La 28 septembrie curent, E.Şevciuc, nerecunoscutul preşedinte a „rmn” a expediat în legislativul local un proiect de lege cu genericul „Referitor la parteneriatul social-statal cu subiecţii businesului”. Adresarea este perfectată în regim de urgenţă, ceea ce presupune examinarea de către Legislativ în termen de 20 de zile. Punctul-cheie al documentului vizează cartelul comercial local „Şerif”, căruia «Preşedintele» Şevciuc propune să i se verse din propriile rezerve în „bugetul republicii” 250 (două sute cinzeci) milioane dolari SUA.
Cam de ce Şevciuc consideră, că el are drept de a înainta o asemenea cerere „Şerifului” şi că cel mai bogat monopol din regiune ar fi de acord cu o asemenea solicitare? Formal, din motiv că „Şerif” s-a eschivat de la plata impozitelor în sume colosale. Anume acest aspect este descris cu lux de amănunte în materialul ce urmează, din care noi îl vom traduce fără mari omiteri. Însă, nu înainte de a accentua asupra unui moment: „Şerif” activează într-un regim special impozitar de mulţi ani, probabil din 1997. O perioadă deloc scurtă în cadrul acestei firme a activat şi E. Şevciuc. Şevciuc a deţinut funcţia de Preşedinte a Sovietului Suprem între 2005 şi 2009, iar din decembrie 2011 este Preşedinte al regiunii. Din 2000 conduce partidul „Obnovlenie”, constituit şi finanţat de „Şerif”. Dorul de echitatea socială l-a lovit abia acum, la 28 septembrie 2016, cînd au mai rămas două luni pînă la alegeri pe care el ar putea să le piardă, dacă nu obţine ceva bani. Cu bani el poate convinge populaţia să-i prelungească puterea incă pentru 5 ani. Cu banii obţinuţi într-un astfel mod (de la „Şerif”, prin lege) Şevciuc speră să anihileze spiritele protestatare în societate, care devin tot mai evidente şi tot mai evident ar fi axate contra lui. Asta e miza acţiunii în cauză. Asta e miza trădării structurii care l-a promovat şi l-a susţinut. Vor fi locuitorii regiunii capabili a înţelege, că trădătorul, indiferent cum explică el faptul, nu poate fi onest, iar lui nu i se poate încredinţa funcţii de răspundere?
Dar asta e sofistică. Nu putem opera cu noţiuni,proprii unei societăţi contemporane, aplicîndu-le celei din Transnistria. Ea nu numai că e primitivă; această societate nu vrea să scape de acest primitivism, deoarece ar trebui să deprindă un alt mod de gîndire, de aprecieri, pentru care nu este gata.
Deci, vedem, ce argumentare a pregătit autorul materialului Serghei Gorceacov. Cum explică el convingerea lui Şevciuc că el ar avea drept de a cere 250 milioane dolari SUA, iar „Şerif” ar fi obşigat să plătească? Am promis să nu ne abatem muilt de la orijinal.
Importatorul special
Totul ar fi pornit de la o anchetă, iniţiată de Comitetul Vamal transnistrean (data nu se indică), care a demonstrat că începînd cu 1997 şi pînă-n 2011 „Şerif” se bucura de înlesniri incomparabile la importurile unui şir de mărfuri pe cît de solicitate, pe atît şi costisitoare – adică, care stabil asigurau venituri. Este vorba de produse de tutungerie, de spirt etilic, de băuturi de alcool, etc. Înlesnirile se dădeau de fostul şef ai administraţiei secesioniste Igor Smirnov şi fiul acetstuia Vladimir, care mai mult de 20 de ani a condus cu vama transnistreană.
De-facto, „Şerif” avea statul de importator special – numai această firmă deţinea dreptul de a importa mărfurile vizate mai sus. În afară de denumirile indicate, structura deţinea dreptul la import a carnei de păsare, metale (feroase şi n feroase), automobile şi piese de schimb, tehnica de uz casnic, etc. Evident (continuăm în conformitate cu textul), că aceste preferinţe unilaterale au atacat zdrobitor procesul de formare în regiune ai unei economii sănătoase, bazate pe concurenţă echitabilă. „Şerif” a beneficiat de acest statut de importator special şi în 2011, cînd între I. Smirnov şi partidul „Obnovlenie” (fondat de „Şerif” – I.L.) ar fi apărut contradicţii, care au evoluat în conflict. Probabil, acest conflict se dezvolta în afara scemelor „economice”. Însă, totul expus pînă aici nu descrie integral situaţia în gravitatea ei deplină. Problema constă în faptul că „Şerif”, fiind importator special, plătea taxe minimale sau mai mici ca cele minimale. Prin dispoziţiile, semnate de I. Smirnov, „Şerif” obţinea dreptul a nu plăti accizele şi taxele de import – factor care direct afecta capitolul „venituri” al bugetului transnistrean. În consecinţă, cum a declarat Iurie Ghervaziuc, actualul şef al Departamentului vamal transnistrean, între 2006 şi 2011 Societatea cu Responsabilitate Limitată (SRL) „Şerif” (aşa e denumirea oficială) a achitat impozite în volum de 7 milioane dolari SUA. Pe cînd, potrivit lui Ghervaziuc, dacă nu deţinea preferinţele indicate în calitatea sa de importer special, urma să achite 937 milioane dolari SUA. Repetăm: suma vizează perioada între 2006 şi 2011, pe cînd „Şerif” operează cu o formă specială de plată a impozitelor din 1997, adica, mai mult de 15 ani. Nu trezeşte nici o îndoială că dispoziţiile semnate de I. Smirnov contravin Codului Vamal transnistrean şi legii cu privire la „Activitatea economică externă”. Fenomenul merită o examinare separată de către organele abilitate.
