Probabil, nu vom exagera mult, dacă vom menţiona că factorul transnistrean a revenit în topul ştirilor din ultimile zile, prioritatea revenind, indiscutabil declaraţiei lui Grigori Karasin, vice ministrul de externe al Federației Ruse. Potrivt acestuia „Transnistria ar putea deveni o parte componentă a Republicii Molodova cu un statut special”. A provocat afirmaţia dată un val de replici şi comentarii în presa rusă sau nu, e mai puţin important. Însă coincidenţa acestei ne-tradiţional extinse alocuţiuni a secretarului de stat rus cu anumite acţiuni la Tiraspol şi unele declaraţii destul de semnificative la Chişinău, necesită o examinare mai atentă.
În special, că Moscova a considerat necesar a interveni cu explicaţii profunde pe lângă declaraţia lui Karasin, făcute prin intermediul portalului de ştirui „Vzglead”. Portalul concretizează că Karasin a declarat că „Transnsitria ar putea deveni un raion cu statut special în componenţa Republicii Moldova” în exclusivitate în situaţia în care Chişinăul renunţă la intenţiile de aderare la NATO şi îi asigură Tiraspolului, cu care Moscova a semnat mai multe acorduri interdepartamentale, garanţii deosebite.
Declaraţii la acest capitol s-au mai făcut, însă ele nu trezeau asemenea reacţii. Probabil, inteersul către replica lui Karasin a fost provocat de faptul că ea a apărut pe fundalul reducerii cardinale a volumului de finanţare a regiunii din partea Moscovei. Cei care urmăresc situaţia în această enclavă cunosc, că cu mici excepţii: Moscova a susţinut financiar regimul secesionist de la formarea acestuia. Nu este important care formă de susţinere domina – împrumuturi directe de 17 milioane, cum s-a procedat în 1993-1994, şi care practic integral au fost furate; permisiunea de a nu transfera la „Gazprom” plata pentru gazele naturale utilizate; tarifele simbolice la sursele energetice (gaze în prim rând) – factor care a şi creat mitul unui miracol economic şi social, creat de „managerii talentaţi transnistreni”; suplimentul de 20 de dolari la pensii şi de sute de dolari la salariile ofiţerilor structurilor de forţe. Este important, că la moment toate aceste forme nu mai funcţionează; Moscova nu dă bani. Cu acest rezultat din capitala Rusiei a revenit la Tiraspol Evghenii Şevciuc, petrecut de replica lui Karasin şi de gluma teribilă a lui Rogozin, cum că portavionul rusesc nu poate întra în albia insificient de adâncă a Nistrului.
La Tiraspol sărmanul Preşedinte era aşteptat de un for al „experţilor”, care au „analizat” situaţia şi au convenit că Preşedintele şi haremul acestui sunt inapţi de a face faţă provocărilor cu care se confruntă regiunea. Astfel, s-ar părea, că situaţia din regiune se agravează pe toate direcţiile. Bani nu sunt şi nici nu se văd perspective a de a consolida potenţialul bugetar. Opoziţia se consolidează şi îşi permite lucruri incredibile: critică nu modul de guvernare, ci însuşi guvernatoarele, care, fiind tinere şi drăguţe (de aici noţiunea de harem), nu dispun categoric de experienţă sau cunoştinţe în domeniul guvernării.
Lovitura cea mai gravă a primit-o Ministerul de Externe a Federaţiei Ruse prin comentariile căpeteniilor acestuia – Lavrov şi Karasin. Ei nu au renunţat la presupunerea că Transnistria ar putea deveni (catastrofă) parte componentă a RM, dar la moment „Moldova n-a terminat cu formarea organeleor de conducere. Vom vedea cine va forma cooaliţia de guvernare – romanticii proeuropeni, sau pragmaticii, orientaţi la o colaborare efecientă cu Rusia. Este necesar, ca guvernul de la Chişină să fie stabil într-atât încât cu el să putem discuta probleme care necesită decizii echilibrate pentru un termen de lungă durată”. Deci, ce ar putea însemna în acest context expresia „decizii echilibrate pentru un termen de lungă durată”, la care capitol se referă? Indiscutabil, este vorba de soarta Transnistriei.
