Probabil, asistăm la o nouă tentativă a Moscovei de a pune stăpînire pe Moldova – utilizînd tradiţionala tactică de promovare la conducere a forţelor proruse. Cum am menţionat, este o tactică tradiţională la care recurge nu doar Federaţia Rusă, însă cazul dat e împovărat de anumite particularităţi care merită atenţie.
Primo – Moscova nu mai riscă şi nu mizează pe un singur candidat. Avându-l în calitate de favorit pe I. Dodon, ea nu-l ignoră nici pe R. Usatîi, ba nu renunţă şi la anumite combinaţii la care este parte şi unul dintre partidele „proeuropene”, aflate la conducere.
Secundo. Soarta Transnistriei. Indiferenţa Moscovei faţă de persoana care ar putea deveni lider după „alegeri” (am luat acest cuvînt între ghelimele, odată ce deputaţii transnistreni au decis recent a reduce pragul electoral de la cele 50%, ce figurau în „codul electoral regional”, la 25%). Este interesant cum interpretează unele mass-medi afiliate Sovietului Suprem, această decizie. „Ar fi existat pericolul ne-prezentării masive a alegătorilor la urne ca urmare a migrării masive a populaţiei din regiune. Alegerile ar fi fost declarate invalide şi Şevciuc şi-ar fi păstrat funcţia”. În opinia deputaţilor, această manevră este unica şansă a lui de a obţine încă un mandat. Opiniile deputaţilor nu sunt la fel de consolidate cînd vine vorba de evidenţierea motivelor din care lumea pleacă din regiune. Unii aduc învinuiri Moldovei, care, prin „instaurarea blocadei”, ar fi distrus economia. Majoritatea însă, consideră că ruinarea acesteia se datorează incapabilităţii lui Şevciuc de a administra economia.
Alegerile din toamna anului curent, nici pe departe nu înseamnă că viitorul regiunii este evident. Anume în funcţie de colaratura puterii la Chişinău, se va determina şi perspectiva Transnistriei. Ea poate rămâne „independentă” – ceea ce ar corespunde opţiunilor lui Dodon, care s-a poziţionat ca adept a soluţionării diferendului prin „federalizare”.
În caz că trece totuşi candidatul „proeuropenilor”, acestora, pentru a-i încuraja să schimbe vectorul politic extern, li se va ceda ceva important – posibil, Transnistria. Concluzia este fondată pe mai multe afirmaţii ale „experţilor” din FR şi locali, trasnistreni.
Astfel, la 12 mai curent, şi-a expus opinia Victor Baraneţ, expert în probleme militare al ziarului „Komsomoliskaia pravda” şi Nicolae Staricov, un politolog antioccidental marcant.
Baraneţ a atenţionat la faptul că, pentru prima dată în istoria regiunii transnistrene, trupele armate ale FR (Grupul Operativ de Trupe Ruse) au participat la parada militară prilejuită zilei de 9 Mai, împreună cu „colegii” transnistreni. Sunt foarte comice explicaţile „expertului”, care a atenţionat la la faptul că, la 8 mai, în Chişinău (în Piaţa Marii Adunări Naţionale) a fost exponată tehnica „de luptă” a SUA. Baraneţ, evident, a caracterizat momentul drept „foarte periculos” odată ce „teritorial se apropie două forţe duşmănoase, doi inamici”. Concomitent, potrivit „expertului”, militarii SUA antrenează forţele militare ale Republicii Moldova, „îndreptând-o contra Trasnistriei şi contra FR”. Evident, a continuat Baraneţ, în condiţiile ofensivei NATO, FR nu are de ales decât a-şi consolida forţa armată în regiune. Merită atenţie şi aprecierea paradei militare, expusă de Baraneţ. Am asistat, spune el pentru „Noutăţile Transnistriei”, la o adevărată îmbinare a Rusiei şi a Transnistriei, la o acţiune care demonstrează relaţiile FR cu Transnistria în domeniul economic, politic şi militar. Odată în plus ne-am convins că FR e cu Transnistria şi nimic nu va putea să ne despartă”.
Este evident că Baraneţ depune eforturi considerabile pentru a promova teza unității Rusiei cu Transnistria, dar în loc de argumente este nevoit să apeleze la emoţii.
