Ordinea mondială, concepută și impusă de către V.Putin, devine o realitate. Așa consideră Ștefan Meister, șeful Centrului de Studii ale Europei centrale și de Est, Rusiei și Asiei Centrale, în ediția elvețiană Neue Zürcher Zeitung. Autorul afirmă că, de pe poziția de outsider, Putin tot mai des impune lumii propriile idei referitoare la ordinea internațională. Putin ar fi utilizat mai eficient resursele, mai mici ca cele de care dispune Blocul Nord Atlantic, pentru a-și consolida prestigiul internațional. El și-a propus în calitate de scop de bază obținerea recunoașterii de către Washington a Rusiei drept o forță egală, lucru care ar putea fi confirmat prin acceptarea de către SUA a unei suveranități limitate a statelor din vecinătatea FR (post sovietice), a priorității influenței Rusiei în aceste zone și renunțarea lumii democratice la promovarea politicii de democratizare în acest spațiu.
Moscova consideră că civilizația actuală tranzitează orânduirea internațională de la perioada dominației a ordinii și dreptului internațional spre dominația forței. Spre deosebire de Germania, UE etc., Rusia este mai bine pregătită pentru o asemenea stare de lucruri, odată ce deține experiență mare de activitate în condiții de haos, credibilitate și responsabilitate scăzută a statelor implicate. Moscova periodic formează asemenea zone de instabilitate, pentru a îndepărta influența reprezentanților democrațiilor moderne, cum se practică în Ucraina (și, respectiv, în Moldova. I.L.). Examinând situația în Ucraina, autorul concluzionează că Moscova nu are nici un motiv de a susține reglementarea, atâta timp, cât nu este convinsă că vor fi respectate întocmai interesele ei. În ultimii ani Rusia a evoluat pe arena mondială în exclusivitate în calitate de infractor, care, combinând metodele de influență cu forța armată, inclusiv în exteriorul țării sale, se consideră pe calea corectă – pe când Occidentul ar fi dezorientat.
Unica replică adecvată, consideră Ștefan Meister, ar fi ”intimidarea” Rusiei. Numai luptând activ cu inamicii unei societăți deschise, vom reduce esențial spațiul în care astăzi Putin face joaca de–a supraputere.
Teza implicării Republicii Moldova cu conflictul de pe teritoriul său în jocul geostrategic a Rusiei e prezentă și în analiza lui Ann Applbaum de la Washington Post, în materialul ”Rusia găsește tineri, cărora le plac armele” din 19 ianuarie curent. Autorul scrie că fosta supraputere, la moment limitată în mijloacele materiale, încearcă fără mari cheltuieli să-și restabilească influența, apelând la metode puțin demne. Un interes deosebit al Rusiei este axat spre tinerii rusolingvi din statele post sovietice (cum ar fi Letonia, Estonia), membrii cluburilor de lupte marțiale, amatori ai jocurilor cu arme, armament, muniție militară, a aplicațiilor militarizate.
Cum scrie Applbaum, antrenorii din FR, care dispun de relații în sferele armate și cu destinație specială în FR, organizând antrenamentul în aceste cluburi conform programului de pregătire a ”subdiviziunilor mici de șoc”. Utilizarea acestor formațiuni este demonstrată, în opinia lui Applbaum, prin activitatea formațiunilor de mercenari angajați de către Rusia în Bosnia, în susținerea separatiștilor sârbi. Ar părea că aceste cazuri sunt separate și nu reprezintă integral poziția FR. Însă, tactica performantă în Ucraina și Moldova, apoi este utilizată în statele estice. Cum a relatat ”The New York Times” în decembrie 2017, Moscova a format un canal neoficial de relații cu SUA prin Paul Ericson, activist al asociației naționale de țintași. Posibilitatea de a finanța compania electorală a lui D. Trump prin intermediul acestei asociații este caz examinat de către FBI. În 2015 totul ar fi putut trece ca o glumă. În 2016 Kremlinul a efectuat în SUA o companie de dezinformare și nu a fost pedepsit. În 2018 și, posibil, în 2028, Rusia va aplica o ”practică ucraineană” mult mai dură, dacă nu va fi stopată.
Mai sus am menționat că tactica de extindere a influenței Moscovei vizează Moldova la direct. Și că regiunea secesionistă transnistreană este una din principalele unelte în realizarea acestei intenții. Problema e că factorii de decizie, în special de la Chișinău, manifestă o atitudine către problemă, de parcă lucrurile ar fi cu torul altele. La 9 februarie curent, la o ședință solemnă dedicată ”zilei diplomatului”, Vadim Krasnoselischii în alocuțiunea sa a făcut mai multe afirmații importante, care la moment nu sunt luate în considerație de partea moldovenească.
