La 3 martie, Maia Parnas – “vice premierul” de la Tirasool i-a raportat lui Evghenii Şevciuc situaţia cu care se confruntă întreprinderile industriale locale. Pentru a interveni oportun şi în funcţie de evoluţile catastrofale ale conjuncturii pe pieţele externe, guvernul a recurs la monitorizarea permanentă a situaţiei la întreprinderile de bază. Cum a menţionat Maia Parnas, aşa zisa vice-prim ministru, majoritatea întreprinderilor care au redus exporturile, au făcut-o din motiv că tradiţional exportau în Ucraina şi Rusia. În Rusia s-a devalorizat rubla, în Ucraina – hrivna, factori care de comun accord cu destabilizarea situaţiei în Ucraina, au şi condiţionat reducerea esenţială a veniturilor.
În cadrul întrunirii respective o atenţie deosebită a fost acordată evoluţiilor cu care se confruntă întreprinderera de confecţii “TIROTEX”. Acest complex asigură o parte considerabilă din livrările la bugetele consolidate şi locale. În 2014, pentru a susţine activitatea întreprinderii, „statul” i-a acordat susţineri esenţiale, micşorînd cu 24.5 milioane dolari SUA costul gazelor naturale utilizate la “TIROTEX”. (Apropo, gazele sunt livrate de “Gazprom”. În Moldova, inclusiv în Transnistria, tarifele se formează cu participarea Chişinăului. La Tiraspol “guvernul” operează modificări “oportune”). Indiferent de acţiunile întreprinse, întreprinderea a pierdut totalmente piaţa din Ucraina şi la 70% cea din Federaţia Rusă. Din mai multe motive producţia “TIROTEX” nu ţine piept nici preţurilor oferite de pieţele europene. Ca urmare, spre finele anului la întreprindere s-a fixat o cădere a productivităţii cu 25-30%. Estimările demonstrează că măsurile aplicate nu vor opri deraparea spre mărirea acestui indici.
La acest capitol este foarte important de atenţionat la faptul, că problemele au pornit la “TIROTEX” nu în 2006, cum se declară la Tiraspol şi se afirmă la Moscova, odată cu aplicarea regulilor vamale ale Republicii Moldova, ci doar acum, când au avut loc faptele menţionate ceva mai sus. (În 2006 în temeiul unui accord moldo-ucrainean, întreprinderile transnistrene au fost obligate pentru a efectua operaţiuni de export-import, a fi înregistrate în RM şi a respecta legislaţia vamală moldovenească).
E.Şevciuc a indicat identificarea unor măsuri, care ar contribui la stabilizarea situaţiei la întreprindere. El a promis o vizită personala la “TIROTEX” pentru a discuta cu muncitorii şi a-i încuraja. În acest context s-a menţionat că “republica transnistreană” a fost vizitată de un grup de funcţionari din conducerea regiunii Arhanghelsk din Federația Rusă, care au semnat cu tiraspolenii un Memorandum cu privire la colaborarea comercială, economică şi tehnică. Oaspeţii au vizitat unele întreprinderi şi au manifestat interes de a importa ceva din producţia locală. Tratativele merg, însă salariile şi pensiile se reduc. A trecut mai bine de un an de la semnarea faimosului Protocol Şevciuc-Rogozin, care expres prevede consolidarea relaţiilor economice între “rmn” şi subiectele Federaţiei Ruse. Evident că lipsa rezultatelor pe linia realizării Protocolului, Evghenii Şevciuc o atribuie Republicii Moldova, care “ar fi creeat careva obstacole la realizarea relaţiilor cu Estul”. Repetăm: unica condiţie, impusă de către Chişinău şi Kiev din 2006 şi susţinută de Uniunea Europeană (Misiunea EUBAM) este aplicarea şi respectarea legislaţiei vamale a RM.
Şevciuc minte cînd declară că a adresat formatului 5+2 propuneri referitor la “deblocarea capacităţilor economiei transnistrene”. El cunoaşte că formatul dat nu dispune de capacităţi pentru a restabili în Ucraina şi în FR situaţia, care a fost deteriorată nu de Bruxelles şi nu de Chişinău. Departamentul finanaciar transnistrean a informat opinia publică că, în februarie, la bugetul „central” s-au încasat 107,6 milioane ruble transnistrene, cu 39,8 milioane mai puţin ca în februarie anului trecut.În total, de la începutul anului la buget au fost livrate 233,2 milioane ruble transnistrene, pe când în 2014 – 297.1. Astfel, cu 63,9 milioane ruble, sau cu 22% mai puţini bani au fost expediați la bugetul central. Reduceri mari, cu 18,53%, înscriu livrările la bugetele locale şi cu 5% la fondul de asigurări obligatorie de „stat”. Integral, toate aspectele ce ţin de starea financiară, indică căderi – şi căderi considerabile.
Din păcate, identificarea unor soluţii rezonabile pentru stabilizarea economiei întreprinderii, pretinsul “Preşedinte” a înlocuit-o cu insinuări. Potrivit lui, “Vecinii utilizează problemele, cu care se confruntă Transnistria, pentru a-şi soluţiona ale sale proprii”. “Noi apreciem negativ, continuă Şevciuc, apariţia trupelor ucrainene la hotar cu Transnistria şi apelăm către Kiev cu propuneri de a reveni la un dialog constructiv”.
Anume “chemarea la colaborare” constituie esenţa adresărilor Tiraspolului către Kiev, Chişinău şi formatul 5+2. Pe cine vrea Şevciuc să convingă, că Moldova şi Ucraina au abordat o altă formă de relaţii reciproce de cât colaborarea paşnică? Sau este indicaţie de la Moscova, în detrimentul adevărului şi a bunului simţ, a continua propaganda respectivă?
Probabil că planurile Moscovei şi a Tiraspolului de a demonstra eficienţa relaţiilor consfinţite de Protocolul Şevciuc –Rogozin au devent falimentare, ce nu mai este secret. Sau, şi mai mult, devine evident că aceste planuri nici nu au avut perspectivă de a redresa bunăstarea transnistrenilor. Acţiunile de protest organizate de unii lideri locali, între care deputatul în “Sovietul Suprem” Anatolie Dirun, ar fi un indicator la acest capitol. Protestele sunt neconvingătoare şi au ca ţintă politică pe Şevciuc. Aici şi se ascunde marele interes. Se va trece de la Şevciuc la “patronii” acestuia de la Moscova, sau nu? Sau, dacă luăm în evidenţă ameninţările lui Şevciuc la adresa “duşmanilor interni” – nu este lansat unjoc, o provocaţiune, care ar permite dezlega în regiune un măcel, care ar trece frontierele regiunii?
Ion Leahu