Care consecinţe a avut această brutală, intenţionată încălcare a legislaţiei? Bugetul republicii timp de 6 ani a fost văduvit de un venit în mărime de 930 milioane dolari SUA. Aceşti bani, care urmau să ajungă la buget, dar au trecut pe lîngă el, au rămas la „Şerif”. Datorită acestor bani, SRL „Şerif” şi-a consolidat poziţiile, iar economia transnistreană a derapat şi mai mult spre una monopolistă, unilaterală. Concomitent, în condiţiile limitei insuportabile de mijloace financiare, s-au agravat problemele cu care se confruntă medicina, sistemul de instruire în republică. Practic, ramurile date sunt în stare de dezastru. (Notificaţia nu merită a fi trecută cu atenţia. La moment Şevciuc declară, că datorită ajutoarelor din FR a relansat baza sistemului de asistenţă medicală şi a învăţămîntului).
Dacă pornim de la faptul, că SRL „Şerif” deţine acest statut de importator special din 1997, putem doar să ne închipuim ce volum colosal de mijloace financiare a pierdut statul în aceşti ani. Ce posibilităţi au fost ratate penru a moderniza sistemul de plată a salariilor, a pensiilor? Putem doar cu o mare aproximaţie să presupunem care sunt pierderile ca urmare a evitării conlucrării cu republica a investitorilor din exterior, care au ales alte căi, confruntîndu-se cu regulile de joc aplicate la Tiraspol. Ar merita o apreciere aparte consecinţele grav, cauzate sectorului agricol al republicii de către SRL „Şerif” prin importul abuziv la carnei de găini din Brazilia şi Ungaria, ieftină şi necalitativă.
La rîndul său, SRL „Şerif”, utilizînd fără îndoială banii acumulaţi din înlesniri, şi-a procurat aşa întreprinderi eficiente, cum ar fi „TIROTEX” (combinatul de ţesături), „KVINT” – combinatul de divinuri şi vinuri de calitate. SRL devine proprietar al clubului de fotbal, pentru care cu banii UEFA construieşti un complex sportiv imens. Fondează o televiziune privată, o reţea de telefonie mobilă, pornind de la care atacă piaţa acestor servicii în Ucraina şi în Moldova. (În Moldova nu a avut succes, dar în Ucraina controlează un segment destul de impunător). Activele firmei se multiplicau tocmai atunci, cînd populaţia pauperiza galopînd. Anume în perioada sfîrşitul anilor 90 şi începutul 2000 – nivelul mediu de viaţă a populaţiei a devenit mizerabil, dar 930 milioane dolari SUA au trecut alături de visteria statului. Suma constituie 5 bugete transnistrene, iar noi cu regularitate căutăm surse pentru a „cîrpi” gaurile, formate de deficitul bugetar.
Surprizele cu asta nu se termină. Odată cu alegerea lui E. Şevciuc la funcţia de Preşedinte, SRL „Şerif” şi-a perdut statutul de importator special – factor care îndată s-a reflectat asupra volumului defalcărilor la buget. S-a reflectat pozitiv. Între 2001 şi 2006 firma a defalcat 98,2 milioane dolari SUA, iar în ultimii 4 ani (între 2011 şi 2015) ea a plătit 198,2 milioane. Diferenţa e de 100 milioane; şi asta în condiţiile în care SRL şi-a redus cu mult volumul importurilor.
250 de milioane dolari SUA care se cer a fi transferate la buget, constituie doar 27% din suma de 930 milioane dolari SUA, care „Şerif” le-a încasat, ocolind legea. Cum pare această sugestie a Preşedintelui, ţinund cont de faptul că SRL a evoluat datorite resurselor oferite de societate? (Întrebarea autorul şi-o adresează şi răspunde, că Preşedintele a înaintat-o argumentat).
Test referitor la responsabilitatea civică
Care ar fi destinaţia acestor 250 milioane, solicitate „Şerifului”? În proiectul de lege totul este minuţios descris. În prim plan e vorba de un set de probleme sociale, care pe parcursul mai multor ani statul transnistrtean nu le poate soluţiona din lipsa de finanţe.
