ca succes a tuturor locuitorilor din regiune.
Spuma zilelor electorale va trece. Din cele multe declarate și promise ceva va rămâne în amintirea ziariștilor și, profitând de ocazie, ei vor întreba ce se aude cu planurile de reintegrare?
Nu cred că vreunul dintre foștii pretendenți vor spune că, în fierbințeala electorală, nu s-a ținut cont de partea obiectivă. Ca urmare, nimeni nu a ajuns la concluzia că cu Tiraspolul s-ar putea de discutat în limba care o înțelege mai bine, în cea a profitului economic, ca temei al unei vieți mai bune? Dacă de găsit în Vest oportunități de genul cela, pe care le propun industriașii din Ecaterinburg, poate lumea ar deveni mai receptivă la aspectul reîntregirii? Și atunci, în nici un cap supraîncăzit de procese politice nu se va naște idei de a solicita plasarea ”Iskanderilor”?