De fiecare dată cînd mă aventuram în examinarea problemelor economiei regiunii transnistrene, indiferent care aspect ar fost ţinta anlizei, la final cu satisfacţie constatam că, propriu-zis, economia nu constituie subiect de interes al administraţiei de la Tiraspol. Pentru ei este important regimul la frontieră.
În prezent, Kievul şi Chişinăul sunt pe ultima sută de metri în procesul de organizare a controlului vamal mixt la punctul de trecere „Cuciurgan-Pervomaiscoie”. Punct strategic, odată ce prin el în regiune se întroducea integral marf, sosită în adresa agenţilor economici transnistreni pe calea maritimă. Anume acestă marfă – spirt, produse de tutungerie, carnea şi altele, apoi se reexporta în Ucraina, Moldova, Rusia, statele CSI şi UE. Efectuarea controlului de către echipele vamale ucrainene trezea speranţă transnistrenilor de a găsi „cheiţa fermecată” şi a continua afacerile de contrabandă, fie şi în dimensiuni mult mai reduse. Apariţia, la acest punct de control, a reprezentanţilor Chişinăului spulberă definitiv aceste aşteptări. Evident, nimeni nu se autoinduce în eroare, considerînd vameşii moldoveni „cheie de biserică”. Pur şi simplu, fiind noi la aceste puncte de control, ei nu vor putea încălca legea în prezenţa colegilor ucraineni. Şi reciproc.
Pentru a găsi soluţii de depăşire a problemelor care se înmulţesc, şi a demonstra populaţiei (care în scurt timp va fi chemată la urne cu ocazia alegerii preşedintelui) că anume Şevciuc e capabil de a identifica aceste soluţii, administraţia locală face ce poate.
În prim rînd, se impune a demonstra că toate „ramurile” puterii (legislativul, executivul şi preşedinţia) au depăşit conflictele şi sunt gata să combată criza de comun acord. În cele mai vitale tradiţii ale metodologiei propagandistice din URSS, acestui scop pot servi declaraţiile primelor persoane de la tribunile „forurilor” statale. La Tiraspol nu s-au mulţumit cu unul, indiferent că participanţii au fost cam aceeaşi – dar au desfăşurat două.
La 12 ianuarie curent E. Şevciuc a prezidat şedinţa „Consiliului suprem de securitate”, avînd pe agendă o singură problemă: „criza economică a Transnistriei şi elaborarea măsurilor de prevenire a influenţei factorilor negativi asupra economiei”. Manifestaţia a fost utilizată din plin pentru a oficializa mai multe afirmaţii false, ce ţin de rolul pozitiv revenit „guvernării” în procesul de amortizare a efectelor crizei. Şevciuc a enumerat migălos meritele sale: au devenit unicul „stat din CSI” în care, ca urmare a devalorizării valutei „naţionale”, nu s-au redus veniturile populaţiei şi pensiile. Este fixată reducerea preţurilor la mai multe mărfuri alimentare, nu s-au majorat tarifele. În Transnistria este menţinută cea mai minimă inflaţie în spaţiul CSI.
Este imposibil identificarea destinatarului acestor declaraţii, absolut false, odată ce toată lumea cunoaşte că în regiune pensiile au fost reduse cu 20%, iar salariile cu 30%.
Potrivit AŞ „Olivia pres” din 13 ianuarie 2016, regiunea a rămas fără medici. Către începutul anului curent, în instituţiile medicale lipsesc 400 de medici şi 300 de infirmiere. Informaţia aparţine „ministrului sănătăţii” Tatiana Scripnic. Salariile practicate în domeniul dat, nu permit angajaţilor a-şi întreţine familiile. Cu prima ocazie ei emigrează, preponderent în Federația Rusă.