În caz că deputaţii acceptă legea, cea mai mare parte a sumei – 63 milioane dolari SUA – va fi atribuită Fondului dezvoltării economice a republicii. Scopul fondului – susţinerea businesului mic şi mijlociu pentru a continua crearea în republică a unei economii bazate pe concurenţă.
Şeful statului preconizează a aloca mijloace pentru majorarea cu 20% a pensiilor şi cu 10% a salariilor – opţiuni care vor necesita respectiv 49 şi 19 milioane. 10 milioane se planifică a le direcţiona pentru procurarea spaţiilor locative „apărătorilor transnistriei”, 9 la indexarea depozitelor bancare de pe timpul URSS. 100 milioane Şevciuc planifică să le folosească pentru a consolida stabilitatea bugetară, onorarea angajamentelor sociale, stabilizarea rezervelor valutare; actualmente, fapt cunoscut, alocările la buget se efectuează cu probleme – astfel, o susţinere ar fi la timp.
Examinarea acestei iniţiative în Sovietul Suprem va demonstra cît de mult „Şerif”, care a beneficiat de asistenţa statului pentru a deveni o corporaţie influentă la nivel regional şi ai cărei manageri sunt concomitent şi deputaţi în Sovietul Suprem, este disponibilă de a demonstra „maturitatea civică”.
Nu trezeşte nicio indoială că Şevciuc ştie din start răspunsul oponenţilor. Nici 900, nici 250 de milioane nu stau undeva în safeu, ca să fie date lui la prima solicitare. Refuzul, indiferent cum va fi el operat, partidul lui Şevciuc o să-l folosească la maximum pentru a demonstra „caracterul antipopular” al „burgezilor” de la „Şerif”.
Va fi sau nu realizat acest plan pentru noi nu importă. Noi am obţinut informaţii importante referitor la caracterul acestui regim, la faptul că anume extragerea veniturilor şi nu careva aspecte ce ţin de drepturile omului, au condiţionat formarea structurii. Şi fenomenul nu este epuizat, el continuă. La 28 septembrie curent, administraţia băncii transnistrene a evoluat cu o declaraţie, în care respinge acuzaţiile mass media comerciale (a „Şerifului”), că ar promova integrarea regiunii cu Moldova prin extinderea în teritoriu a leului Moldovenesc. Banca atrage atenţia publicului, că deja timp de mai multe luni solicitarea valutei pe piaţă cu mult depăşeşte propunerile (oferta), în special a băncii transnistrene (adică, valută nu este). Însă adversarii continuă atacurile, nu fac referinţă la structura solicitărilor, nu indică la faptul că leul este solicitat în ultimul moment, prioritatea fiind a dolarului şi euro. Situaţia e următoarea: timp de o lună solicitarea leului a crescut de la 57.6 milioane la 289.8 milioane dolari SUA. În special la banca „Agroprombanc” (aparţine „Şerifului”) solicitarea a inscris următorul dinamic – de la 33.4 milioane la 261.6, milioane dolari SUA (de 8 ori).
Lipsa dolarilor a condiţionat interesul către leu. Însă, odată ce leul e al Moldovei, fenomenul nu poate fi lipsit de acestă fierbere politică. În regiune nu există o învinuire mai gravă, decît acuzaţia de acceptare a unui sau altui specimen moldovenesc. O dovadă în plus, că orice ar face Chişinăul, el nu poate sparge acest scut propagandistic.
În special, dacă separatiştii şi separatismul sunt susţinuţi din exterior, de astfel de state cum este SUA. La 28 septembrie curent, ambasadorul SUA D. Pettit a vizitat Tiraspolul, unde a avut întâlnire cu Galina Antiufeev, Vice-Peşedintele legislativului. Pentru funcţionarii regiunii separatiste este suficient şi însuşi faptul că la Tiraspol a poposit delegaţia unui stat străin. Cu cei care nu prezintă interes, nu se discută – aşa e modul de abordare a fenomenului de către funcţionarii locali. Profitând de ocazie, Antiufeeva a declarat că pentru ei este foarte important reluarea tratativelor în formatul 5+2, pentru a avea posibilitate a soluţiona problemele cu care se confruntă cetăţenii „republicii”. Antiufeeva a acceptat propunerea ambasadorului SUA de a examina posibilitatea extinderii dialogului şi către organele legislative de la Tiraspol şi Chişinău, A specificat că Sovietul Suprem de la Tiraspol dispune de potenţialul de subiecte de discuţii necesar, însă condiţionează desfăşurarea acestei activităţi cu reluarea negocierilor în formatul „5+2”. Tiraspolul nu se bucură de faptul că este tratat drept partener, dar înaintează condiţii.
Logica procesului de tratative nu exclude întreţinerea observatorilor cu părţile-negociatoare. Însă a acepta un ton ultimativ, înaintarea condiţiilor? În situaţia dată apare o întrebare. Dacă domnul ambasador ar fi citit materialul cu „împărţirea banilor”, ar fi mers el la Tiraspol, să asculte cum se gîndesc acolo la „interesele poporului”?