Să credem, că la Moscova s-a adoptat o decizie de a ceda Transnistria?
De care argumente dispunem pentru a încerca a ajunge la o presupunere mai fondată:
Evident, începem cu declaraţiile lui Lavrov şi Karasin, despre care autorii materialului de la „Vzglead” încearcă să ne convingă că nu sunt ceva nou, excepţional, și că au apărut astfel în actualitatea politică datorit faptului situaţia regiunii este una complicată, sub aspectul evenimentelor din Ucraina şi a activizării politicii externe a României. Situaţia l-ar fi împins pe Şevciuc să caute noi soluţii, să meargă la Moscova după bani. Că a mers la Moscova se cunoaşte, spre deosebire pentru careva căutări ale soluţiilor noi. Care ar fi – „Vzglead” despre ele nu scrie nimic. În genere, materialul lasă impresia unui lipsit de axa de bază, perfectat în grabă, cu scopul de a spune ceva. Deci, poate Şevciuc şi se află în căutarea unor careva variante noi de care nu se cunoaşte nimic. În schimb, toată lumea a auzit variantele propuse de G. Karasin.
Pentru a ne convinge de gravitatea situaţiei din Transnistria, autorii materialului din „Vzglead” recurg la un excurs mare în istoria relaţiilor Kiev-Tiraspol, ca mai apoi să se declare că Ucraina (anterior frăţească petru regiune) actualmente fortifică „hotarul cu Transnistria, aduce la acest hotar contingente impunătoare de trupe”, iar recent a refuzat categoric să accepte intrarea în regiune a 4 helicoptere de luptă ruseşti, destinate grupului operativ de trupe ruse. Cu Ucraina e clar, este un inamic, un vecin neprietenos, de la care şi primește diferite probleme de ordin social, economic, etc. În continuare „Vzglead” îşi permite o afirmaţie care ceva timp în urmă puţin probabil să fi publicată. Un resurs informaţional rusesc oficial declară că „Kievul nu va merge la declanşarea conflictului armat contra armatei transnistrene, excelent școlită, instruită şi suficient doatată cu arme şi armament”. Ar fi o catastrofă, egală cu autodistrugere (pentru Ucraina – I.L)”. Portalul de ştiri nu face trimiteri la situația din estul Ucrainei, la incomparabilele capacităţi economice, financiare şi militare între Ucraina şi regiune. Se declară că Kievul ar pierde lupta categoric.
Este încă un argument nou, cu care operareză negustorii pe acest platou. A rămas să identificăm participanţii la negocieri din altă parte.
La acest capitol, prioritatea o merită declaraţiile liderilor PD referitor la renunţarea înaintării către Uniunea Europeană a solicitării de aderare. Oricum ar fi „argumentată” acestă decizie, oricât nu ar părea de „coaptă”, miroase foarte urât. În locul unui program de perfecţionare se propune simpla abţinere. Merită atenţie şi propunerea lui D. Diacov, o figură cunoscută în politica moldovenească, care insistă la reluarea practicilor de altă dată de a face cârdăşie cu „parlamentarii tiraspoleni”, adică de a căuta soluţii în cadrul unei comisii de colaborare a legislatorilor. Sunt cunoscute dedesupturile acestor „acţiuni politice”, precum şi imposibilitatea lor la prezent. Anterior, activitatea „interparlamentară” se permitea, dat fiind faptul că exista decizia „Sovietului Suprem” transnistrean din 1993 referitor la formarea „Confederaţiei Moldoveneşti”. Tiraspolul oficial se angaja a căuta soluţii de comun cu Chişinăul întru realizarea acestui plan politic. La moment decizia respectivă este anulată. Mai mult, şi Şevciuc, şi legislativul vorbesc în exclusivitate de „divorţ” ca de metodă de soluţionare a conflictului. Care ar fi temeiul juridic al „comisiei”, propuse de Diacov?
Probabil nu vom greşi dacă vom presupune, că atât euroscepticismul cât şi intenţiile reprezentanţilor PD din Moldova de a activa conlucrarea bilaterală cu Tiraspolul au la bază un interes personal. Cu ce fel de valori ar putea fi balansate europerspectivele Republicii Moldova?
