Subsemnatul nu o dată a menționat că relațiile cu Tiraspolul trebuie fondate pe o abordare foarte bine argumentată. În temeiul modelului elaborat, problema de bază ar trebui să fie întrebarea – care este scopul scontat a procesului de negocieri? Apoi se elaborează un model al procesului integral, care neapărat este consultat cu partenerii de dezvoltare și doar apoi aplicat. Forma dată ar exclude surprize, ar permite partenerilor se mobilizeze potențialul politic de care dispun și, ce e mult prea important, ar exclude optimismul Tiraspolului, potrivit căruia Transnistria este cea care dictează condițiile și mersul negocierilor.
În loc, Chișinăul s-a aventurat în realizarea tacticii ”pașilor mici”, care a condiționat apariția pachetului de procese verbale ”Berlin+”, ce a antrenat Moldova în realizarea unui lanț de decizii absolut ieșite din contextul integrării teritoriale a Republicii Moldova și defavorabile intereselor acesteia. Tiraspolul, văzându-se în sfârșit la manivela de conducere a procesului, a cărui realizarea promitea componente fabuloase ale eventualei ”suveranități”, evident că categoric nu acceptă nicio schimbare în acest program. Și, evident că nu va accepta, devenind atât de aproape de realizarea visului de a obține suveranitatea. Ca urmare, relațiile între părți au devenit de așa natură, că ele nu caută modalitate de a stabiliza situația, ci fac tot posibilul pentru ca ea să derapeze spre conflict. Cel puțin asta o declară adepții Tiraspolului.
Serghei Artemenco, expert la portalul informațional rusesc ”Regnum” la 25 februarie curent a evoluat cu materialul intitulat ”Dodon amenință pacificatorii ruși”. Începe cu constatarea faptului cunoscut, potrivit căruia Delegației Republicii Moldova la Comisia Unificată de Control (CUC) printr-o adresare din 12 februarie curent, ar fi comunicat referitor la eventualele provocări la posturile fixe ale Trupelor Comune de Menținere a Păcii (TCMP). Făcând pe scurt relatarea, Artemenco n-a evitat să accentueze momentul care nu este reflectat în textul adresării, dar ar fi fost vociferat în cadrul ședinței CUC de cineva din partea RM. ”Nu se exclude ca populația revoltată ar putea ridica în furci pacificatorii”. Fraza atât de mult le-a plăcut oponenților RM, că oricine se referă la situație, nu ratează nici o mică posibilitate pentru a o repeta. Răspunsul Tiraspolului, cum ni-l prezintă Artemenco, a fost unul previzibil: Oleg Beleacov, co-președintele CUC din partea Tiraspolului, a propus identificarea și aplicarea măsurilor de prevenire a escaladării situației în Zona de Securitate (ZS). Beleacov a concretizat că tensionarea situației nu este altceva decât tentativa Chișinăului de a distruge formatul operațiunii de pacificare, în care scop se utilizează diferite scenarii. Pentru a evita o asemenea evoluție a situației, Beleacov a propus un șir de acțiuni, între care: purcederea la antrenamente a grupurilor de intervenție; fortificarea posturilor și mărirea numerică a efectivului TMP. Pornind de la constatările cunoscute; Artemenco își propune fireasca întrebare: din care motiv guvernarea RM, condusă de Președintele I. Dodon, care se poziționează integral pro-rus, își permite avertizări la adresa militarilor ruși, cum nu-și permitea nicio altă guvernare moldovenească? În opinia expertului de la ”Regnum”, la momentul alegerii sale în funcție, Dodon a făcut mai multe promisiuni și declarații semnificative, care i-au garantat susținerea multor sceptici: ”Crimeea e Rusia”; ”unica soluție a problemei transnistrene – federalizarea”; ”socialiștii neapărat vor denonsa Acordul de Asociere cu UE și integrare în UE; că noul acord cu UE va fi unul tripartit, al treilea fiind Rusia”; că partidul socialiștilor în nici un caz nu va face coaliție în Parlament cu Partidul Democrat a lui Plahotniuc, etc.
