Reglementarea transnistreană, ca și multe alte coliziuni de acest gen, în linii mari poate fi soluționată pe una din două direcții. Prima – prin atingerea consensului deplin, când și Federația Rusă, și regimul transnistrean vor accepta reintegrarea Republicii Moldova, după modelul propus de Chișinău. Esența acestei variante e că se admite că Tiraspolul de bună voie va accepta să fie administrat de Centru, din Chișinău. Tocmai ceea ce a propus Ambasadorul SUA în Republica Moldova Derek Hogan în cadrul unei întruniri cu tineretul, ceea ce a provocat un val de critici – inclusiv din partea mai multor ”politicieni” din Moldova. Teoretic e posibil, însă în practică ar fi puțin probabil. Altă variantă, cum e de înțeles, ar fi calea care nu prevede solicitarea acordului benevol a regimului de la Tiraspol, ci aplicarea anumitor procedee care le-ar demonstra imposibilitatea soluțiilor de alternativă, cum ar fi ”independența” regiunii. Evident, că nici vorbă nu este și nu poate fi examinată ca variantă, aplicarea forței militare.
Cât privește realitatea primei variante, răspunsul îl găsim răsfoind știrile surselor informaționale transnistrene. Cea mai elocventă a fost publicată la 24 iunie curent. Vadim Krasnoselischii îi recomandă Maiei Sandu ”să nu confunde politica și problemele umanitare”. Liderul de la Tiraspol astfel a reacționat la un interviu al Doamnei Președinte, acordat portalului informațional ”Europa Liberă”. Doamna Președinte a declarat că consideră necesar evacuarea din Republica Moldova a trupelor armate ale FR, și identificarea unor noi abordări în soluționarea diferendului nistrean. La acest capitol Doamna Președinte a concretizat că este cazul a trece de la soluționarea unor probleme separate la realizarea unui amplu program special. Krasnoselischii a reacționat în modul următor: el a solicitat explicații speciale referitor la noțiunea ”trupe armate rusești”, deseori ”utilizată la Chișinău”. Ar include formula și contingentul militar al FR, care este parte componentă a trupelor de menținere a păcii? Asta pe domnul respectiv îl interesează în prim rând. Mai departe: cum se văd la Chișinău perspectivele activității formatului de negocieri ”5+2” și dacă e disponibilă partea moldovenească a îndeplini necondiționat acordul, intitulat de el – ”Principii și proceduri…”? Și al treilea aspect – care ar fi baza intenției Președintelui RM de a examina probleme conceptuale ale relațiilor bilaterale, în situația, în care Chișinăul nu a realizat mai multe probleme care ș le-a asumat în cadrul acordurilor ”Berlin+”? Tot aici el a declarat că este recunoscător doamnei Sandu pentru vaccinul pus la dispoziție regiunii, dar a rugat să nu se confunde ”politica cu problemele social-umanitare”, odată ce gestul umanitar nu are nimic comun cu ”reintegrarea”. ”Eu, spune Krasnoselischii, sunt recunoscător conducătorului statului vecin pentru intenția de a pune la dispoziție Tiraspolului vaccinuri nu doar din loturile obținute gratis, dar și din cele procurate cu propriile mijloace. Ar fi un semn de bună vecinătate și consolidare a luptei cu COVID. Însă, cu reintegrarea asta nu are nimic comun”. Adică, poate Chișinăul cât dorește să ofere cadouri, asta nu va influența Tiraspolul de a discuta problema reintegrării. Totuși, pentru orice caz, la 29 iunie curent, la Moscova s-a deplasat Vitalie Ignatiev, ”ministrul de externe” de la Tiraspol, care în cadrul întrunirii cu Vitalie Treapițin, ambasador cu misiuni speciale a MAE a FR, a primit susținerea Moscovei. Aceasta s-a expus pentru continuarea dialogului în formatul ”5+2” și ”realizarea acordurilor, adoptate anterior”. Moscova a confirmat că și ea nu este dispusă a discuta ”reintegrarea” Republicii Moldova.
Astfel, cu prima direcție de reintegrare totul e clar. Dar altă direcție, în genere poate exista? Pentru a primi un răspuns la această întrebare, răsfoim Raportul prezentat Sovietului Suprem de către Vladislav Tidva, Președintele ”Băncii centrale transnistrene” la 23 iunie 2021.
Documentul reflectă situația financiară a regiunii în 2020 și activitatea profesională a instituției. Conform raportorului, perioada de referință a fost marcată de tendințe negative, condiționate de reducerea esențială a solicitărilor (PIB mondial ar fi căzut cu 3%, iar în unele momente și cu 10). S-au deteriorat rețelele ramurale de producție și a scăzut circuitul persoanelor și a mărfurilor. Pe lângă altele, Transnistria a fost afectată și de o secetă ieșită din comun, ceea ce a condiționat scăderea economiei locale în ansamblu. Potrivit serviciului statistic al regiunii, spune Tidva, căderea PIB transnistrean a fost de 6.5%, dar nu a coborât la indicile prognozate, care au fost mult mai sumbre. De menționat că în Moldova scăderea a atins cifra de 7.00%, iar în Ucraina de 4.0%. Au avut de suferit întreprinderile de industrie ușoară, de alimentare, constructoare de mașini, materiale de construcție, comerciale. Ca urmare, volumul producției industriale, fără cele obținute de Uzina Metalurgică și Centrala Electrică Moldovenească, a decăzut cu 11%. Cele mai mari pierderi le-a indicat sectorul agrotehnic. Valoarea adăugată pe ramură a căzut aici cu 67%, PIB cu 4%, iar exporturile în domeniu au scăzut cu 29%. Consecințele directe ale acestor scăderi sunt reducerea cu 3,7% a exporturilor în ansamblu, cu 12,9% a importurilor; cu 17.1% a investițiilor în capital statutar; reducerea cu 7.8% a capacităților de absorbire a pieței interne. Concomitent am reflectat reducerea prețurilor. Inflația s-a menținut la nivel de 1,5%, ce e cu 3,2 puncte procentuale mai puțin comparativ cu 2019.