Revenim din nou la textul materialului din „Vzglead”, la un capitol mare, consacrat grupului industrial din Federația Rusă „Metalinvest” ce aparţine lui Alişer Usmanov, cel mai bogat om din Rusia (după date oficiale). Uzina metalurgică de la Râbniţa, construită din bugetul Republicii Moldova, este parte componentă ai acestui imperiul a lui Usmanov. Un anumit timp întreprinderea asigura existenţa oraşului şi unei bune părţi a regiunii. Perioada de aur, când Ucraina nu controla calitatea fierului uzat adus la uzină, iar Washingtonul nu a impus sancţiuni Republicii Moldova pentru practicarea preţurilor de dumping la metale feroase, a fost una de aur. Acum uzina nu mai funcţionează nici la a zecea parte din capacităţi, nu înscrie profit în activitate şi se vorbeşte că Usmanov ar fi dispus a o comercializa contra 100 milioane dolari SUA. Cui? Dacă ştirea nu ar fi apărut concomitent cu iniţiativele PD, nu ar fi apărut nici o presupunere.
Luate împreună – starea precară a economiei transnistrene, falimentarea principalelor unităţi economice, critica dură (aproape batjocoritoare) la adresa lui Şevciuc, formarea unor foruri antisevciuc în „societatea civilă” şi, paralel, amânarea adresării Chişinăului către UE, plus ideile lui Diacov, toate ar putea explica declaraţia lui Karasin. Rusia ar putea „ceda” Transnistria, numai nu pentru ca UE să uite de anexarea Crimeii şi să ridice sancţiunile, cum se propune la „Vzglead”, dar pentru ca Chişinăul să rămână în raza de influenţă a Moscovei și să renunţe la UE.
Concomitent cu declaraţiile aprinse ale „apărătorilor” Transnsitriei, unde ar fi pe la uşă o catastrofă umanitară, portale de ştiri publică calm şi convingător informţii referitor la alte aspecte ale vieţii cotiene în regiune.
Miercuri, 28. 01. 2015. Potrivit informaţiei a centrului de relaţii cu mass media a districtului militar vestic al Ministerului Apărării al Federației Ruse, în grupul operativ de trupe ruse plasat în regiunea transnistreană, au loc aplicaţii ale lunetiştilor. Scopurile sunt standarde – traversarea obstacolelor, inclusiv minate; identificarea şi lichidarea ţintelor; manevrarea. În funcţie de rezultale obţinute, militarii vor fi înaintaţi pentru conferirea gradului respectiv de măeistrie. La aplicaţii participă 20 de perechi de specialişti. (Regulamentul de luptă al armate FR prevede o pereche de lunetişti în dotarea unei companii; 20 ar fi pentru 6 companii, 2 batalioane.) Tot Miercuri, 28. 01. 2015, în regiune a finisat ciclul de pregătire de două săptămâni al tanchiştilor din forţele armate ale regiunii transnistrene. Ciclul include însuşirea a 5 elemente de conducere a maşinei blindate, care e necesar de efectuat într un restimp scurt.
Indiferent de situaţia în economie, tanchiştii, lunetiştii se antrenează şi demonstrează capacităţi, de care ar trebui să ţină cont Armata Ucraineană. Apropo de această armată. Potrivit portalului Lenta „pmr” din 28. 01. 2015, Federaţia Rusă realizează anumite politici legate de subminarea potenţialului militar a Ucrainei. Astfel, tinerii ucraineni aflaţi la vârsta încorporării, au primit dreptul de a se afla în Federația Rusă practic atâta timp cât vor dori. Anterior, acest termen nu putea depăşi 90 de zile. Dacă ne amintim de modificările în legislaţia FR, care permit angajarea în FR a cetăţenilor străilni, probabil că în scurt timp vom afla că în contra Forţelor Armate ale Ucrainei luptă cetăţeni ai Ucrainei, îmbrăcaţi în ţinută rusească.
Sper, că de data aceasta dau greş, şi asamblarea evenimentelor în ordinea indicată e o simplă coincidenţă.
Ion Leahu.