Cele ce voi descrie mai jos, cel puţin tactic, el intră în contradicţie strategică cu evoluţiile politice recente. La Chişinău a acces în scaunul de preşedinte promoscovitul Igor Dodon. Executivul de la Tiraspol nu a identificat surse financiare care i-ar permite a visa la o anumită doză de autonomie în raport cu Kremlinul – ceea ce trezeşte presupunerea că, la moment, planurile Moscovei nu deviază de la axa anterioară şi nu admit radicalizarea situaţiei în regiune. Şi, dacă e aşa, de ce ar trebui Moscova să testeze opinia publică vis-a-vis de un proiect militar, proiect destrugător din toate punctele de vedere?
Materialul a apărut la 9 ianuarie curent în revista rusească „Voennoie Obozrenie” (un fel de „Trecerea în revistă militară”). Ediţia, ca şi toate de acest gen, este foarte apropiată executivului din FR – ce ar însemna că opiniile expuse nu contravin „punctului de vedere” al acestuia. Dar, şi în acest context, nu este clar din care considerente sunt deschise intenţiile sau eventualele direcţii de atac? La asemenea paşi se recurge în două situaţii: cînd intenţionezi să sperii cu acţiuni (dar nu şi să acţionezi) sau cînd te ai decis şi intenţionezi să măreşti efectele eventualei victorii prin destăinuirea planurilor. Nu cred că ne va reuşi să stabilim adevărul, dar şi ca materie pentru cunoaştere, articolul este plin de curiozităţi.
Se începe cu titlul: Situaţia în jurul „rmn” nu permite tărăgănare”: cu arme uşoare şi piese de artilerie „antitanc” nu vei riposta sistemelor „Grad” şi tunurilor cu autotracţiune. Autorul, Evghenii Damanţev, ne propune punctul său de vedere referitor la eventualele relaţii ruso-americate, în special în aspectul rolului care îi revene regiunii separatiste transnistrene. El consideră că victoria lui Donald Tramp ar avea ca consecinţă diminuarea nivelului de agresivitate în retorica Washingtonului, însă nu ar condiţiona neapărat careva modficări cardinale ale conceptului politicii externe ale SUA.
În opinia lui Damanţev, aplicarea sancţiunilor economice contra FR va continua, atîta timp cît nu vor fi restabilite hotarele Georgiei şi Ucrainei- ce ar însemna că ni se cere să restituim Crimeea şi Novorosia Ucrainei, iar Abhasia şi Osetia de Sud – Georgiei.
Republicanii (partidul Republican din SUA-I.L.) vor susţine Kievul în aspect militar, asigurînd efectuarea de către forţele armate a Ucrainei a operaţiunilor ofensive de proporţii, axate la „eliberarea teritoriilor ocupate”.
Aflarea în Mediterana de est a contingentelor militare ale FR, care susţin regimul lui Bashar Asad, la fel nu contribuie la reformatarea relaţiilor cu SUA; din contra, formează baza admiterii noilor excaladări a conflictelor existente.
În acest context, este logic de a constata că conflictul transnistrean este unul din factorii importanți în acest lanţ destabilizator. Din care motive acest conflict nu şi-a găsit rezolvarea logică? Răspunsul este unul, care şi a condiţionat decizia de a propune acest material atenţiei cititorului site-ului. Din motiv, afirmă autorul, că spre deosebire de Abhasia, Osetia de Sud, republicile din Donbas, potenţialul militar ale trupelor care apără Transnistria, la moment nu este capabil a asigura securitatea populaţiei, din care 96% a susţinut în cadrul referendumului independenţa şi aderarea pe viitor la FR. În regiune, la iniţiativa fostului preşedinte Şevciuc, este lansat un program amplu de realizare a acestor intenţii: ajustarea legislaţiei locale celei a FR; reformarea organelor statale, pentru ale conforma cu cele din FR. Însă, realizarea reformelor nu este posibilă fără asigurarea securităţii „republicii”, strangulată între două „cozi de topor europene” – Moldova şi Ucraina, care cu concursul Washingtonului au elaborat şi realizează mai multe scenarii de lichidare a Transnistriei. Damanţev, pentru a demonstra că SUA sunt între inamicii Transnistriei, ne aminteşte aplicaţiile comune moldo-americane “Effort-comun 2015” din iulie 2015 şi careva participare a NATO la consolidarea potenţialului militar a Moldovei. Afirmaţiile ce urmează sunt aberaţie absolută, fenomen care nu şi-l permit ediţiile care se respectă. Deci, potrivit revistei, la 10 august 2014 armata RM a declanşat o deplasare masivă a artileriei şi tehnicii de luptă către hotarele “republicii moldoveneşti nistrene – rmn”. Tehnica numeroasă a fost concentrată în direcţiile operative Rîbniţa, Bender, Dubăsari. (Direcţiile respective se află în Zona de Securitate, monitorizată de observatorii militari. De ar fi apărut acolo nu un TAB al RM – nemaivorbind de prezenţa masivă ai acesteia – ci o urmă de şenilă de tractor, se declanşa un scandal, o anchetă care ar fi tulburat situaţia şi în prezent. Realitatea e crudă – nu s-a fixat nici un TAB, nici o piesă de artilerie aRM în apropierea de direcţiile indicate. -I.L.).
