La 21 iulie curent am avut ocazia a ne familiariza odată în plus cu periculosul monstru, care se numește propaganda rusească. Vadim Krasnoselischii, pretinsul președinte transnistrean, timp de o oră a răspuns la întrebările jurnaliștilor din Ucraina. Anume acest aspect a și provocat marea îngrijorare. Nu odată am atenționat la caracterul controversat a atitudinii Ucrainei către Transnistria. Această atitudine multipolară are diferite explicații, dar și evoluții. Care ar fi sensul acestei întruniri la doar cîteva zile după inaugurarea postului mixt de control vamal și de frontieră, la care au participat Președintele Ucrainei Petro Poroșenco și Prim-ministru a Moldovei Pavel Filip? Care întrebări nu au primit răspuns în cadrul conferinței acestor doi lideri plenipotențiari de a apărut necesitatea de a apela și către Krasnoselschii? La fel miră faptul reprezentanța media, completată de ziariști de la UNIAN, ”1+1”, ”ICTV”, revista ”Oxamit”.
Întrebările principale, adresate în cadrul conferinței – ”Relațiile cu Moldova”, ”de ce Transnistria mizează la pacificatorii din FR”, ”Prin ce se deosebește Transnistria de republicile din Lugansc și Donețc”. Ar fi fost mai explicită situația, dacă jurnaliștii în cadrul conferinței, ar fi solicitat explicații referitor la esența mai multor situații, declarate de șeful transnistrean drept soluționate sau scoase din procesul de examinare. Însă, presa accepta totul ce se propunea. Este greu de imaginat așa ceva, ținînd cont de caracterul întrebărilor.
Din start Krasnoselischii a indicat scopul întrevederii: ”Transnistria este deschisă pentru întreaga comunitate mondială, însă republica rămâne prizonier al miturilor. Nici vecinii noștri, cetățenii RM și a Ucrainei nu sunt în deplină măsură informați referitor la modul de viață al transnistrenilor.” El a accentuat, că pentru el nu există întrebări incomode, invitând astfel asistența să se simtă liberă.
Probabil întrebări au fost mai multe: noi ne referim doar la cele care s-au găsit în materialul prezentat de agenția de știri locală.
Care sunt efectele întâlnirilor cu Dodon? Ce s-a realizat și ce nu?
Krasnoselischii a profitat de ocazie pentru a repeta cunoscutul complet de ”pași de bună voință” făcuți de Tiraspol, pentru a crea condiții economice de înbunătățire a vieții populației. El a menționat accentuant, că nici Tiraspolul, nici Chișinăul nu sunt gata de a efectua tratative politice. Ceva timp în urmă Krasnoselischii a evoluat cu această afirmație, la care, ca și de obicei, nu a urmat reacția Chișinăului. Pretinsul președinte, probabil, a decis că RM este de acord cu aceste afirmații, și le-a oficializat la recenta conferință. Evident că au urmat și alte declarații, care la fel sunt lipsite de adevăr:
- Ar fi stabilizat accesul fermierilor la terenurile arabile în raionul Dubăsari. Nu, nu este deloc stabilizat. Pământurile sunt abandonate și, posibil, în cadrul reformei inițiate de Krasnoselischii (care va admite proprietizarea pământului), situația se va acutiza mult. Fermierii vor fi puși în situație, or să piardă pământul, or să-l procure de la Tiraspol contra plată, deloc simbolică. Însă, jurnaliștii ucraineni, care apoi vor distribui informația, la asemenea nuanțe nu au ajuns. Cum nu au replicat la declarația lui Krasnoselischii că este vorba de terenurile arabile din raionul Dubăsari, o parte din satele căruia ”temporar sunt controlate de administrația de la Chișinău”. El a afirmat că, către președinte, (către el) nu a fost înaintată nici o plângere din partea fermierilor. În acest segment sunt mai multe momente care ar fi trebuit să provoace interesul special al presei. Nu a avut să fie.
- Următoarea bravadă – clasarea a 10 dosare penale, intentate funcționarilor din Moldova, prioritar polițiștilor. A fost trecută fără atenția presei, cu toate, că ar fi firesc să se întrebe referitor la implicația politicului în aspectele justiției. La fel, fără comentarii a fost acceptată informația referitor la reducerea formalităților la procesul de obținerea a cetățeniei transnistrene și la perfectarea actelor migraționale. Nimeni nu a întrebat, întru cât sunt legitime aceste proceduri într-un stat nerecunoscut?
- Vreau să accentuăm următorul moment. Krasnoselischii declară, că pentru rezidenții RM, care se află în regiune, tarifele la serviciile comunale sunt egale celor, care le achită cetățenii ”rmn”, cu toate că anterior ele erau ca în Moldova, adică de câteva ori mai mari. Tarifele în mare parte se formează de la prețul la energie. Un singur furnizor prestează această energie – ”Gazprom”. Percepând contribuabililor plata de cîteva ori mai mare, acest furnizor își acoperă cheltuielile și asigură existența financiară a regimului. Simplu, însă ziariștii ucraineni nu au cerut confirmarea acestui aspect. Cînd se minte referitor la probleme evidente, nu mai are crezare declarația, că ”este omis politicul din raportul cu școlile cu predarea în grafie latină”. Numai ieri directorii acestor școli nu s-a plîns, că nu pot circula liber, că plata pentru chirie se mărește, că elevii tot mai des sunt amenințați…
Însă pretinsul președinte declară, că numai Tiraspolul face pași constructivi. Chișinăul, nu numai că nu răspunde afirmativ la aceste manifestări de bunăvoință, dar încalcă angajamentele anterioare.
