Între 6 și 7 decembrie curent la Milano va avea loc principalul eveniment în activitatea OSCE – adunarea anuală a Miniștrilor de externe a statelor-membre. Pentru cei care monitorizează evoluțiile pe demisiunea transnistreană, fenomenul are o singură conotație – posibilitatea de a consulta totalurile și aprecierile activității OSCE. De ele mult depinde formarea bugetului Organizației și, respectiv, selectarea domeniilor prioritare de activitate, lucru care la direct ne vizează. Afară de asta mai e un aspect, care prezintă interes doar pentru participanții la negocieri pe problematica transnistreană în formatul ”5+2”. Spre marea nemulțumire a Tiraspolului și Moscovei, ședințele acestuia nu vor avea loc. E bine și pentru Chișinău – va fi amânată pentru un timp semnarea altor procese verbale, care deloc nu avantajează reglementarea transnistreană sub aspectul intereselor procesului de reintegrare.
Probabil, descurajat de ”viclenia” reprezentanților Președinției OSCE, care au promis încă o rundă de negocieri în formatul ”5+2”, Tiraspolul a evoluat cu maimulte afirmații, care necesită luate în calcul. Este rezerva Tiraspolului pentru situația cînd relația va deveni mai puțin controlabilă de ei. Pentru a sonoriza poziția referitor la unele probleme de prima importanță, la Tiraspol la 29.11.2018 a fost convocată ”adunarea consultativă a primilor deputați în Sovietul Suprem”. Anume la acest for, considerat la Tiraspol drept cel mai reprezentativ, Vadim Krasnoselischii a formulat ”ideea națională” a Transnistriei.
Chișinăul nu poate promova o politică absolut independentă de cele ce au loc la Tiraspol. Deci, indiferent de declarațiile de dependență reciprocă, de unanimitate teritorială, spirituală și istorică a regiunii și a Republicii Moldova, făcute de toți factorii de decizie de la Chișinău, Vadim Krasnoselischii propagă altă idee. Potrivit lui, ”ideea națională” a Transnistriei este bazată pe trei concepte:
a. – recunoașterea politică internațională a statului;
b. – formarea comunității ”poporul transnistrean”;
c. – construirea unui stat orientat la necesitățile sociale a populației și bazat pe economia de piață.
Afirmațiile respective nu sunt ceva inventat din mers, lipsit de o anumită logică. Încă în vara anului curent ”președintele transnistrean” a ordonat ”guvernului” elaborarea conceptului de dezvoltare a Transnistriei până în anul 2026. La moment, Decretul ”președintelui”, prin care este aprobat ”documentul” e prezentat ”structurilor ale puterii” pentru efectuarea procedurilor de coordonare. Cum a menționat Krasnoselischii, efectând prezentarea – este un document de principiu. În ”strategie” vor fi indicate principiile de bază și planul concret a măsurilor, indicate a asigura realizarea acestui plan. În acest plan își va găsi loc absolut pentru fiecare cetățean al Transnistriei.
S-a menționat că ”statul” are menirea de a asigura interesele și doleanțele poporului. La rândul său, stabilitatea ”republicii” este garantată de stabilitatea politică internă. Atâta timp cât va exista această stabilitate, a menționat Krasnoselischii, va exista republica.
Bun, cu ”republica” este clar. Ea va exista, potrivit oficialului de la Tiraspol. Cum e cu Moldova, cu integritatea teritorială și cu soluționarea diferendului?
Și aceste probleme au fost elucidate de raportor la adunarea consultativă. El a afirmat că Transnistria va forma relații de bună vecinătate și reciproc-avantajoase cu Republica Moldova, Ucraina și Federația Rusă. Apreciind situația politică din regiune, Krasnoselischii a declarat că relațiile între mai multe state-vecine, patinează spre o degradare evidentă și periculoasă. În aceste condiții, ”președintele” transnistrean a declarat, că Tiraspolul va forma relații de bună vecinătate cu ”statele-vecine”. ”Nu există alternativă procesului de negocieri. Noi suntem un stat pașnic, ne dorim pace și suntem pregătiți de a o apăra”. Krasnoselischii a afirmat că deja au fost atinse mai multe acorduri importante în procesul de negocieri. Însă, a accentuat el, ”Transnistria nu a comis nici un fel de cedări Moldovei”. Și pe viitor, potrivit lui, ”cedări nu vor avea loc”. ”Se admit compromisuri la subiecte care nemijlocit vizează viața și bunăstarea populației, în rest Transnistria realizează principiile independenței, a suveranității, proclamate și susținute în cadrul referendumului”.
Deci, nici un fel de cedări. Da, am mai auzit declarații de acest gen. Însă nu în cadrul forului special convocat. Administrația de la Tiraspol are strict nevoie de careva acțiuni, care ar consolida situația pe interior. Rusia din iunie 2018 nu a transferat un bănuț pentru suplimentele la pensii, acordate de mult timp (cu toate că suma nu ar depăși 4 milioane dolari SUA pe lună). Fără aceste suplimente e imposibil a asigura un nivel de trai la limita existenței a celui mai mare contingent social din regiune. În pericol e anume stabilitatea internă. Unii observatori afirmă, că problema cu reținerea transferturilor nu ține de lipsa banilor, ci de neagrearea de către Moscova a guvernării, controlate de ”Șerif”.