În rând cu “apariţia tehnicii de luptă la hotar cu Transnistria”, Damanţev plasează şi situaţia din 22 mai 2015, când structurile abilitate ale RM i-au interzis militarului rus Şaşin Evghenii de a se deplasa la Tiraspol din aerogara Chişinău – fenomen care, potrivit autorului, a împiedicat grav procesul de rotaţie între “unităţile militare aflate în Transnistria şi în teritoriul FR”. De la acest caz particular, Damanţev trece la o expunere detaliată a situaţiei: “Trupele ruse se confruntă cu probleme la completare, odată ce mărfurile necesare nu pot fi transportate nici prin portul maritim Odesa, nici prin aerogara Chişinău. Unica cale este utilizarea aerodromului de la Tiraspol (actualele paramentre ale pistei, de 2500 metri lungime, permite aterizarea avioanelor de tip Iliuşin-76, iar pentru a primi marfare de tip “Ruslan” pista necesită a fi lungită cu 500 metri. De parcă pentru a ateriza la Tiraspol nu e necesar a survola spaţiul aerian a Ucrainei, sau a Moldovei.)
Apoi, scrie Damanţev, miltarii uraineni au transferat din est spre hotarele cu Transnistria sisteme de artilerie cu reacţie şi obişnuite, formând astfel încercuirea regiunii. A riposta acestor forţe este extrem de complicat, odată ce trupele militare ruse dispun în Transnistria de un contingent doar de 1500 persoane plus cîteva mii de militari transnistreni. “Expertul” ne comunică că, cu aceste forţe dotate masiv cu sisteme de artilerie şi 70 de lansatoare de racete de tip “Grad”, trupele mixte ruso-transnistrene ar putea rezista atacurilor din opartea Ucrainei şi a Moldovei 10-12 ore, după ce situaţia ar deveni gravă. Forţele armate urrcainene dispun de sisteme de lansare a rachetelor de tip “Smerci”, “Uragan”, “Tocica U”, şi noi, de propria producție – “Olha” şi “Grom”, cu raza de acţiune de la 35 la 300 km. Utilizarea acestor rachete, ar avea ca consecinţă şi distrugerea pistei de decolare la aerodromul din Tiraspol, ce ar exclude completarea trupelor militarea ruseşti şi cele transnistrene cu forţe, arme şi armament.
La blocarea Transnistriei ar putea participa şi trupele militare din România, din unităţi militare particulare din SUA. Pentru a evita un asemenea pericol, deja acum este necesar de a exercita o operaţiunea tactică cu caracter aerian-cosmic de ofensivă, care ar asigura accesul la Tiraspol pe calea aerului şi reprimarea integrală a capacităților militare ale Ucrainei, Moldovei şi a României, care fie şi la nivel teoretic, ar putea fi antrenate în încercuirea Transnistriei. Însă, măsurile întreprisne în prezent de către FR la moment, pentru a evita o asemenea evoluţie a lucrurilor, sunt absolute insuficiente – susţine Damanţev.