El a salutat rezultatele obținute în 2017 (semnarea protocoalelor de la Berlin și Viena), dar a menționat că tentativele de a canaliza negocierile în aria problemelor politice este prematură. El consideră: ”sunt convins, că la moment, nici noi, nici Moldova, nici oricare alt participant la negocieri nu sunt gata să-și asume responsabilitatea pentru un dialog la subiecte politice. Toate vorbele la acest subiect au o conotație de rating”. În același timp, a spus liderul transnistrean, Tiraspolul a practicat acțiuni active, pentru a-și promova poziția. 2172 de adresări au fost expediate în diferite instanțe internaționale, între care și la ONU. La rândul său, regiunea de 40 de ori a fost vizitată de reprezentanții ONU, iar reprezentanții Tiraspolului au avut posibilitatea a-și expune punctul de vedere la Moscova, Londra, Tel-Aviv, Roma, Bruxelles. Vizitele respective, conținutul discursurilor în cadrul acestora, ne permit o afirmare: se spune deseori că Transnistria râvnește independența. Nu, noi deja am obținut-o. Suntem stat independent cu toate specimenele statale, cu structuri de guvernare, cu economie și sistem bancar. E cazul a trece la treapta următoare – a obține recunoașterea. Recunoașterea nu va veni singură, de la sine, ea trebuie obținută. Și pentru asta Tiraspolul va depune eforturile la care e capabil. La finele discursului, Krasnoselschii i-a mulțumit pentru asistența oferită de FR domnului ambasador Farid Muhamedșin, prezent la manifestație. În cuvântul de răspuns, ambasadorul din FR a mulțumit părții transnistrene pentru asistența acordată la desfășurarea activității punctului consular mobil, desfășurat la Tiraspol. De-facto, este un consulat în tot sensul cuvântului, însă Chișinăului nu i-au ajuns argumente pentru a stopa activitatea ilegală ai acestei instituții. Ca urmare, cum a spus Muhamedșin, numai în 2017, 9185 de locuitori ai Transnistriei au devenit cetățeni ai FR. Este un volum de lucru colosal, a menționat diplomatul rus, imposibil de realizat fără asistența respectivă a structurilor MAE și a MAI transnistrene. ”Suntem convinși că, în calitate de dovadă convingătoare a prieteniei în dezvoltare între Rusia și Transnistria, va fi o prezență masivă a localnicilor la alegerile prezidențiale din martie curent”.
Ceva timp în urmă Rusia promova ideea integrității teritoriale a Republicii Moldova, cu înțelegerea că Transnistriei e revine un statut special în acest stat. Încetățenirea masivă în regiune nu lasă loc pentru afirmarea de mai sus. Din cei 9 mii de noi cetățeni a FR, parte considerabilă vor deveni angajați ai structurilor de forță ai FR. Iar, care va fi misiunea acestora în consolidarea prezenței Rusiei în Moldova, vedem din acțiunile în Abhasia și Osetia de Sud. Potrivit portalului de știri rusesc din 29 ianuarie curent, Duma de stat din FR a ratificat acordul cu Osetia de Sud, potrivit căruia unele subdiviziuni ale forțelor armate ai acestei republici, vor fi încorporate în structura Ministerului Apărării a FR. Sarcinile și structura forțelor armate ale Osetiei de Sud vor fi determinate prin coordonare de către partea rusă și ossetină. Astfel, Rusia și-a extins indiscutabil prezența militară pe teritoriul statului suveran Georgia.
Coordonarea activității între Tiraspol și Moscova nu mai constituie secret. La 6 februarie curent, Serghei Gubarev, reprezentantul Moscovei la negocieri în formatul ”5+2” a efectuat o vizită la Tiraspol, în cadrul cărei a stabilit prioritățile procesului pentru anul 2018.
Ei au ajuns la consens în aprecierea acordurilor semnate în 2017, evidențiind importanța celui care vizează deschiderea circulației pe podul peste Nistru în apropierea satului Gura-Bâcului. Este evident că circulația pe acest pod nu are o importanță majoră economică. Reprezentanții Moscovei și a Tiraspolului au primit o oportunitate în plus a discuta activitatea forțelor de menținere a păcii. Transnistrenii, indiferent de poziția Chișinăului, construiesc în apropierea acestui pod un terminal de control, care ar fi dotat cu structuri de vamă, grăniceri, poliție pentru controlul migrațiunii, etc. Partea moldovenească este pusă la încercare – ori se opune și cumva împiedică circulația, riscând să devină vinovată în ochii OSCE și altor organisme internaționale, ori acceptă terminalul și recunoaște prioritatea Tiraspolului. Probabil, anume asta și este scopul Moscovei, care deja planifică concentrarea procesului de negocieri la subiectul ”implementarea acordurilor semnate”. Potrivit lui Krasnoselischii, Transnistria și pe viitor va coordona cu Moscova toate planurile și acțiunile sale. În special cele, ce țin de popularizarea dezideratului de bază – ”independența noastră și solicitarea recunoașterii acestei de către partenerii din exterior”.
Potrivit lui Gubarev, subiectul actual în procesul de negocieri este elaborarea mecanismului de implementare a acordurilor semnate. Fără un asemenea mecanism, aprobat de toți participanții la negocieri, nu putem evolua, a declarat Gubarev.
Nu aș dori să formulez unele aspecte, ce vizează activitatea Chișinăului de pe pozițiile Moscovei. S. Gubarev în cadrul întâlnirii cu Krasnoselischii a dat cu părere (destul de pozitivă) referitor la actuala echipă a Chișinăului. Să sperăm, că la Chișinău se va reuși a implica potențialul structurilor cu atribuții în soluționarea diferendului, și a evita jocul conform regulilor, impuse de Moscova.