Astfel, aspectul stabilității ”regimului” pe lîngă dimensiunea internă, primește și cea externă. De aici afirmațiile lui Krasnoselischii că Tiraspolul va avea relații constructive cu vecinii, dar nu va ceda Moldovei în cadrul tratativelor.
Să fim sinceri, Moscova nu i-a văduvit cu totul de protecție. În lipsa asistenței financiare, apare susținerea morală, care deseori e la fel de eficientă. La Moscova cunosc prioritățile transnistrenilor, așa și se explică titlul unui articol din ”Nezavisimaia gazeta” – ”Românii asigură controlul hotarului”, semnat de Svetlana Gamova.
Evident, se analizează un spectru larg de probleme, însă titlul e simptomatic: vin românii și transnistrenii trebuie să se consolideze. La asta cheamă subtitlul – ”Transnistria devine blocată atât de Est, atât și din Vest”. Cu referință la Vitalie Ignatiev, Gamova scrie că din Est Transnistria ar fi deja blocată de posturile comune moldo-ucrainene, iar din Vest această blocare e inevitabilă, după semnarea la București a deciziei comune a conducătorilor departamentelor de grăniceri ale Republicii Moldova și România. Gamova declară că potrivit Prim-ministrului RM P. Filip, controlul comun la punctul de trecere ”Cuciurgan” ar fi dezavantajat contrabandiștii și nu ar fi afectat cetățenii simpli. Ignatiev insistă că este efectuată blocada, prin care sunt afectate interesele populației, în special accesul la medicamente ieftine de producere rusească și ucraineană.
În materialul dat în premieră a evoluat noul șef a Misiunii OSCE la Chișinău Claus Neukirch. Domnia sa a făcut mai multe declarații, care derivă din abordarea esenței procesului de reglementare. Potrivit oficialului de la OSCE, rezultatele atinse în procesul de negocieri anterior, demonstrează că Tiraspolul și Chișinăul dispun de capacități necesare pentru a soluționa problemele procesului de reglementare. Potrivit lui Claus Neukirch, anume în baza scopurilor atinse în cadrul strategiei ”pașilor mici”, va fi formată arhitectura politicii de reglementare, care va fi realizată deja după alegerile parlamentare din Moldova.
Cât ține de controlul comun la hotar cu UE (cu România), Fredolin Lecari, șeful Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, a declarat că patrularea comună va economisi mijloacele locate, va extinde competențele comune în procesul de contracarare a crimelor la frontieră și la controlul curentelor de migrațiune. Însă V. Ignatiev s-a arătat îngrijorat nu numai de controlul comun la hotar, dar de formarea unei unități militare comune moldo-române. Această îngrijorare Ignatiev o explică prin temerea că conlucrarea dată ar putea aduce la apariția în zona de securitate a structurilor armate, necontrolate de forțele pacificatoare, cum s-a mai întâmplat, și a destabiliza situația în zona de responsabilitate a forțelor de menținere a păcii și CUC. Cu referință la deputatul în Parlamentul RM F. Gagauz, Gamova declară că problemele formării controlului mixt moldo-român la frontieră nu a fost discutat în Legislativul de la Chișinău. Gagauz accentuează la faptul, că Moldova e stat parlamentar și asemenea probleme, cum ar fi paza la frontieră, deputații ar trebui să le discute, da nu se afle despre acordurile semnate din presă.
Problema ședinței comune a guvernelor de la București și Chișinău, și a acordurilor semnate în cadrul acesteia, a fost în vizorul mai multor mass-media de expresie rusă. Portalul ”eNews” își propune problema –”Are nevoie Moldova, stat neutru, de acorduri referitor la controlul comun la frontieră și la formarea unei unități militare comune cu un stat membru ale blocului militar Nord-Atlantic”? ”eNews” a găsit în arhive declarațiile de mai mulți ani ale domnului ambasador Filip Teodorescu, făcute cu ocazia inaugurării centrului de documentare NATO în Moldova: ”deschiderea acestui centru a constituit un scop major al ambasadei României în RM, odată ce el execută mandatul de punct de contact între Moldova și NATO”. Pornind de la această declarație, portalul pune întrebarea: – ”Să fi fost deja atunci gata scenariul colaborării directe NATO –RM?” Putem nici să nu ne temem de exagerare, dacă vom presupune că afirmațiile respective vor deveni ”argumente” forță în campania electorală din Moldova. Cum nu trezește nici o îndoială poziția Moscovei în această companie. Gamova accentuează că Prim-ministru Pavel Filip s-a pronunțat în susținerea Ucrainei în cazul din strâmtoarea Cherci. S-a dat la direct cele spuse de Domnia sa. ”Situația vizează nu doar RM, dar și întreaga regiune. Armata rusească, care ilegal staționează în Moldova, este o mare problemă pentru noi. Noi nu cunoaștem ce se întâmplă la depozitele de muniții din Colbasna, ce naște marea noastră îngrijorare”. S-a făcut referință și la poziția președintelui României Klaus Johannis, potrivit căruia România ar fi gata de orice scenariu de evoluție a evenimentelor, avem aprecieri comune cu partenerii din Blocul Nord-Atlantic și UE.
Deci s-au conturat liniile de abordare. Tiraspolul formulează provocările, dar insistă că rămâne devotat acțiunilor pașnice, negocierilor. FR de-facto a declarat sursele care generează pericol – România, NATO și RM. Vom vedea, care va fi abordarea adunării ministeriale a OSCE la care ne-am referit, și, respectiv, recomandările acesteia.