Transnistria a conservat marea majoritate a deprinderilor, moştenite din timpurile URSS, între care evaluarea situaţiei economice la scurgerea a nouă luni ale anului. Cu asemenea totalizare prescurtată a evoluat „ministerul dezvoltării economiei” transnistrean, dar care a considerat necesar a porni de la rezultatele fixate în acelaşi timp în Federaţia Rusă. Nu în Moldova, Ucraina sau UE, unde regiunea are cea mai voluminoasă piaţă de desfacere – ci în Rusia, pentru a demonstra şi pe această cale care sunt priorităţile regiunii.
Probabil nu ne vor fi de prisos cîteva cifre, care reflectă situaţia Rusiei. Soldul pozitiv al comerţului extern s-a diminuat cu 47%, constituind în ianuarie-iunie 2016 suma de 50.5 miliarde dolari SUA. Exportul Rusiei a fost fixat la 130.4 miliarde dolari, cu 28,7 miliarde mai puţin ca în perioada precedentă. La baza comerţului extern au rămas carboranţii şi produsele energetice, constituind 62.1%. Volumul metalelor exportate a demonstrat o mică creştere, de la 9.5 la 10.1 la sută – însă în bani, acest indicatoriu a căzut cu 24,4%. Unicul articol care a fixat creştere, este exportul produselor alimentare şi materiei prime pentru producerea acestora. Astfel, avînd în 2015 – 3.2%, în 2016 s-a fixat 4.9%. Rămîne de văzut, dacă se exportează surplusurile, sau strictul necesar. Nu e clar, cam cum ar fi putut Rusia (aflată în regimul de sancţiuni) să-şi permită să mărească cu 31.7% volumul produselor alimentare exportate.
Evident, pe un asemenea fundal, „ministerul dezvoltării economiei” transnistrean fără careva explicaţii afirmă că, în perioada de referinţă, a suferit scădere şi activitatea externă economică a regiunii. În primele 6 luni exportul şi importul au decăzut cu 25.3%, ce se estimeză la 678.8 milioane dolari SUA comparativ cu anul precedent. În concret, exportul constituie 253.5 milioane dolari, importul – 423.2 milioane. În prima jumătate a anului, exportul a diminuat comparativ cu importul cu 159,7 milioane dolari SUA, pe cînd în 2015 acest indicator era de 328.3 milioane.
Autorii raportului consideră că, în prima jumătate a anului 2016, veniturile în industrie au scăzut cu 9.5%. În special s-au redus preţurile la agenţii energetici, metale, produse alimentare, factori care ca urmare au condiţionat scăderea rezultatelor activităţii a întreprinderilor.
Industria construcţiilor de maşini şi prelucrarea metalelor a scăzut de la 22.0 în 2015 la 19.2 în 2016. Industria chimică a indicat o creştere de la 3.2 la 15.2. Energetica – la fel a crescut de la 16.4, la 17.9. Prelucrarea lemnului a decăzut puţin, de la 0,6 la 0,4. Prelucrarea cerealelor scade de la 13,8 la 10,4, la fel şi domeniul poligrafic – scade de la 2,3 la 1,3.
În fond, avem tabloul industriei transnistrene. Cum se vede, loc pentru miracole nu este – tabloul e mai degrabă unul gri. Creşterea, indicată de cele două ramuri, se explică absolut firesc. Fabrica de spirt de la Bender şi-a reluat activitatea după ceva timp de reparaţie, astfel nivelul producerii (spirt etilic) a săltat. Anul curent FR a procurat de la Tiraspol 2 motoare electrice de capacitate mare – factor care a şi influenţat tabloul. Însă, pentru a avea o evoluţie pozitivă şi permanentă, asemenea afaceri (comercializarea motoarelor electrice) ar trebui să abă loc cel puţin lunar, dacă nu săptămînal. De altfel, cum afirmă „Ministerul dezvoltării economice” a Transnistriei în raportul publicat la 5 august curent, „situaţia la întreprinderile regiunii este instabilă”.
Să vedem cum explică „Ministerul” motivele acestei instabilităţi. Pe prim plan este plasată scăderea preţurilor la energie, metale şi produsele alimentare. Indiferent care ar fi situaţia reală, o fixăm aşa cum e prezentată la Tiraspol, dar nu uităm de aprecieri.