În continuare Tidva spune: este cazul de menționat, primo: că parțial a devenit posibil a reduce din efectele negative ale factorilor sus indicați, datorită semnării în aprilie 2020 a contractului cu Republica Moldova referitor la livrarea energiei electrice. Conform contractului, Moldova a acceptat achiziționarea a 100% de energie electrică importată, integral de la Termocentrala de la Cuciurgan. Ca urmare, exportul acestui produs s-a majorat cu 8.7% comparativ cu anul 2019. Secundo: din august 2020 devine mai benefică conjunctura pieței metalelor (exportul metalelor feroase a înscris o creștere de 5.6% comparativ cu anul precedent).
”Fără acești factori – concluzionează Tidva, – scăderea indicilor economici de bază ar fi fost incomparabil mai mare”.
Evident că situația în economie a influențat starea lucrurilor cu completarea bugetului. Venitul la bugetul consolidat a scăzut cu 5,5%, iar impozitele s-au redus cu 10,8%. Ca urmare a reducerii importului, perceperea accizelor s-a redus cu 21%.
Afară de aspectele pozitive în activitatea financiar-bancară a regiunii, Tidva a atenționat și la anumite neajunsuri. El a menționat că creditarea populației e mai sporită comparativ cu domeniul real al economiei. Raportul e de 6% în sectorul real și 47,1% în sfera creditării a populației. Potrivit lui Tidva, disbalanța dată e condiționată de următorii factori:
– Susținerea din partea statului a sectorului economic, ceea ce condiționează micșorarea motivării de a activa efectiv, a crește productivitatea procesului de producere și a reduce consumul energetic;
– Există mari probleme cu climatul investițional, în prim rând ca urmare a factorului că suntem nerecunoscuți, nu deținem un statut de drept acceptat în lume.
– Și, nu în ultimul rând, este prezent factorul lipsei de idei pentru extinderea afacerilor.
Tidva tinde a convinge legiuitorii că, în detrimentul crizei, banca, aplicând propriile procedee, face față situației. Însă, fără a dori, el descoperă unele momente care demonstrează starea adevărată a lucrurilor.
”Este cazul de menționat – spune Tidva – că principala sursă de efectuare a operațiunilor bancare, sunt depozitele populației. De aici importanța încrederii acordate instituțiilor bancare de către populație”.
Cum vedem, și din această parte obținem argumente la teza potrivit căreia regimul transnistrean e sprijinit și de Chișinău. Faptul că relațiile Termocentralei de la Cuciurgan cu Moldova, sunt declarate printre principalii factori ai stabilității regionale, provoacă și întrebări și nedumeriri. Ce ar fi dacă Republica Moldova ar realiza proiectele europene multianuale și ar efectua interconectarea cu rețelele energetice a UE? De unde ar obține regiunea surse financiare, care-i asigură stabilitatea și existența? Cum vedem, energia electrică la capitolul venituri este urmată de metale, care se exportează tot în Republica Moldova și unele state ale UE. Și aici sunt posibile anumite acțiuni care ar influența procesul de tratative. Uzina Metalurgică de la Râbnița e dependentă de malul drept a Nistrului nu doar ca de piață de desfacere, dar și ca de sursă solidă a materiei primă – fier uzat. Dacă de înăsprit controlul la punctele de trecere (ca cu vecinii, vorba lui Krasnoselischii) și, respectiv, de asigurat perceperea accizelor integral, e posibil că activitatea Uzinei metalurgice ar deveni mai puțin profitabilă?
Cum nu ar fi, domnul Tidva și nu comentatorii politici de la Chișinău, ne demonstrează la concret locurile vulnerabile ale regimului transnistrean. Ar fi necesar de luat ca bază teza șefului băncii transnistrene, că în regiune nu vin investițiile, odată ce nu este recunoscută politic. Teza dată trebuie, cu trimitere la Tidva, să pătrundă în toate familiile, colectivele de muncă, etc. Cum și aceea că în regiune se simte lipsa ideilor de afaceri. Este evident că într-o țară deschisă și democratică ideile sunt generate de comun – de investitori și localnici. În Transnistria și asta e lipsă. Ar fi pe neînțelese, dacă Chișinăul ar ignora oportunitățile existente indicate înșiși de reprezentanții regimului. Nu e deloc evident, că realizarea acestor măsuri neapărat ar inspira o mișcare pentru reintegrare. Mai degrabă ar provoca o reacție care pentru un timp ar consolida opțiunile antimoldovenești. Dar, Republica Moldova, apărându-și interesele, ar spori stima propriei populații. De aici ar putea porni și alte acțiuni, care convingător ar demonstra celor din stânga Nistrului, că e mai convenabil de trăit în teritoriu reintegrat. Cu toate că este evident, că va trebui de depășit multe obstacole. Dar cu ceva trebuie de început. Krasnoselischii propune să începem cu realizarea doleanțelor care-i aranjează pe ei. De ce nu am înainta noi revendicări ce țin de interesul populației Moldovei?