Ion Leahu: Prezența militară rusă în regiunea transnistreană. Câteva considerații

Vineri 28 noiembrie 2014.

 

Comparativ cu anul precedent, volumul de ore, consacrate pregătirii la activitatea tactică, la trageri şi obiecte speciale, s-a dublat.

Informaţia aparţine  unui comunicat a serviciului de relaţi cu mass-media a Districtului Vestic al Ministerului Apărării a Federaţiei Ruse.

Potrivit comunicatului, militarii care constituie efectivul Grupului Operativ de trupe Ruse (GOTR), au participat la 800 de acţiuni de pregătire militară, între care:

350 de exerciţii de tragere la ţintă din armele personale şi din cele, din dotarea maşinilor blindate de luptă; s-a efectuat mai mult de 300 de lecţii practice la conducerea autovehiholelor şi a tehnicii de luptă blindată, inclusiv a tancurilor.

Efectivul batalionului de pacificatori a petrecut mai mult de 100 de lecţii de pregătirea specială,  70 dintre care au avut ca subiect de studii combaterea terorismului. 

Ca o particularitate a actualului ciclu de instruire a pacificatorilor este menţionat cursul de studiere a „limbii moldoveneşti”.

Programul pregătirii conducătorilor auto a inclus rute deosebit de complicate de parcurs. În total, fiecare militar a mers căte 3000 km. Pentru a perfecţiona condiţiile de instruire a militarilor, în regiune a fost asamblat un nou tancodrom, pe o suprafaţă de 10 km. pătraţi. Sunt reînnoite utilajele şi asamblarea punctelor de tragere, ce permite intensificarea exerciţiilor şi efectuarea acestora pe timp de noapte. 

 

 

Notă.

O asemenea obrăznicie a rămas în afara atenţiei organelor abilitate de la Chişinău, cu toate că materialul nu e altceva, decât recunoaşterea ocupaţii de-facto de către trupele militare ale Federației Ruse a teritoriului unui stat suveran. Relatarea, indiferent că este foarte redusă în volum, ne indică principalul. FR nu inteţionează evacuarea trupelor sale din Republica Moldova – ba invers, acestea se pregătesc se staţioneze aici mult timp, odată ce învață şi limba localnicilor.

Potrivit punctului 4 din „Acordul cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat în regiunea transnistreană a Republicii Moldova”, trupele militare ruse, dislocate în Republica Moldova, vor respecta neutralitatea. Statutul acestor trupe, termenul şi ordinea evacuării lor vor fi stabilite în cadrul negocierilor între FR şi Republica Moldova”.

Deci, articolul dat este unicul document oficial, ratificat de Perlamentul RM, care determină statutul trupelor ruse. Statutul nu prevedea staţionare îndelungată, ci doar atâta timp cât va necesita negocierea condiţiilor de evacuare. 

Aceste condiţii au fost elaborate şi expuse în Acordurile din în 1999 la Istambul şi în 2001 la Porto, prin care Federaţia Rusă oficial s-a angajat a retrage forţele militare din teritoriul Republicii Moldova.

Numai retragerea, deplină şi necondiţionată a trupelor, este prevăzută în actele existente. Pentru ceva de altă natură nu mai sunt nici înţelegeri, nici comentarii ai acordurilor de altă dată.  

Mai mult ca atăt. În 2003, în cadrul Comisiei Unificate de Control, au avut loc studii ale modului în care se execută deciziile Acordului din 20 martie 1998, cu privire la dezvoltarea încrederii reciproce între părţile implicate în soluţionarea conflictului transnistrean. S-a decis că toate părţile – mai întâi Republica Moldova şi regiunea transnistreană, apoi şi FR, să extragă din Zona de securitate toate unităţile de tehnică blindată de luptă. Se subînţelegea că în regiune nu vor mai activa maşini blindate, nu mai vorbim de tancuri. Delegaţia FR destul de rapid a „dat uitării” această decizie a CUC şi păstrează la posturile fixe tehnică de luptă blindată.

Însă, referitor la tancuri, se declara oficial că în contingentul militar rusesc aceste tipuri de tehnică grea militară lipsesc definitiv. Serviciul de presă a Districtului militar de Veest a comis greşeală? Dar cum poţi greşi, când indici obiectul şi suprafaţa? Anterior, nu odată s-a comunicat, inclusiv de către acest serviciu, că militarii Federaţiei Ruse „au efectuat trageri din armament, cu care sunt dotate tancurile ruseşti”.

Probabil, conducerea districtului militar rus a decis că nu mai are sens a face secret din intenţiile sale de fi prezent în teritoriul  statului suveran Republica Moldova. Nici actele intenrnaţionale – Acordul din 1992, Documentele OSCE din 1999 şi 2001, nici cele ale CUC, nu mai au importanţă pentru Federaţia Rusă. Ea îşi permite un comportament pe care îl consideră util.

Chişinăul ar trebui să reacţioneze cel puţin din două considerente. Prima – declaraţia respectivă a fost difuzată cu doar două zile înainte de scrutinul electoral din 30 noiembrie 2014. Nu putem exclude, că ar fi influenţat unele straturi ale alegătorilor din Moldova.

Şi cel de a doua. Solicităm asistenţa lumii democrate, dar la ce? De ce ar trebui să ne ajute Europa să ne apărăm, dacă noi şi asemenea acţiuni evident periculoase, le  trecem cu atenţia?

 

Ion Leahu