Argumentele la această afirmaţie ale “expertului”. În regiunea Odesa, Ucraina a dislocat mai multe puncte de staţionare a sistemelor antiaeriene “S-300 HS”, capabile a controla integral spaţiul aerian internaţional în jurul Transnistriei, ce exclude asistenţa militară prin aer. În ultimii ani vice-prim ministrul Dmitrii Rogozin face promisiuni că v-a contribui la majorarea alocaţiilor FR în domeniile militar, de medicină, agricole ale Transnistriei. În anul 2011 aceste donaţii au constituit 200 milioane dolari SUA – (este necesar a accentua atenţia la suma dată! 200 milioane, pe cînd, potrivit actualului prim-ministru transnistrean Alexandru Martînov, eschivarea firmei „Energocapital” de la livrarea la buget a sumei de doar 2 milioane dolari SUA a produs criza valutară – I.L.). Bani insuficienţi, potrivit lui Damanţev, pentru a organiza o defensivă eficientă a Transnistriei contra vecinilor „agresivi”. În cadrul întîlnirilor cu directorii întreprinderilor industriale, care dispun de experienţa activităţii în cadrul complexului militar-industrial („Pribor”, „Moldavcabel”, „Litmaş”,”Electromaş”) D. Rogozin le-a promis încorporarea acestor întreprinderi în cadrul complexului industrial-militar rusesc, ceea ce ar fi asigurat militarii locali cu cartuşe, obuze de artilerie, rachete pentru sisteme de artilerie cu reacţie de producţie locală. Însă, nici aceste realizări (dacă vor fi promovate) nu asigură soluţionarea problemei securităţii „RMN”, care are în lăţime doar 30 km. Distanţă care permite artileriei ucrainene a atinge orice ţintă pe acest teritoriu. Pentru a evita pericolul pentru populaţie şi militari, FR îndată la primele salve ale sistemelor de artilerie ucrainene, este nevoie de decizii mult mai radicale decît cele propuse de Dmitrii Rogozin.
Astăzi, prin procedee paşnice, a înarma suficient forţele armate transnistrene şi a moderniza contingentul militar a FR prin transportarea celor necesare pe calea aerului, acvatic sau terestru nu e posibil; timpul a fost ratat. Ucraina a plasat în regiune cîteva divizioane de rachete antiaeriene, mai multe unităţi militare care ar putea fi neutralizate doar prin aplicarea forţei armate – în care scop Rusia va fi nevoită să antreneze aviaţia din Crimeea, forţele navale, brigada 810 de puşcaşi maritimi de la Sevastopol. Putem cu certitudine afirma, că conflictul din Transnistria nu se va limita doar la hotare cu Republica Moldova şi Vestul Ucrainei, ci va afecta integral sudul Ucrainei (teritoriile istoric ruseşti, Novorosia), din care motiv escaladarea ar putea reveni la Donbas şi în Crimeea. În situaţia dată, forţele armate ale „Republicilor din Lugansk şi Doneţk” vor deveni extrem de importante în calitate de mijloace de ofensivă. În coordinare cu trupele ruse în reginea Herson (de unde ar fi apare ele acolo? –I.L.), ele vor ataca inamicul pînă în Transnistria. Instalaţiile de rachete ucrainene vor fi neutralizate de rachetele ruseşti „Kalibr PL/HK”,”X-101” şi „Iskander E-M”, dislocate în Crimeea, cît şi de avioanele de vînătoare „Suhoi-34” – care la fel sunt bazate pe aerodromurile din vestul Crimeei. (Concentrarea unei asemenea armade militare în peninsula Crimeea ar avea mai multe explicaţii, la care vom reveni. I.L.).
La moment, scrie Damanţev, Rusia dispune de multiplile tipuri de armament, care ar putea participa la acţiunile de lichidare a sistemelor de artilerie a Ucrainei şi RM. La 5 octombrie 2016 baza militară din Belbek (Crimeea) a fost completată cu avione de vînătoare de tip Suhoi-30 SM, dotate cu dispozitive de radiolocaţie de tip „Bars” şi rachete „X-59A”, bombe autoghidate şi alte tipuri de armament contemporan. Rusia, potrivit lui Damanţev, dispun în Transnistria de complexe constitute din sisteme de radiolocaţie „Zooparc-1”, combinate cu drone de tip „Orlan-10”, cu raza de acţiune de la 120 la 600 km. Sistemul este capabil, din momentul apariţiei a obuzelor inamicului la orizontul radio, să fixeze punctul din care acestea au fost lansate şi să prezinte datele sistemelor de reacţie: artileriei, instalaţiilor de rachete, avioanelor. (Anterior date referitor la prezenţa acestor sisteme în Transnistria nu au existat). Autorul declară, că trupele militare ruse, dislocate în Transnistria şi armata transnistreană, ar putea fi dotate cu proectile de artilerie prevăzute cu dispozitiv de identificare a ţintelor cu laser, care, concomitent, pot fi corectate prin aplicarea sustemului de drone „Orlan-10”.