Au trecut trei ani și practic nimic din cele promise nu mai figurează pe agenda președintelui Dodon. Nu se mai vorbește despre federalizare; PSRM de comun acord cu PD a realizat moțiunea de cenzură guvernului Sandu și pregătește coaliția acestor structuri în Parlament. Dodon a susținut efectuarea controlului vamal moldo-ucrainean pe segmentul transnistrean al hotarului cu Ucraina, lucru considerat inadmisibil de Moscova și Tiraspol și calificat drept blocadă a economiei transnistrene. La 14 februarie Dodon a criticat conducerea regiunii separatiste pentru ”participare la contrabandă, la furtul gazelor rusești, la dorința de a conserva situația, pentru a continua acumularea banilor, inclusiv din donațiile FR”.
Artemenco consideră că această bruscă schimbare a cursului ar avea banala explicație: au mai rămas 6 luni până la alegeri și Dodon intenționează a-și fortifica pozițiile cu ajutorul valului informațional. Artemenco declară că, indiferent de caracterul dur al poziției lui Dodon, ratingul lui nu corespunde eforturilor depuse. Deci, primul moment – Dodon acționează ca un prizonier al campaniei electorale? Dacă Artemenco ar pune aici punct, am putea considera că așa autorul vede lucrurile, că el nu este obligat să pătrundă în esență mai profund. Însă, autorul de la ”Regnum” acordă mare atenție problemei ”neutralității permanente” a RM. În opinia lui, Moldova și Dodon au inventat această promisiune de a solicita recunoașterea internațională a neutralității republicii pentru a obține evacuarea din RM a depozitelor de armament și a efectivului militar al FR, inclusiv a pacificatorilor, neașteptând reglementarea politică a diferendului. E clar. De data aceasta nu mai vedem noi o explicație argumentată a manevrelor guvernării de la Chișinău. Moscova în general, și ”Regnum” în special, profită de ocazii pentru a compromite Chișinăul. Faptul că Dodon este oaspete des la Moscova, și în special la Putin, nu contează. El, Dodon, deja este calificat drept ”rață șchioapă”, cu care nu mai are sens a avea treabă. Situația se repetă – Dodon este învinuit de utilizarea valului informațional, dar și oponenții lui recurg la asemenea tactică.
Practic, cu aceeași întrebare evoluează Anton Șveț, analist la RTA (”Regional Trend Analitics”) și autorul materialului ”De ce Chișinăul tensionează situația în raport cu Tiraspolul?” din 26 februarie curent. Din start se declară că, în 2020, guvernarea de la Chișinău a comis un șir de acțiuni care au respins elita politică transnistreană și au aprofundat fisura între maluri. Situația, consideră autorul, ar putea degrada la cea din anii 2006-2011, când tratativele nu se purtau, când părțile au recurs la restricții reciproce în relații economice. Tiraspolul a renunțat a comercializa pe malul drept energia electrică, a recurs la perceperea impozitului vamal de la agenții din Moldova; a introdus taxa de 100% la imputul din Moldova. Părea că deja nu mai există forme de influență, inclusiv procesul de la Mezenberg, care ar putea pozitiv influența situația. În opinia autorului, tactica ”pașilor mici”, aplicată de ambele părți, a condiționat schimbarea situației, reluarea negocierilor și axarea acestora într-o albie a doleanțelor cetățenilor. Tratativele nu mai purtau un caracter academic, ci influențau pozitiv diferite aspecte ale vieții cotidiane a populației. Anume din acest punct de vedere mai mulți observatori explică descurajarea de actualul comportament a conducerii de la Chișinău, și a lui Igor Dodon personal. Tiraspolul zilnic informează referitor la noi probleme, apărute în relații cu Chișinăul. Una din cele mai acute ar fi cea a operațiunilor bancare. La Tiraspol domină un punct de vedere – în Moldova nimeni nu dorește să-și asume responsabilitatea pentru blocada financiară a Transnistriei. Cu acest titlu a evoluat AS ”Novosti Pridnestrovia” la 26 februarie curent. Situația ar fi următoarea. Potrivit datelor de care dispune Tiraspolul, băncile Moldovei nu încasează plățile întreprinderilor transnistrene, depozitate la conturi în băncile locale. De la finele lui ianuarie 2020 au avut loc nouă retururi a mijloacelor ce urmau a fi plătite beneficiarului prin intermediul băncilor din Chișinău. Ca urmare, agenții economici nu pot restitui plata pentru marfa primită, partenerilor din dreapta Nistrului. Așa ceva nu s-a mai fixat de 30 de ani. În situația în care conturile agenților economici transnistreni nu se completează, ei nu au posibilitate a efectua operațiuni de cumpărare în exterior. Situația devine și mai puțin explicabilă dacă ținem cont de următoarele. Toate decontările între RM și Transnistria se efectuează prin intermediul centrului de achitări a Băncii Naționale a RM, care funcționează la Tiraspol din 1995. Tot prin intermediul acestei instituții bancare moldovenești, se efectuau toate operațiunile. Mai mult, cum se declară în material, agenții economici transnistreni prezentau toate materialele care vizau tranzacția. Refuzul din 2020 de a o opera plățile și transferul nu încap în explicațiile Chișinăului, potrivit cărora băncile Moldovei efectuează ”control suplimentar în coordonare cu principiile luptei contra spălării banilor”. Potrivit lui V. Melnic, vice-guvernatorul băncii transnistrene, acțiunile Chișinăului nu sunt altceva de cât presiune politică. Se face referință la următoarea situație. A. Flenchea, reprezentantul politic al RM în procesul de negocieri, consideră că ”timp de 25 de ani standardele bancare au suferit modificări, inclusiv în domeniul combaterii spălării banilor. Faptul că transferurile se returnează ar putea însemna că au apărut noi întrebări referitor la proveniența banilor. Și băncile decid cum să procedeze”.
