Intenționam să aștept convocarea ședinței ministeriale a OSCE pe anul curent, ca apoi să concluzionăm având la mână toate componentele. Însă, evenimentele din octombrie-noiembrie, semnarea celor 5 protocoale și convocarea consfătuirii politice pentru soluționarea diferendului nistrean (formatul 5+2), și, în special, reacția Tiraspolului, ne-au convins că se mai cere o examinare.
Deci, la Chișinău aprecierile (cum era și de așteptat) diferă de la susținerea completă (în special reprezentanții și adepții guvernării) până la dezaprobare – o mare parte din experți și partidele din opoziție. Partea opusă (Moscova și Tiraspolul) au fost entuziasmați, factor cărui noi îi vom acorda o atenție aparte. Considerăm că merită.
Începem cu articolul ”Succesul tactic al Transnistriei”, semnat de politologul Alexandru Guscin (persoană nu prea cunoscută, conferențiar la Universitatea Umanitară din FR, dar alții nu s-au pronunțat) și publicat la 1 decembrie curent în ”Novosti Pridnestrovia”.
El expune lucrurile în următorul mod. Reluarea ședințelor în formatul ”5+2” este foarte importantă. Chișinăul refuza să realizeze deciziile protocolare de la Berlin, iar președinția austriacă a OSCE refuza să convoace formatul, motivând că părțile nu au atins înțelegerile necesare. Nu se realizau decizii foarte importante cu caracter socio-uman, asupra cărora s-a discutat mulți ani. Chișinăul nu numai că evita implementarea deciziilor, dar și tensiona situația, instalând posturi suplimentare la hotar între Moldova și Ucraina. Reluarea ședințelor ar fi deschis perspectiva soluționării problemelor, care nu s-au soluționat 27 de ani. Guscin consideră că decizia Chișinăului a fost puternic influențată de factorii externi. În opinia lui, conflictul transnistrean ar fi secund după valoare după cel din Ucraina. De el depinde situația în regiunea pontică. Oricare succese în reglementarea transnistreană ar avea importanță din mai multe puncte de vedere. Concomitent, expertul Guscin este convins că avansarea în soluționarea problemelor cu semnificație socio-umană nu va deveni nici într-un caz cale spre deschiderea discuțiilor la subiectul de bază – statutul politic a regiunii transnistrene, lucru scontat de Chișinău. Posibil, Guscin a fost angaiat să evolueze cu acest articol anume pentru această afirmație. El explică: Acordurile au un caracter umanistic și nu conțin premize de a spori în careva mod soluționarea problemelor politice, fix așa cum s-a întâmplat cu protocolul de la Berlin. În situația dată conducerea transnistreană demonstrează capacitățile sale de a dialoga cu Chișinăul pe probleme sociale și nimic mai mult. Asistăm la un succes tactic a Uniunii Europene și al Transnistriei.
Guscin consideră că protocoalele semnate ar scădea din densitatea relațiilor bilaterale, însă reglementarea definitivă ține de relațiile la nivel geopolitic.
Deci, este primul factor care va domina pe viitor poziția Moscovei și a Tiraspolului: soluționarea diferendului depinde de conținutul relațiilor Moscova-SUA-UE. Mai mult, expertul admite că deblocarea procesului de reglementare al acestui conflict ar putea fi un pas important în direcția aplanării relațiilor negative între aceste forțe.
Însă, Guscin nu exclude că realizarea acordurilor atinse ar putea fi reexaminate de Moldova, în condițiile în care procesul de negocieri nu dispune de un mecanism eficient de implementare a acordurilor atinse. Deci, este factorul secund care va fi scontat pe viitor de Tiraspol – elaborarea unui mecanism de implementare a acordurilor atinse. Pentru Moscova momentul dat este unul important, odată ce ea nu are garanții că deciziile atinse vor fi respectate, în special la capitolul prezenței pacificatorilor FR în regiune.
Chișinăul apelează pe lingă ONU cu solicitarea de a fi susținut în intențiile sale de a fi eliberat de prezența militară rusă, pe când Rusia își fortifică această prezență. La 4 decembrie curent, potrivit ”Novosti Pridnestrovia”, GOTR a lansat etapa de iarnă 2017-2018 de instruire. Între subiectele ce vor constituie procesul de instruire, aplicarea lansatorului de grenade ”Plamea” (flăcără) și a mitralierii de calibru mare ”Utes” (Stâncă) pentru nimicirea tehnicii de luptă și a efectivului ”inamicului”. Antrenamentul va avea loc pe un teren extins, care va permite majorarea timpului tragerilor. De menționat că lansatoarele de grenade și mitralierile de calibru mare nu fac parte din armamentul ”ușor” admis trupelor de menținere a păcii.