Transnistria – unicul platou de activitate comună a FR și a Ucrainei.
Reprezentantul Canalului ”1+1” a manifestat interes către forțele armate ale regiunii, ale operațiunii de pacificare și ale trupelor ruse militare, motivând interesul cu circulația informației, că Rusia ar putea ataca Ucraina din regiunea transnistreană.
Krasnoselischii a explicat că trupele ruse realizează misiunea de pacificare, care nu o dată a demonstrat funcționalitatea sa și eficiența. Nici o persoană pașnică nu a devenit victimă a altercațiilor militare, odată ce acestea nu au avut loc. Unic este și fenomenul participării la operațiunea de pacificare a părților implicate în conflict – a Transnistriei și a Moldovei. La fel sunt prezenți observatorii ucraineni, care interacționează cu partenerii din FR. La moment, acest platou este unicul, unde specialiștii militari din Ucraina și FR participă împreună, adoptă decizii care vizează operațiunea de pacificare. El a menționat accentuat, că timp de 25 de ani cît este efectuată această operațiune, nu au avut loc nici un conflict armat.
Cînd ni se spune, că nu suntem recunoscuți, noi spunem că nu asta este principal. Care ar fi rostul recunoașterii, dacă în stat continuă războiul? La noi e pace, asigurată de Rusia, care a oprit altercațiile.
Este de mare interes situația – oare jurnaliștii nu cunosc poziția lui Krasnoselischi? Nu era clar din start ce va spune? Apare suspiciunea că evenimentul a fost organizat de cei, care sunt intreresați a demonstra ucrainenilor ”pozitivitatea” regiunii transnistrene.
Prin ce se deosebesc ”rmn” de republicile din Donețc și Lugansc? Întrebarea a fost precedată de discuția la subiectul participării la conflictul din Donbas a reprezentanților regiunii. Krasnoselschii, fiind pregătit, a declarat că la conflictul civic din Donețc participă voluntari din multe state, spre exemplu din Marea Britanie. Fenomenul nu poate duce la rezilierea relațiilor diplomatice.
În opinia lui, există anumite deosebiri între Transnistria și republicile din Ucraina. Prima a apărut odată cu destrămarea URSS, practic, cu acordul mareelor puteri. (Incorect, apariția ”rmn” nu este salutată și regiunea nu este recunoscută). Parlamentul RM s-a dezis de regiune, declarând ilegale acordurile Molotov-Ribbentrop. Ca urmare, la momentul dezmembrării URSS în acest teritoriu exista două state – Moldova și Transnistria. Incorect, regiunea exista ca o rebeliune, de nimeni nerecunoscută, însă presa ucraineană a trecut cu atenție situația.
La moment, când devii abandonat de metropolă, nu mai ești dorit de FR sau de Ucraina, poporul transnistrean a făcut o decizie posibilă: și a creat republica, iar apoi – independența. Astfel, din punct de vedere a dreptului internațional, avem tot dreptul a fi stat recunoscut. Cât ține de republicile din Donbas, ele au apărut ca consecință a coliziunilor intereselor mareelor puteri.
Ar trebui să avem opinia ucrainenilor la acest capitol. Faptul, că Krasnoselischii apare destul de pregătit, odată în plus ne impune opinia, că show-ul a fost regizat.
Asistența Rusiei.
Nu sesizați o reducere din asistența morală și materială acordată de către Rusia?
Nu, Rusia, a răspuns pretinsul președinte, în continuare ne acordă ajutoare de diferite destinații. Am în vedere asistența financiară pensionarilor și condițiile preferențiale de utilizare a gazelor rusești. FR recompensează participarea Transnistriei la tranzitarea gazelor cu gaze. Am fi putut solicita monetizarea acestei compensări, dar am decis așa și asigurăm pensionarii cu gaze gratis. Suma plăților pentru tranzit e mult mai modestă ca cea în care sunt evaluate volumurile distribuite gratis pensionarilor.
Înlăturăm politica.
”Veți fi cointeresați de extinderea influenței ucrainene în Transnistria”, au întrebat oaspeții?
În răspuns, Krasnoselischii a amintit că în regiune locuiesc ceva aproximativ 150 mii de ucraineni, fenomen care condiționează prezența activă a culturii și identității ucrainene în identitatea transnistreană. Noi dorim colaborarea cu Ucraina în domeniile culturale, economice, umanitare. Înlăturăm politicul și ne concentrăm la problemele care apropie locuitorii Transnistriei de cei din Ucraina. În special, că Transnistria deține deja experiența în acest domeniu, având dialog cultural cu multe state (fără ale nominaliza).
A cui e Crimea?
Și acestă întrebare, ce nu lipsește în Ucraina, i-a fost adresată lui Krasnoselschii. El a menționat, că o așteptat-o și a răspuns. Situația este consecință a contrapunerilor mareelor puteri. Potrivit Constituției Ucrainei, peninsula aparține Ucrainei, iar potrivit celei a FR, Crimeea aparține Rusiei. Și nu ai ce face, dar, repet, sunt consecințe. Mai mult ca precis, că anume astfel el se pregătește să răspundă la întrebarea de ce nu au respectat normele dreptului internațional și au recurs la rebeliune. Din păcate, la moment ucrainenii astfel de întrebări nu le-au înaintat.
Foarte mult îmi doresc să greșesc, să fie această conferință doar un show. Dar cu cît mai mult analizez, tot mai mult îmi pare, că unica întrebare, la care se căuta răspunsul, este cea referitor la influența Ucrainei în regiune, la gradul de dorință de a avea în continuare această influență. Sau, poate eu greșesc?