Şevciuc a declarat că a obligat guvernul să identifice surse pentru a casa datoriile, însă la moment indicaţia respectivă nu este realizată. Şevciuc a hotărît să evite analiza situaţiei în regiune, refertindu-se la aspectele din economia globală. Potrivit lui, gravitatea economică a proceselor ce au loc demonstrează dependenţa economiei transnistrene, ceea ce va condiţiona în timpul apropiat schimbarea situaţiei economice, efectuînd presiuni asupra celei sociale. Factorul dat, afirmă Şevciuc, „impune necesitatea elaborării unor măsuri din partea statului, care ar putea minimaliza efectul celor mai negative scenarii”. „Este evident că scăderea preţurilor la carburanţi şi devalorizarea valutelor naţionale va condiţiona aprofundarea disproporţiilor în economie, factor care va provoca reformatarea politică a sistemelor existente în statele în care criza va minimaliza la maximum nivelul de trai a populaţiei”. A riposta influenţei factorilor negativi externi asupra economiei transnistrene sunt obligate toate „organele de conducere şi a puterii statale – guvernul, Sovietul Suprem – responsabile de adoptarea complexului de măsuri de reacţionare economică”. De aici problema de bază – întrucît elitele politice, economice şi statale vor fi capabile de a reacţiona adecvat provocărilor?
„Pornind de la faptul că în condiţii de criză apar diferite zvonuri, suspiciuni, noi trebuie să evităm demagogia. Organele statale sunt obligate să elaboreze decizii, ţinând cont de multitudinea opiniilor, dar şi de volumul resurselor de care dispunem. Este imposibil a soluţiona problemele sută la sută, avînd la dispoziţie doar 10% din resurse”.
Cam cu asta şi a finalizat lucrările „Consiliul de securitate”. Cum informează serviciul relaţii cu mass media al preşedintelui Şevciuc, guvernului i s-a indicat a forma un staff anti-criză, care în timp restrîns va elabora măsuri pentru a minimaliza consecinţele crizei.
În lipsa unor comentarii ale experţilor, riscăm să presupunem că scopul măsurii a fost nu identificarea procedeelor de a întîmpina criza, ci stabilirea „păcii” în relaţiile ramurilor puterii. S-au făcut cedările solicitate, s-a determinat cu limita acestor cedăr,i şi s-a decis că responsabili sunt toţi. Putem considera că timpul rămas pînă la alegeri, Şevciuc îl petrece în jilţul de preşedinte. Alte aspecte, în special privitoare cel de al doilea mandat, se vor mai vedea. Cel puţin din materialele de care dispunem, o presupunere mai certă nu reiesă.
Ceva mai clar sub aspectul deciziilor adoptate, s-a arătat „Consiliul superior de stat”, în cadrul şedinţei din 13 ianuarie. S-au conturat careva viziuni a Tiraspolului referitor la soluţionarea situaţiei. Cum am şi menţionat mai sus, cele mai mari riscuri pentru economia transnistreană le constituie instalarea posturilor mixte vamale moldo-ucrainene la Pervomaisc (Cuciurgan). Anume cu afirmarea dată şi-a început discursul în cadrul şedinţei „Consiliului de stat” „ministrul dezvoltării economice” Alevtina Slincenco. Doamna ministru a învocat un şir de eventuale riscuri, care, fiind realizate, ar forma o povară de aproximativ 30 milioane dolari SUA, supliment la actualele costuri a exportului şi importului. Din acest şir putem evidenţia câteva aspecte, care deschid motivul de îngrijorare a regimului separatist. Chişinăul ar putea cere respectarea normelor fitosanitare şi veterinare. Evident că importatorul unor cantităţi enorme de carne, deseori cu termenul de păstrare depăşit, nu poate saluta un asemenea control. La fel, nu trezeşte mare entusiasm necesitatea de înregistra toţi participanţii la relaţii comerciale externe în organele respective ale RM. Cum vor efectua operaţiuni ilegale, dacă exportatorii vor fi cunoscuţi?
Evident că, apreciind evoluţiile, Slincenco recurge la denaturarea faptelor. Ea declară că Chişinăul ar putea impune agenţilor economici transnistreni plăţi suplimentare în interesul bugetului RM, care atingînd volumul de 30 milioane dolari SUA, „ar bloca totalmente activitatea externă economică” a „republicii”. Doamna ministru induce în eroare opinia publică. Regulile de activitate externă a agenţilor economici transnistreni sunt cunoscute şi practicate de mulţi ani. Ele nu constituie o povară suplimentară, odată ce plăţile care se percep de către organele abilitate ale RM, în mod inevitabil sunt returnate la bugetul regiunii. Este mai aproape de adevăr o altă afirmaţie a ministrului Slincenco, potrivit căreia activitatea comercială externă a regiunii în direcţia FR, ar putea fi periclitată în urma relaţiilor tensionate între Rusia şi Ucraina. Însă aspectul dat nu ţine de relaţiile cu Chişinăul; ba mai mult, dreapta Nistrului se confruntă şi ea cu consecinţe embargoului impus de Federaţia Rusă.
