Că ceva se întâmplă, se simte destul de evident. Însă, dimesiunile reale ale proceselor este ce au loc în raportul Moldovei cu exteriorul sunt greu de a le imagina, odată ce sentimentele nu pot servi ca bază pentru analiză, iar informaţia este prestată societăţii inacceptabil de dozat. Scriam ceva mai devreme, că modul în care s-a desfăşurat runda de negocieri în formatul „5+2” din 2-3 iunie la Berlin, a fost unul inadmisibil. A avut loc impunerea Chişinăului a mai multor decizii deloc prielnice şi nicid cum nu cu conţinut axat la soluţionarea diferendului nistrean. Cea mai dură a fost decizia finală a forului, prin care părţile (Chişinău şi Tiraspol) au fost obligate să vină la conferinţa din Bavaria în iulie curent, cu poziţiile acordate – ca acastea, fiind semnate în cadrul conferinţei, să devină dicizii formalizate. Din start ţinem să menţionăm că nu a avut să fie. Depăşind logica evoluţiei evenimentelor afirmăm, că în Bad-Reichenhall nu s-a semnat nimic. Şi, ce nu e mai puţin straniu, comunicatele oficiale pentru presă din partea Chişinăului şi a Tiraspolului sunt parcă trase la copiator.
Mesajul Chişinăului: „Cu privire la activităţile desfăşurate în cadrul celei de-a 7-a conferinţe bavareze pentru promovarea măsurilor de consolidare a încrederii”.
În perioada 12-13 iulie 2016, în or. Bad Reichenhall, Germania, s-a desfăşurat conferinţa anuală cu genericul: ,,Măsurile de consolidare a încrederii în procesul de reglementare a conflictului transnistrean”, care constituie o platformă de dialog menită să aprecieze evoluţiile în activitatea grupurilor de lucru sectoriale de la Chişinău şi Tiraspol, să contribuie la identificarea soluţiilor pragmatice la problemele actuale de pe agenda negocierilor şi să sprijine procesul de reglementare. În mod tradiţional, la lucrările conferinţei au participat reprezentanţii politici în procesul de negocieri pentru reglementarea transnistreană, reprezentanţii mediatorilor şi observatorilor din cadrul formatului „5+2”, experţii din cadrul grupurilor sectoriale de lucru de pe ambele maluri ale Nistrului ş.a. Delegaţiile au fost conduse după cum urmează: Preşedinţia OSCE – Cord Meier-Klodt (Germania) şi Michael Scanlan (OSCE Moldova), Federaţia Rusă – Serghei Gubarev, Ucraina – Valerii Jovtenco, UE – Thomas Mayr-Harting, SUA – Julie Stufft, Chişinău – Gheorghe Bălan, Tiraspol – Vitalii Ignatiev.
Lucrările au fost divizate în 3 ateliere tematice: educaţie, transport şi telecomunicaţii, la care au participat specialiştii din domeniile respective de la Chişinău şi Tiraspol, experţi delegaţi de UE şi de reprezentanţii Conferinţei permanente pe probleme politice în procesul de reglementare transnistreană.
În cadrul panelului pe probleme de educaţie au fost abordate subiecte ce vizează apostilarea actelor de studii eliberate de instituţiile de învăţământ universitar din regiunea transnistreană, efectuarea inspecţiilor comune în şcolile moldoveneşti cu predare în grafia latină şi organizarea olimpiadelor şcolare pentru elevii de pe ambele maluri ale râului Nistru.
La atelierul tematic pe probleme de transport auto, părţile au discutat potenţiale opţiuni de deschidere a podului de la Gura Bâcului-Bâcioc şi modalităţi de asigurare a accesului în traficul rutier internaţional a autovehiculelor din regiunea transnistreană, cu luarea în considerare a recomandărilor Misiunii EUBAM, a exigenţelor Convenţiei de la Viena cu privire la traficul rutier din 08.11.1968 şi cerinţelor legislaţiei naţionale în domeniu.