Cam aceleaşi sunt şi poziţiile lui Staricov, care a ţinut să declare că „introducerea în ajunul de 9 mai a tehnicii de luptă americană în RM, a servit drept semnal pentru FR”. „Este o provocare pentru majoritatea societăţii moldoveneşti, care apreciează acest demers ca o insultă” – declară politologul rus. „Faptul că în Transnistria a avut loc parada comună, demonstrează că regiunea îşi vede viitorul doar în componenţa Lumii ruse şi a Uniunii Vamale”. Şi aici este evidentă o tentativă de a promova idea „integrării fostelor popoare sovietice” – dar în lipsa argumentelor, tentativa nu prea are succese. Nu există nici un cuvânt al liderilor oficiali a FR referitor la fenomenele în cauză, care ar consolida procedeele propagandistice. Doar nu ar putea Baraneţ sau Staricov recurge în calitate de argument la afirmaţiile recente ale lui S. Lavrov, potrivit cărora „FR n-a renunţat la viziunea sa anterioară, potrivit căreia RM este un stat teritorial integru”. Altceva că declaraţia lui Lavrov deloc nu înseamnă că Moscova ar fi dispusă să asigure această „integritate” fără anumite cedări esenţiale din partea Chişinăului.
Pe acest fundal politic, destul de tensionat, a avut loc vizita la Chişinău şi Tiraspol a Domnului Cord Meier-Klodt, reprezentantul Preşedintelui OSCE. Nemţii, care deţin în 2016 preşidenţia în această Organizaţie, vor acţiuni, vor rezultate şi în direcţia reglementării transnistrene. Nefiind original, ba optând pentru tradiţionalism, Cord Meier-Klodt în scopul obţinerii acestor rezultate, sondează posibilitatea reluării negocierilor în formatul „5+2”, de parcă acest format ar fi demonstrat vreodată că conţine în sine careva pîrghii de influenţă. Evident, ar fi interesant să comparăm care au fost subiectele de discuţii la Chişinău şi la Tiraspol, însă pe cît e de deschis Tiraspolul, pe atît este de mut Chişinăul.
Ambele părţi nu exclud că şedinţa negociatorilor ar putea avea loc în iunie curent la Berlin. Foarte promiţătoare pare afirmaţia domnului Cord Meier-Klodt, potrivit căreia „ei nu intenţionează a avea întrunire doar de dragul întîlnirii, dorim să facem paşi concreţi, întru binele popoarelor de pe ambele maluri ale Nistrului”. O declaraţie salutabilă, însă ceea ce a urmat după, provoacă nedumerire completă. Maier a spus că cu Ignatiev (negociatorul transnistrean) au convenit asupra mai multor puncte, care ar putea fi propuse pentru agenda întrunirii. Ignatiev, care a declarat că şi Tiraspolul deţine o listă de probleme, care le consideră necesare a fi discutate, s-a axat în mod special pe propunerele reprezentanţilor FR, făcute în regim non-paper, dar care, potrivit ambilor, ar putea fi introduse în ordinea zilei. Ignatiev nu a făcur secret din „solicitările ”delegaţiei FR.
Este vorba de problemele ce ţin de „garanţii a îndeplinirii acordurilor atinse în cadrul întrunirilor anterioare în formatul „5+2”; de „dosarele, „politic motivate”, intentate unor funcţionari transnistreni”; şi, referitor la „libera circulaţie în zona de securitate, ce tăinueşte solicitarea la libera circulaţie în RM a cetăţenilor FR, care nu deţin actele respective”. Evident că nici unul din aceste trei blocuri de probleme nu are nimic comun cu reglementarea transnistreană. La fel este evident, că Moscova şi Tiraspolul vor insista ca anume aceste probleme să constituie agenda. Altfel runda de negocieri nu va avea loc, deranjînd partea germană – care, potrivit lui Cord Meier-Klodt, consideră posibil (ba şi necesar) a lansa discuţiile referitor la dosarele criminale, ca mai apoi de trecut şi la alte probleme. În caz că Chişinăul refuză, va fi învinuit că subminează procesul de negocieri, că nu este suficient de apt a manifesta „toleranţă şi flexibilitate”. Aşa că nu se exclude ca în iunie curent negociatorii din Moscova, Tiraspol şi Chişinău, pe banii OSCE vor vizita şi Berlinul. Viena în acest sens le este destul de cunoscută. Efectul întrunirii la Berlin nicidecum nu poate fi altul comparativ cu cele precedente.