„Ministerul”, spre mirare, completează tabloul motivelor şi declară în raport, că factorul secund este cel intern, în special uzarea excesivă a fondurilor de bază (maşinilor şi utilajului); structura depăşită a întreprinderilor industriale (numărul mare ai angajaţilor); volumul redus al producţiei contemporane, cu nivelul înalt de aplicare a ştiinţei şi tehnolojiilor avansate; gradul depăşit sub aspect tehnic şi tehnologic a întreprinderilor transnistrene comparativ cu nivelul mondial. Accentuăm, este aprecierea ce aparţine „ministerului dezvoltării economice” din Transnistria, cea mai versată instituţie (sursă) la acest capitol.
Evident că nu au fost evitate şi motivele „politice”. În raport se declară că situaţia în perioada de referinţă a fost puternic înfluenţată de barierele impuse de „vecini” – dubla impozitare vamală impusă de Moldova a redus din capacităţile de concurenţă a unităţilor industriale transnistrene. Dar, recunoaşte „ministrul”, s-a simţit mult lipsa propriilor resurse financiare şi imposibilitatea de a atrage surse din exterior. La acest capitol avem a declara, că în mod normal, legitim, investiţiile din exterior nici nu au venit niciodată – fie şi pe timpurile relaţiilor normale între Chişinău şi Tiraspol. Excepţie poate fi întreprinderea moldo-italiană „TIRPA”, care nu influenţa situaţia în ansamblu. Nu pot fi considerate investiţii relaţiile cu anumiţi pateneri din exterior, care livrează materie primă şi asigură realizarea producţiei pe pieţele europene. Ca urmare a acestor relaţii, dezvoltarea este cea pe care au prezentat-o autorii raportului.
Altceva că, anterior, pînă la aplicarea acordului moldo-ucrainean din 2006, referitor la asigurarea aplicării legislaţiei acestor state în activitatea agenţilor economici transnistreni, o parte din veniturile fabuloase obţinute din afaceri dubioase, puteau fi direcţionate spre modernizarea unor producții. „Şerif” astfel a modernizat fabrica de confecţii, producerea de vinuri şi divinuri. Termocentrala de la Cuciurgan, pentru a dispune de 5 agregate lucrative (din cele 12 cu care staţia a fost dotată inţial), a descompus 7 dintre acestea. Astfel, termocentrala nu va mai atinge niciodată nivelul de producție conform proiectului. Atualul nivel de 4.6 miliarde KW/oră anual se datorează existenţei pieţei din dreapta Nistrului. Aducând acuzaţii Chişinăului, Tiraspolul este nevoit să recunoască că exportul energiei electrice este sursa principală de obţinere a valutei în regiune. În general, se menţionează în raport, „în structura industriei, electroenergetica îşi menține poziţiile dominante (38,3%). Au indicat creştere industria metalurgică cu un procent (de la 24.1 la 25,1%). Îndustria uşoară a indicat o creştere de 10,6%, iar ce-a agroalimentară, majorând producerea cu 3,2% a ocupat un segment de 11,2% în general în ramura industrială.
Uzina metalurgică, dependentă de factorii externi, în iunie 2016 a avut o pierdere de 61,1% comparativ cu anul precedent, iar cu primăvara anului curent de 32,5%.
Au indicat creşteri intreprinderile industriei chimice cu 29,2%. Cum se spune în raport, datorită înlesnirilor la tarife pentru energie electrică şi la impozite pentru venituri, oferite de „stat”, fabrica „Moldavizolit” ar fi atins aceste performanţe. Trase la copiator par şi condiţiile creşterii indiciilor de bază la 4 întreprinderi ale industriei uşoare, cum ar fi „TIROTEXT”, „ODEMA”, „VESTRA” şi SOFTŞUZ”, care au beneficiat de înlesniri la tarife pentru energie electrică şi la impozitare. Înlesnirile respective au condiţionat creşterea productivităţii cu 18,8%. Însă, potrivit raportului vizat, producţia respectivă nu formează un capitol esenţial în nomenclatorul mărfurilor de export. Astfel, majorarea volumului de producție ca atare, deloc nu înseamnă şi sporirea volumului mărfurilor exportate, şi, respectiv, acumularea veniturilor – care ar putea într–adevăr moderniza industria şi spori nivelul de trai al popuaţiei.
Creşterea destul de modestă, cu 3,2%, este fixată şi în industria alimentară din contul întreprinderilor care produc băuturi alcoolice. Fabrica „KVINT” a sporit volumurile cu 2,7%, „Bucet Moldoavii” – producerea de vinuri aromatizate de tip „vermut”, cu 24,3%; Întreprinderea „BIOHIM” de la Bender, cum am mai spus, cu 97,2%.