Merită atenţie afirmaţiile „ministrului” referitor la marea îngrijorare provocată de evoluţiile situaţiei pe pieţele metalului şi a energiei electrice, în care activează două cele mai importante sub aspectul plăţilor impozitare, întreprinderi transnistrene – Uzina metalurgică de la Râbniţa şi Termocentrala de la Cucurgan. Potrivit experţilor, în 2015 costul produsului final a întreprinderii metalurgice s-a redus cu 52%, iar costul ferului uzat a crescut cu 40%. Asta minimalizează eficienţa acestei extrem de importante surse de venituri. Sunt în creştere şi riscurile pentru Termocentrala de la Cuciurgan de a pierde pieţele Moldovei, pe care, începînd cu 1 aprilie 2016, intenţionează să revină Ucraina.
În cadrul şedinţei „Consiliului de stat” s-au facut publice unele cifre referitor la realizarea bugetului transnistrean pentru 2015. Astfel, cum a relatat Irina Molocanova, „ministru al finanţelor”, din lipsă de mijloace, de o anumită finanțare s-au bucurat doar articolele sociale ale bugetului.
Molocanova a confirmat (spre deosebire de Şevciuc, care declara contrariul), că nu este lichidată datoria faţă de angajaţii structurilor bugetare în volum de 303 milioane ruble transnistrene. La 190 milioane ruble sunt estimate datoriile sectorului medical faţă de furnizori. Ministrul declară că se caută mijloace pentru a lichida aceste datorii în 2016. Însă cifrele care vizează indicele de bază a bugetului anului 2016, spulberă optimismul referitor la posibilitatea respectării angajamentelor regimului. Veniturile sunt planificate în volum de 1,5 miliarde ruble transnistrene, cu 153 milioane (9.4%) mai puţin ca în anul care s-a scurs. Cheltuielele sunt planificate în volum care depăşeşte 3,3 miliarde ruble transnistrene. Cu cît depăşeşte nu se spune, dar şi aceaste cifre induc în pesimism.
Sedinţa „Consiliului de stat”, ca şi cea a „Consiliului de securitate” au finalizat cu indicaţiile lui Şevciuc de a consolida eforturile în direcţia elaborării unor măsuri anticriză, ţinînd cont de particularităţile situaţiei în care activează Transnistria. Cam care ar putea fi activitatea „guvernului” transnnistrean întru minimalizarea consecinţelor crizei, vedem din primele acţiuni în direcţia respectivă.
La 14 ianuarie curent, în cadrul şedinţei „guvernului”, au fost supuse examinării relaţiile cu partenerii din statele cu un „regim lejer de percepere a impozitelor”. S-a decis de a simplifica la maximum modalitatea de perfectare a actelor vizând relaţiile cu firme-parteneri în state off-shore. Astfel, şi aici Tiraspolul a demonstrat că este dispus a căuta soluţii nu în colaborare cu Chişinăul, şi în genere, mai mult fără Chişinău. Participanţii la şedinţa de „guvern” au formulat ideologia nouă a contactelor externe: „este important de creat astfel de condiţii, ca partenerilor din exterior să le fie interesant a menţine relaţii comerciale stabile cu Transnistria”. Traducerea ar însemna, că Tiraspolul este dispus a propune partenerilor condiţii similare celor care le oferă statele off-shore. Întrucât asta ar apropia Tiraspolul de Chişinău?
Eu nu exclud că aplicarea metodelor off-shore ar putea compensa interesele proprietarilor, ar consolida clasa guvernamentală din regiune, dar nu va contribui la soluţionarea diferendului. Mai mult, ar demonstra că Tiraspolul, şi în condiţiile crizei, condiţionate parţial de poziţia dură a Ucrainei, poate activa fără Chişinău.