Alt punct de vedere îl expune Vitalie Ignatiev, vis-a-vis de al lui Flenchea. Potrivit lui, la 11 februarie curent, în cadrul unui seminar, reprezentanții băncilor comerciale din Moldova, cointeresate în colaborarea cu Tiraspolul, au sesizat reprezentanții Băncii Naționale a RM referitor la modul de a acționa. Regulatorul le-a propus să se adreseze către conducerea politică a statului. ”În cazul dat s-a fi recunoscut că este aplicată o decizie politică, care are ca scop intimidarea agenților financiari de la Tiraspol” – a constatat Ignatiev. Cine din cei doi are dreptate este o întrebare de principiu. Nu suntem o echipă de microbiști, care susțin una sau alta dintre echipe. Doar știm foarte bine, că în Transnistria extrem de bolnăvicios se reacționează la orice tentativă de restricții și reglementări. Potrivit lui Șveț, ”recurg la acțiuni de protest, care deseori pun situația pe jar. Agravarea situației în Zona de Securitate, în special la posturile 9 (drept și stâng) ar putea zădărnici complet aspirațiile la lansarea tratativelor referitor la evacuarea munițiilor și armamentului de la Cobasna, nu mai vorbind de soarta GOTR (…) Practic, tratativele se poartă nu pentru a soluționa problemele cotidiane dar pentru a sonoriza acuzațiile reciproce”. Fisura între părți din nou se mărește, Tiraspolul amenință a revedea deciziile anterioare, între care și cele care vizează școlile cu predare în limba română. Tiraspolul tratează loviturile Chișinăului asupra punctelor sensibile, în special relațiile cu băncile moldovenești, ca o tentativă de a-l utiliza în aspectul viitoarelor alegeri. Să nu fie efectul invers. Să nu ia Tiraspolul decizii care l-ar surprinde neplăcut pe Dodon. Ar putea din nou apare la avanscena politică ideea ”divorțului civilizat”. În condițiile extinderii încordării în relațiile reciproce a părților și a incapacității mediatorilor ai reașeza la masa de tratative, ”divorțul”, ca metodă de a evita ceva mai grav, ar putea din nou fi solicitat. ”Altceva, scrie A. Șveț – că indicatoarele existente practic exclud, că de data aceasta ”divorțul” ar putea fi efectuat în mod pașnic”. Evident, este doar o părere.
Altă părere are la bază următoarea argumentare. Dacă și Igor Dodon, adeptul profund al apropierii de Moscova, refuză să poarte negocieri cu Tiraspolul, apoi am putea presupune că condițiile impuse de acesta, sunt inadmisibile. Și situația nu se referă doar la ambițiile electorale ale actualului Președinte? Dacă cineva are răspuns, ar fi bine de adus la cunoștința societății. Sau, poate și a Președintelui Dodon? Posibil, răspunsul ar putea fi identificat mai ușor, dacă de ținut cont de publicația pe site-ul ”LACT” a materialului ”Europa Liberă”, semnat de Ion Jigău –”Averea secretă din Ucraina a celui mai influent oligarh transnistrean”. Asemenea materiale puțin probabil să apară pe post ocazional.