În cadrul sesiunii tematice cu privire la problema telecomunicaţiilor, părţile au făcut schimb de opinii şi viziuni pe marginea determinării unui mecanism funcţional de interacţiune, menit să elimine barierele existente în sfera comunicaţiilor electronice, să faciliteze activitatea operatorilor ce furnizează reţele şi/sau servicii în acest sector şi să contribuie la restabilirea legăturii telefonice directe între ambele maluri ale Nistrului.
Participanţii au convenit să continue consultările asupra problemelor enunţate pe parcursul următoarelor şedinţe ale grupurilor de lucru sectoriale. (Care este randamentul a transporta, caza şi dota cu cele necesare o astfel grămadă de oameni, numai pentru o decizie de a “continua consultările…acest acord putea fi obţinut în urma unor convorbiri telefonice.I.L.).
În alocuţiunile lor, mediatorii şi observatorii au apreciat eforturile depuse de părţi în vederea realizării prevederilor Protocolului din 03 iunie 2016, semnat la Berlin în cadrul reuniunii oficiale de negocieri în formatul ,,5+2”. Totodată, a fost menţionată necesitatea activizării tuturor platformelor de dialog existente şi importanţa obţinerii rezultatelor favorabile pentru populaţia de pe ambele maluri, în scopul consolidării atmosferei de încredere şi avansării în procesul de reglementare transnistreană.
În contextul subiectelor abordate, Viceprim-ministrul pentru reintegrare Gheorghe Bălan a prezentat o informaţie cu privire la măsurile întreprinse de autorităţile moldoveneşti urmare a semnării Protocolului de la Berlin, exprimându-şi concomitent speranţa că lucrările actualei conferinţe vor stimula atingerea obiectivelor comune de soluţionare a problemei transnistrene. Vicepremierul a mulţumit Reprezentantului Special al Preşedinţiei germane a OSCE, E.S. Ambasadorului Cord Meier-Klodt şi Guvernului Germaniei pentru organizarea evenimentului.”
Declaraţia Tiraspolulu diferă doar prin o detalizare insuficientă şi evidenţierea unor probleme, care îi deranjează mai mult. Spre exemplu, reprezentantul Tiraspolului a declarat că, în cadrul conferinţei, s-a discutat inadmisibilitatea stabilirii unui post vamal comun moldo-ucrainean la punctul de trecere Pervomaisc (Cucurgan). La acest capitol, potrivit Tiraspolului (Chişinăul subiectul nu-l abordează) „participanţii la conferinţă au convenit a continua discuţiile, invitând şi experţi competenţi”. Detaliile respective nu schimbă esenţa: conferinţa a fost consacrată discuţiilor, schimbului de opinii. Nu s-au aprobat careva decizii, şi, ce e de mirare, nimeni nu a fost sancţionat (cum s-a promis) pentru ne pregătirea temelor pentru acasă. Formatul “5+2” (forul internaţional constituit pentru soluţionarea diferendului nistrean), o dată în plus a preferat a renunţa la aprobarea deciziilor în favoarea discuţiilor deşerte.
Probabil, am fi căutat mult timp explicaţiile, dacă la 14 iulie curent, tabloidul rusesc „Kommersant” nu publica un material foarte semnificativ, intitulat „Rusia a perfectat planul de restabilire a relaţiilor economice cu Chişinăul”. (“Kommersant” deseori primul întră în posesia materialelor care vizează relaţiile între RM şi FR).
V. Soloviev, semnatarul materialului din „Kommersant” afirmă, că „harta de parcurs” ar fi fost expediată ambasadorului RM la Moscova de către Iliea Galkin, un funcţionar în ministerul dezvoltării economice a FR, încă la 28 iunie curent. Pe margina datei respective deja se dau opinii, cum că ar fi repetarea evenimentelor din 28 iunie 1940, fără tancuri, dar nu şi fără consecinţe dramatice. Anume la acest moment ne-am referit în primele rînduri ale materialului, spunînd că ceva se întîmplă. Dacă coincidenţa datelor ar putea fi o simplă coincidenţă, apoi faptul că documentul a ajuns la Chişinău până la vizita lui D. Rogozin cu mai mult de o săptămînă, nu e a bine. Indiferent de faptul că, potrivit afirmaţiilor „Kommersantului”, Chişinăul deja ar fi dar răspunsul Moscovei, ştergînd unele solicitări. Acest ultimatum merita respins integral, în mod categoric.