Aici majorul se termină şi cedează locul minorului. Se declară în raport, că în restul ramurilor s-a fixat o cădere a producției. În special, o scădere esenţială de 3,7%, condiţionată de reducerea solicitărilor, este fixată în domeniul electroenergetic. Am ajuns acolo de unde ne am pornit: totul depinde de Moldova. Conducerea ramurii energetice a depus eforturi considerabile în 2015 pentru a avea export şi în România, însă specialiştii statului respectiv au renunţat ofertele transnistrenilor, motivînd chipurile decizia, cu nerecunoaşterea politică a statului transnistrean.
Întreprinderile de prelucrare a metalului şi de producere a maşinilor au indicat pierderi de 11% comparativ cu anul precedent.
În căutarea posibilităţilor de a extinde baza de percepere a impozitelor, conducerea transnistreană a decis a activiza arendarea unităţilor industriale „statale” (cu proprietatea comună) de către proprietari privaţi. O decizie la acest capitol a fost elaborată de guvern, însă normele actului, care se trag de la o lege ce definitivează domeniul – potrivit autorilor – şi mai mult vor frîna activitatea intreprinzătorilor. Legea respectivă reduce dreptul „guvernului” de a percepe plata pentru arendă în funcţie de efectele obţinute. Se impune un nivel fixat de plată indiferent de randamentul întreprinderii arendate. Astfel, proprietarul va fi impus să plătească taxe, îndiferent de veniturile obţinute. Cum spune Inna Linnic, „viceministrul economiei”, regiunea şi aşa se confunda cu lipsa doritorilor de a arenda întreprinderile. Noile condiţii şi mai mult vor reduce cantitatea doritorilor, şi respectiv, se va reduce volumul impozitelor percepute. De aceeaşi părere este şi Andrei Bezbabcenco, „primarul” (şeful administraţiei locale) Tiraspolului. El a menţionat că a birocratiza procedura în condiţiile scăderii solicitărilor, e absolut inadmisibil.
Evoluţiile în economie, problemele la identificarea soluţiilor pentru a redresa acestea, au o înfăptuire negativă: scade nivelul de trai a populaţiei, primordial a segmentului, totalmente dependent de salarii. Spre deosebire de anii precedenţi, asemenea probleme au apărut şi la întreprinderile particulare. Anume acest subiect a figurat în agenda şedinţei „Palatei sociale” (organ consultativ pe lîngă „Preşedinte”, structură copiată de la FR) din Transnistria la 5 august curent. Membrii „palatei” au intenţionat să clarifice din care motive proprietarii au redus salariile şi nu le au mai restabilit la valoarea iniţială. Potrivit datelor oficiale, salariile angajaţilor complexului sportiv „Şerif” au fost reduse cu 50%, uzinei de ciment cu 27%, „TIROTEXT” cu 17%, „KVINT”, „AGROPROMBANC”, firma „ŞERIF” şi combinatul de carne din Bender cu 15%. Este absolut clar că majoritatea întreprinderilor supuse „examinării”, sunt parte din cartelul „Şerif”. Indiferent de motivele invocate, „Palata” va cere explicaţii proprietarilor referitor la reducerea salariilor. (Un pas propagandistic în ajunul companiei electorale). Concomitent, vor fi elaborate „recomandări” pentru organele statale, ca acestea să influenţeze întreprinderile comerciale, „convingîndu–le” să majoreze salariile. Între măsurile de „convingere” ce se propun: modernizarea cadrului legislativ, avansarea drepturilor angajatului comparativ cu cele ale proprietarului. Se propune a revedea conţinutul „secretului comercial”, pentru a scoate acest paravan la formarea salariilor.
Deciziile şi acţiunile cam întîrzie. Potrivit datelor oficializate la şedinţa „guvernului” din 2 august curent, în iulie 2016 volumul impozitelor perceptate a constituit doar 117 milioane ruble transnistrene – nici 50% din volumul strict necesar. Legea bugetului prevedea că, la data respectivă, vor fi percepute 242 milioane. Situaţia a fost supusă examinării în cadrul unei şedinţe la „prim-mnistrul” Procudin. Indiferent de unele realizări, în special efectuarea plăţii salariilor pentru iunie, situaţia a fost caracterizată de Irina Molocanova, „ministrul finanţelor”, drept una critică. Alocările la buget sunt absolut insuficiente. Potrivit „ministrului de finanţe”, cel puţin 110 milioane din venitul brut sunt destinate salariilor lunare, iar veniturile nu depăşesc suma de 70-75 milioane. „Ministerul dezvoltării economice” ar fi dispus de un program de privatizare, însă dacă şi acesta e de natură o cu legea arendei, apoi puţin probabil ca aceste măsuri să fie capabile a redresa situaţia.