Adresarea “legislativului“ tiraspolean către Moscova cu solicitarea de a fi “primiţi” în Federaţia Rusă fără îndoială face parte din scenariul “mare” al Kremlinului de refacere a URSS. Cu altă ocazie am menţionat, că Rusia încă în 2008 (concomieant cu Osetia de Sud şi Abhazia) ar fi “recunoscut” suveranitatea acestei formaţiuni rebele şi ar fi trecut-o în mod evident la gestiunea de la bugetul său de stat. Cu atât mai mult, că în 2008 Moscove deja era ferm convinsă că ea vital necesită o bază militară cu profil ofensiv în acest teritoriu. Cla, că este suficient şi spaţiul controlat de Tiraspol, dar toată Moldova este incomparabil mai avantajoasă. Astfel, scopul este definit şi nu poate fi pus unor îndoieli.
Însă, când ajunge vremea la realizări, situaţia nu evoluează aşa cum se doreşte.
În prim plan ar trebui plasate reacţia SUA şi a Uniunii Europene. Încă vreo câteva zile în urmă integral, sancțşiunile impuse Federației Ruse nu-l vizau personal pe Vladimir Putin. Şi, în general, aceste sancțiuni puţin deranjau Rusia – probabil (opinia îmi aparţine) anume din următorul motiv Frau Merkel a decalra, că acest om e rupt de realitate. Tocmai în acest context au evoluat evenimentele în Ucraina. Politicul şi diplomaţia formau fondul pe care armata şi serviciile secrete ruse ocupau teritoriile.
În ziua în care ceştinii îl slăveau pe Hristos şi sărbătoreau sfintele Paste, la Odesa participanţii mai multor organizaţii proruse au proclamat “Republica Populară Odesa din Novorosia”. Preşedinte a fost “ales” Valeriu Kaurov. Cei care au proclamat “Republica” au auzit că Novorosia este un ţinut din 8 gubernii ruse, oferite Ucrainei de către Lenin şi Troki, fără a consulta poporul. Ei au fost chemaţi ca peste tot să afirme faptul că Novorosia este pământ rusesc, parte indispersabilă a Rusiei, a lumii ruseşti, a civilizaţiei ortodoxe.
Novorosia de la Odesa deja a declara, că recunoaște regiunile Harkov, Donețc şi Karpatorusă, şi, că se pronunţă categoric contra “hundei ilegale de la Kiev”.
Important este faptul – observat şi de presa europeană – că Vladimir Putin în cadrul recentei “linii directe” a recurs la definirea Ucrainei de Est drept ”Novorosi”a. Ba a şi promis că neapărat o va proteja.
Spectrul deprotecţii la adresa regiunii respective va reflecta calitatea subiectului – mai bine spus va reflecta cine este autorul acestui proiect. Pentru a elimina orice subtilităţi, la 16 aprilie curent preşedintele Putin a semnat o lege care completează legislaţia existentă referitoare la „Cetăţenia Federaiei Ruse”. Modificările sunt chemate a simplifica la maxim procesul de acordare a cetăiţeniei ruse tuturor solictanţilor care „locuiesc în teritoriul Federației Ruzse şi sunt purtători ai limbii ruse”.
Spre deosebire de redacţiile precedente solicitanţii nu sunt obligaţi în mod categoric să refuze alte cetăţenii. Purtător al limbii ruse se echivalează cu faptul ca persoana sau rudele să fi locuit în Federația Rusă sau în URSS. Pentru a obţine cetăţenia, solicitanţii dispun de un regim favorabil de intrare în Federația Rusă, de aflare pe teritoriul ei şi de obţinere a actului de şedere.
Deci, se evidenţiează şi metoda de cotropire: formarea structurilor statale proruse, rusificarea masivă a populaţiei şi declararea teritoriului ca parte indispersabile a Federației Ruse.
Practic, realizarea acetui plan nu pare a avea careva impedimente. Tiraspolul a lansat încă o adresare doar din teama că vor interveni careva situaţii extraordinare şi pe ei (ca şi în 2008) îi vor trece cu atenţia. Sau că Chişinăul, silit de circumstanţe, va ceda – iar în acest caz Tiraspolul nu mai are la ce tinde. Şevciuc nu doreşte să fie subordonat Chişinăului, şi ca se nu se întâmple ceva de acest gen, el bombardează nervotic Moscova cu diferite adresări.
La acest capitol deloc nu vreau să mă alătur altor comentatori la recentele declaraţii ale demnitarilor moscoviţi (Matviienco şi alții), potrivit cărora Moscova recunoaşte doar Republica Moldova teritorial integrată. Aceste afirmaţii nu costă nici o para. La mijloc e altceva, despre scriu mai mulţi – dar noi ne vom referi la Alfred Koh, economist, cunoscut bloger din Federația Rusă.
Potricit Dlui, finalizarea politicii Rusiei în Ucraina (cazul nostru deplin face parte din această situaţie) depinde de o competiţie între Kiev şi Moscova. Cine va reuşi primul să iese din criză – Moscova, să evite criza economică catastrofală, sau Kievul – criza statală de sistem.
Pe cântar sunt puse fenomene care presează puternic situaţia în ambele state, dar în linii mari ele sunt afirmate de Koh în următorul mod.
1. Criza va distruge Rusia mai degrabă de cât ea va reuşi să se reorienteze spe Est şi să declaşeze o nouă dezvoltare fie în mod independent, fie în calitate de componentă a economiei Chinei (fiind principala sursă de asigurare cu energie al acesteia);
2. Descompunerea statalităţii Ucrainei se va produce înainte ca criza să impună Rusiei prioritatea problemelor interne – care o vor distrage de la anexiunile imperiale. Este posibil totuși ca Ucraina să se menţină până când Putin se va dezice de ea.
Koh consideră că, în primul caz Ucraina, ar trebui să accepte federalizarea pentru a nu dispare ca stat. Dacă Rusia la rândul său se descompune, Ucraina va trebui să se consolideze pornind de la consolidarea aparatului statal – în special ai forţelor armate.
Nu se exclude ca aceste analize să fie cunoscute nu numai datorită publicațiilor dlui Koh. Şevciuc, în mijlocul acestor instabilităţi, bate o singură şa – a independenţeii şi a apartenenţei către Rusia.
Personal consider că Tiraspolul nu prea are temei pentru o asemenea panică. Practic are mai multe caracteristici de „subiect” statal de-facto, decât de parte componentă a Republicii Molodova. Repet, panica e doar un prilegiu de a aminti tuturor cine sunt ei.