Rogozin, care a evitat să între în detaliile documentului, a afirmat pentru „Kommersant”, că acesta poartă un caracter tehnic, precizînd doar standardele şi regulamentele. Însă, analiza textului denotă că partea rusă este mult mai puţin interesată în standarde, iar accentul este pus pe probleme de altă natură.
Potrivit lui Rogozin, exercitarea de către RM a mai multor înţelegeri în cadrul CSI ar putea „contravine Acordului de Liber Schimb, semnat cu UE”. Mai mult, el consideră că „realizarea unor aspecte, expuse în „carta de parcurs” va necesita un dialog concret între Chişinău şi Bruxelles”. În acelaşi timp, perspectivele accesului în pieţele din FR a vinurilor, fructelor şi legumelor moldoveneşti sunt reflectate destul de superficial. Se propune colaborare în direcţia „identificării căilor de deschidere a pieţelor pentru producţia respectivă”. Cu toate, că ponderea producţiei din RM nu depăşeşete 0,2% din importurile FR – fapt care spulberă orice pericol economic pentru acest stat.
Caracterul politic al poziţiei Moscovei devine evident din următorul capitol. Moscova cere ca Moldova să participe la toate instituţiile CSI, să adere la toate deciziile în cadrul formaţiunii, asumîndu-şi noi obligaţiuni. Moldovei i se cere, ca în delagaţiile de colaborare cu FR să fie incluşi reprezentanţii Transnistriei şi ai Găgăuziei. (Bine, Găgăuzia, cel puţin, are statut oficial. Cine e Transnistria din punct de vedere juridic, pentru a dispune de asemenea drepturi?).
Ni se impune ridicarea restricţiilor la importul zahărului din FR. Acţiunea ar condiţiona interzicerea exportului zahărului moldovenesc în statele UE, ce ar prejudicia ireparabil economia Republicii Moldova, stabilitatea ei valutară şi relaţiile cu partenerii din cadrul UE. Se consideră că Moldova ar manifesta un comportament de sinucigaş, acceptînd aceste cerinţe ale FR.
Moscova insistă asupra reglementării problemelor în domeniul gazelor importate din FR, în primul rînd lichidarea restanţelor. Datoria RM constituie 477 milioane dolari SUA, cea a Transnistriei – 5,5 miliarde. Concomitent se insistă ca regiunile din dreapta Nistrului în continuare să procure energia electrică în exclusivitate de la Termocentrala de la Cuciurgan. Se insistă, indiferent de faptul că Transnistria nu achită pentru gazele consumate, că datoriile sunt trecute la contul Chişinăului. Subsemnatul din anii nouăzeci atenţionează la necesitatea găsirii unei soluţii pentru a evita colapsul financiară în cazul în care Rusia va solicita plata acestor 5.5 miliarde, însă fără o reacţie adecvată a clasei politice.
Deci, la 28 iunie curent, la Moscova deja era gata ultimatumul pentru Moldova. Posibil, de acest tîrg se cunoştea şi în tabăra partenerilor occidentali, factor care a şi determinat indiferenţa manifestată la întrunirea din Bavaria. Lumea democratică nu ne închide uşa, la summitul Alianţei Nord-Atlantice de la Varşovia, Moldova a fost pomenită în patru articole ale actelor adoptate. În declaraţia cu privire la securitatea transatlantică este stipulat, că Alianţa se angajează a continua asistenţa Ucrainei, Moldovei şi Georgiei. Decizia ne apaţine – acceptăm susţinerea partenerilor, care deja au demonstrat nobilele lor intenţii, sau plecăm capul în faţa unei noi agresiuni ai FR. Va fi o mare nedreptate, dacă guvernarea moldovenească va respinge ofertele lumii democratice şi ne va duce din nou în ieslile postsovietice.