Accentuăm. Anterior, asemenea proectile nu au fost fixate în regiune. Apariţia acestora (dacă nu e un fake a lui Damanţev) ar putut avea loc în perioada guvernării în Ucraina a lui V. Yanucovici. Dacă se confirmă existența unor asemenea sisteme de artilerie şi de ghidare, se va cere concluzia că Moscova din timp se pregătea pentru agresiune asupra Ucrainei şi a Modovei. Armele de care se vorbeşte în articol, în special proiectilele de artilerie ghidate cu raza laser, fac parte din armele cu o precizie extraordinară de ţintire. Zilele trecute ministrul apărării a FR Serghei Şoigu a declarat pentru presă, că armele cu un grad de precizie la ghidare înalt, ar putea înlocui arma nucleară în calitate de factor de influenţare.
Damanţev continuă: operaţiunea terestă în Ucraina, efectuată de forţele FR, a Transnistriei şi Donbasului, ar putea fi terminată în timp comparativ minimal, indiferent de fortificarea forţelor armate ucrainene, prin înrolarea insurgenţilor din Orientul Apropiat, Asia Mijlocie, Turcia, „Statul islamic” şi alte structuri teroriste. Autorul nu indică sursele acestei informaţii deloc credibile. Însă, implicarea în conflict a României, a trupelor de intervenţie a SUA dislocate în Europa, ar putea îndepărta crearea coridorului de acces la Transnistria.
Un anumit pericol pentru operaţiunea militară a FR, afirmă Damanţev, constituie şi rezervele militare aflate la depozitele mari din regiunea Rovno Ucraina, rămase acolo de pe timpurile URSS. Este vorba de baza centrală de artilerie 1448, dislocată în localitatea Orjev, în care sunt depozitate 3800 unităţi de piese de artilerie, şi mai multe depozite mai mici. Majoritatea tunurilor de mare calibru a fost trecute la depozitare pentru păstrarea direct de la uzinele unde au fost produse. Sunt, practic, gata de a fi puse în funcţiune. Este vorba de 70 de tunuri de calibrul 203 mm. „Pion”, cu o putere mare de distrugere. Sunt necesare doar careva dotări neesenţiale şi piesele ar putea fi expediate la locul de destinaţie.
Pe lîngă „Pioni” la depozite ar mai fi plasate tunuri de tipul „Rapira”, „Acaţia”, sisteme de lansare a rachetelor BM-21, „Grad”, „Uragan”, maşini de luptă blindate şi alte tipuri de armament.
Declarînd că aceste arme ar putea în timp scurt apare în dotarea trupelor ucrainene, care „luptă contra Transnistriei”, Damanţev „recomandă” efectuarea lansărilor preventive a rachetelor de tip „Kalibr” asupra acestor baze de armament şi a căii ferate moldoveneşti (sectorul respectiv). Distrugerea căii ferate ar complica esenţial transportarea oportună a artileriei către câmpul de luptă şi terminarea rapidă a operaţiunii de „eliberare a sudului Ucrainei”.
Este important de menţionat, consideră autorul materialului, că indiferent de alegerea lui Donald Trump, atitudinea SUA către procesul de militarizare a Europei Occidentale nu se va schimba. Se face referinţă la declaraţia făcută de Peter Cook, reprezentantul oficial al Pentagonului, care ar fi declarat că Forţele armate ale SUA vor continua consolidarea forţelor armate în Europa Centrală şi de Sud, avînd ca scop neutralizarea eventualelor provocări ale forţelor militare a FR.
Potrivit lui Damanţev, situaţia în regiune evoluează conform unui scenariu periculos. Kievul renunţă la aplicarea formulei propuse de Frank-Walter Stenmaier, şi este destul o singură scîntee ca conflictul din Donbas să se strecoare în regiunile limitrofe: Transnistria, Crimeea. Sarcina noastră rămîne neschimbată – continuarea politicii militare, axate la conservarea şi extinderea teritoriilor aliate FR în Ucraina de Sud şi în toată Europa de Est, indiferent de orice acorduri iniţiate de Vest contra intereselor Rusiei.
Articolul este publicat în cadrul proiectului „Dosarele conflictului transnistrean. Soluții pentru dezvoltarea societății pe cele două maluri ale Nistrului” este finanțat de către Ministerul Afacerilor Externe (MAE) prin programul României de cooperare pentru dezvoltare (RoAid) și implementat cu sprijinul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) – Centrul Regional pentru Europa și Asia Centrală.