Factorul trei – pentru Rusia și Transnistria sunt importante nu deciziile cu caracter umanitar, ce prezența militară a Moscovei în regiune. Din aceste considerente Moscova activ prin reprezentații Tiraspolului promovează această intenție. În 2016 la Berlin nu le-a reușit, însă s-a primit în 2017 la Viena. Este forte interesant, cum explică situația cu mecanismul de implementare Guscin. Se face impresia că el a trecut măsura cu sinceritate, sau din contra, este convins că nu are sens să ascunzi intențiile adevărate. El spune că acest mecanism ar reduce esențial din spațiul de manevră. A soluționa un oarecare conflict fără a determina termenele de realizare și a avea posibilitatea de a impune părțile (partea) de a realiza acordul atins, este imposibil. Anume de aici pornește poziția Moscovei. Anume, consideră Guscin, formele care obligă părțile implicate, ar fi cu perspectivă. În caz că un asemenea mecanism există, nimeni nu ar aborda problema ”evacuării pacificatorilor”, nu s-ar comporta ca în anul 2003 (când Chișinăul în ultima clipă a renunțat la semnarea ”Memorandumului Kozac”). Deci, teza de bază a situației – Moscova și Tiraspolul sunt pe calea de a impune Chișinăului și restului negociatorilor un mecanism de implementare, care ar obliga Chișinăul să accepte deciziile. Guscin presupune că adoptarea acestui mecanism va necesita timp. Că nu există garanții, că Chișinăul nu va interveni cu condiții inacceptabile. Dar, e important, în opinia expertului, că părțile au convenit a elabora acest mecanism pe parcursul anului 2018.
La ședința Comisiei pentru relații externe a ”Sovietului suprem” de la Tiraspol din 4 decembrie curent, Vitalie Ignatiev a explicat cum văd Moscova și Tiraspolul, acest mecanism.
În opinia lui Ignatiev, punctul de vedere a Chișinăului, care constă în faptul că garantează implementarea acordului însuși faptul încheierii acestuia, nu poate fi acceptat. Chipurile, Chișinăul nu o dată a renunțat la realizarea acordurilor și înțelegerilor asumate.
Următoarea poziție este una importantă, odată ce ar putea fi utilizată de Chișinău. Ignatiev declară că ”indiferent cine ar fi semnatarul documentului, inclusiv conducătorii statelor-garante sau ao organismelor internaționale, Chișinăul refuză a le îndeplini, fără a se confrunta cu careva consecințe negative. De aici convingerea noastră, că elementul de bază a negocierilor pe viitor ar trebui să devină elaborarea mecanismului de garanții”. Formal, am putea saluta această poziție, odată ce există o mulțime de angajamente ale FR care, fiind respectate, ar schimba esențial situația în regiune. În special am putea indica acordul din 20 martie 1998 de la Odesa, prin care s-a decis lichidarea posturilor fixe ale trupelor de menținere a păcii și a posturilor ilegale a structurilor de forță transnistrene în zona de securitate. Nu mai vorbim de multiplele acorduri (din 1994, 1991, 2001) referitoare la retragerea trupelor și munițiilor FR, aflate ilegal în Republica Moldova. Evident că la Tiraspol cu totul alt fel privesc acest eventual ”mecanism de implementare”. Încă în 2009 Tiraspolul a evoluat cu un proiect a mecanismului de garanții a îndeplinirii angajamentelor asumate. La vremea sa această propunere a fost respinsă de Chișinău, ca în 2017, la Viena, Moscova să reușească să obțină decizia de a obliga părțile a identifica un mecanism de garanții de implementare a acordurilor atinse.
Potrivit lui Vladimir Yastrebceac, care a evoluat cu un studiu la acest capitol, pentru funcționarea mecanismului de garanții, este important nu complexul de măsuri care ar putea fi utilizat la adresa celui care se eschivează de la implementare, ci regulamentul potrivit căruia Ucraina și Rusia ar deveni garanți ai acestei implementări, și că acordul se va realiza și în situația în care Chișinăul ar decide a se abține de la realizarea acordului atins în mod unilateral. În acest caz Transnistria ar obține garanții de la acțiuni unilaterale a Chișinăului, de limitare, marginalizare în diferite domenii, inclusiv cele ale transportului, circulației etc.
Deci, Tiraspolul într-un mod obraznic declară că intenționează a obține un mecanism de implementare, care i-ar asigura realizarea deciziilor și fără voința Chișinăului. Am putea să ne trezim cu o asemenea situație pe rol, cum ne-am trezit cu protocolul de la Berlin și cu deciziile de la Viena. Și să ne luăm rămas bun de orice speranță de a reintegra Țara.
Să concluzionăm. Ce am dat și ce am obținut. Cât ne costă compromisul de această dată. Cu terenurile arabile. Din spusele lui Ignatiev, terenurile sunt prelucrate de fermierii RM. Minte. Din 2014 terenurile sunt date agricultorilor din stânga Nistrului. La moment, o parte sunt arate, o parte deja și însămânțate de iarnă. El spune că fermierii moldoveni în 2013 au abandonat terenurile care au devenit împărăginite. Minte. Administrația de la Tiraspol a stopat accesul la terenuri, inclusiv prin săparea unui șanț de a lungul traseului. În conformitate cu acordul de la Bender, fermierii vor fi din nou supuși procedurii de reînregistrare. E foarte posibil să fie găsite motive de a le împiedica accesul la pământ. Adică, este foarte puțin probabil ca în anul 2018 fermierii să prelucreze cotele ce la aparțin.
În schimb – deja este acceptat de partea moldovenească mecanismul de apostilare a diplomelor eliberate de universitatea de la Tiraspol. La Tiraspol nu au nici o îndoială, că toți doritorii, inclusiv și absolvenții anilor trecuți, vor obține această apostilă.
În februarie 2018 urmează a conveni asupra plăcuțelor de înmatriculare a transportului auto transnistrean. În dreapta Nistrului se va strecura operatorul de telefonie mobilă ”Interdnestrcom”, agresiv, absolut lipsit de calitatea de a activa în cadrul legal.
Și totul în perspectiva unui mecanism de implementarea a deciziilor, care poate impune decizia, indiferent de poziția Chișinăului. O reglementare fabuloasă.