Şi, la drept vorbind, Chişinăul poate fi sancţionat după merite. Grupul de negociatori nu vrea să preia superioritatea în negocieri, nu vrea să înarmeze partenerii cu argumente convingătoare contra aberaţiilor de gen „dosare criminale, politic motivate”. De mai multe zile reprezentanţii Tiraspolului în CUC (Comisia Unificată de Control) vorbesc referitor la refuzul delegaţiei RM a discuta un caz „excepţional” – survolarea „nesancţionată” a spaţiului aerian al Zonei de securitate de către un aparat de zbor ce aparţine României. Chişinăul, în loc să argumenteze şi să încheie tema, se face că nimic nu se întâmplă, sperând că cumva totul se va soluţiona. Aşa e şi cu formatul „5+2”. Chişinăul a elaborat o tactică stranie – acceptăm întrunirea, formăm propunerile pentru agendă în ultimile 2 săptămîni. Fără a argumenta convingător selecţia dată – de ce anume aceste probleme pot şi trebuie fi incluse în agendă. Partenerii se simt foarte incomod, dar sunt impuşi a proceda în conformitate cu situaţia.
Şi cu totul alta e tactica Tiraspolului. Acolo vor profita de orice situaţie pentru a-şi consolida caracterul constructiv al relaţiiilor cu negociatorii sau cu exteriorul în general. În zilele ce au trecut la Tiraspol s-a deplasat o delegaţie reprezentativă a Ambasadei Marii Britanii în Moldova, condusă de Neil Martin, adjunctul Ambasadorului Regatului Unit şi a Irlandei de Nord. În componenţa delegaţiei s-a fixat şi Patrick Tobin, consilier regional în problemele conflictelor, cu sediul în Ucraina. Ce au discutat ei acolo, nu cunoaştem. Însă reprezentanţa Tiraspolului şi-a permis să declare că s-au discutat probleme ce ţin de colaborarea părţilor în domeniul instruirii, proiectelor culturale şi de cercetare, care urmează să fie implementate în regiune. Reprezentanţii regimului secesionist, care prin violenţă au acaparat puterea în regiune, care ar fi calificaţi de orice tribunal (dacă ar fi convocat) rebeli, de la egal discută cu reprezentanţii ambasadei Marii Britanii. Le spun cum Chişinăul încalcă drepturile omului, „intentînd dosare penale, politic motivate”. Şi asta nu provoacă reacţii negative ale diplomaţilor englezi. Din contra, potrivit comunicatului de presă al departamentului de la Tiraspol, „părţile au convenit să dezvolte relaţiile bilaterale în domeniile care constituie interes reciproc”. La moment, Ambasada Regatului Unit la Chişinău nu a evoluat cu vreun comentariu la acest capitol; probabil tiraspolenii nu au denaturat conţinutul întrunirii şi acordurilor atinse. Tot aşa lor le reuşeşte să influenţeze integral formatul. Şi asta numai datorită inconsecvenţei Chişinăului.
Deci, integral situaţia pare alarmantă. Perspectiva unor schimbări esenţiale pluteşte în toate sferele la Tiraspol. Majoritatea acestor aşteptări le-am evidenţiat. Mai este una, insistent ocolită de oficialităţi la Tiraspol. Agenţia rusească de ştiri „Regnum” a analizat datele unui sondaj sociologic, efectuat de către Elena Bobcova, decan la facultatea de ştiinţe sociale în cadrul Universităţii locale. Potrivit datelor publicate, 89.9% din cei interogaţi pledează pentru axa estică a Transnistriei. 71.7% sunt pentru suveranitatea regiunii şi aderarea ulterioară ai acesteia în componenţa FR. 18,2% se pronunţă pentru „Uniunea economică euroasiatică”. În redactarea „Regnum” această poziţie o împarte şi conducerea regiunii, care are ca scop „cedarea republicii Moldovei”. Deci, versiunea unei eventuale „răscumpărări”, a unei plăţi pentru satisfacerea intereselor Rusiei, a fost oficializată. „Regnum”, fiind binecunoscut cu moravurile Kremlinului şi intenţionînd a le evita, aduce învinuiri de intenţii de „trădare” nu Moscovei, ci admnistraţiei de la Tiraspol. Cum spun ruşii, „nu e fum, pînă nu este foc”. Ar putea să se întâmple ca nemţii să uziteze formatul, iar la Moscova deja să fie puse pe rol cele mai neaşteptate scenarii.
Ion Leahu.