Datele oficiale care reflectă relațiile externe, fie politice, fie comerciale, ne ajută să înțelegem multe – în special, în ce măsură afirmațiile guvernării corespund adevărului. Evident, aspectul se referă la unele state aflate în curs de dezvoltare, cărora li sunt caracteristice instabilitatea și dorința de a prezenta starea lucrurilor, din diferite motive, altfel față de cum ele stau în realitate. Cu toate că statistica e o știință foarte mult influențată de guvernare, alte forme de a urmări dinamica situației nu prea sunt. Iar în situația când cineva publică informații statistice, și insistă asupra veridicității celui publicat, dar de la o poștă se simte neadevărul, apar întrebări. Care ar fi interesul, și ce fel de interese sunt acestea, încât autorul e dispus a risca cu cinstea și onoarea? Care ar fi cazul, la care ne referim?
Referitor la starea lucrurilor în economia Republicii Moldova și a Transnistriei, au apărut două materiale, cu diferența doar de o singură zi. La 6 august curent, ziarul SCI ”Nezavisimaia gazeta” publică materialul semnat de Svetlana Gamova și întitulat ”Chișinăul și Tiraspolul au făcut schimb cu piețele”. La 7 iulie, cu diferența doar de o zi, apare informația Biroului național a RM de statistică: ”Statistică BNS: Exporturile către UE le-au devansat de patru ori pe cele din CSI. Potrivit datelor oficiale ale BNS, exporturile au crescut în prima jumătate a anului 2018 cu aproximativ 27 la sută. Adică au fost exportate produse în valoare totală de 1315,2 mil. dolari SUA. Cel mai mare impact asupra acestor cifre l-au avut exporturile către piața Uniunii Europene care constituie 68,5% fiind urmată de țările CSI cu 15,8% dar și alte țări cu 15,7%.
Țările europene care importat cel mai mult produse din Republica Moldova sunt România, Italia, Germania. În același timp s-au redus livrările în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (-29,3%), Federația Rusă (-7,8%), Belarus (-14,3%), Bulgaria (-18,2%), Irak (-24,1%), Siria (-49,3%), Uzbekistan (-44,7%), Macedonia (-49,7%).
Mijloacele de transport rutier au fost cel mai des utilizate la exporturile de mărfuri (87,0% din total exporturi), după care urmează transportul maritim (7,8%), feroviar (2,9%) și aerian (2,2%).Reexporturile de mărfuri străine au însumat 438,1 mil. dolari SUA (33,3% din total exporturi), majorându-se cu 15,6% comparativ cu ianuarie-iunie 2017.
În ianuarie-iunie 2018 importurile de mărfuri au constituit 2735,2 mil. dolari SUA, volum superior celui înregistrat în perioada corespunzătoare din anul 2017 cu 25,4%. Practic, tabloul este destul de evident.
În schimb, S. Gamova vede lucrurile altfel. Potrivit analistului de la ”Nezavisimaia gazeta”, Moldova se cere a fi admisă în Federația Rusă, pe când Transnistria deja este în Uniunea Europeană. Cât corespund realității afirmațiile Moscovei?
Prima declarație deja miroase cam prost. Se spune, că ”Moldova”, care a declarat Rusia drept punctul din care vine principalul său pericol, solicită Moscovei anularea taxelor vamale la 5-6 cele mai valoroase grupuri de mărfuri și a admite în piața rusească toate întreprinderile din Moldova. Această solicitare aparține Președintelui Dodon, care a și o făcut-o publică, dar nu se cunoaște dacă a dispus el de aprobarea Parlamentului.” La moment, potrivit S. Gamova, 60% din exportul RM este adresat UE, o jumătate din acesta o constituie reexportul (piesele confecționate din materia primă, prezentată de investitorii externi). În același timp, Transnistria, blocată (?) din toate părțile de către Moldova și Ucraina, 2/3 din produsul întreprinderilor industriale le comercializează în UE, cum a declarat Vadim Krasnoselski – fără a fi impozitată. ”Paradoxal, scrie Gamova, însă Transnistria a încăput în piețele europene mai degrabă ca Moldova, încă pe timpurile războiului din 1992. În regiune au modernizat întreprinderile și au pornit exporturile în Europa. Metal, textile, încălțăminte destul de bine se vindeau și se vând bine în continuare în UE, Canada, SUA. În Moldova industria a fost ruinată, s-a păstrat doar sectorul agrar. Tot ce se cultiva, se exporta în FR și statele CSI. Din 2014 situația s-a schimbat. Republica Moldova a semnat cu UE Acordul de Asociere și Rusia a închis ușile în fața mărfurilor moldovenești. În 2016 Moscova a acceptat practica relațiilor comerciale cu Moldova în paralel cu relațiile acesteia cu UE. În FR au plecat produsele agrare din Moldova, însă în cantități mult mai mici comparativ cu perioada precedentă”.
Comentariile noastre. Accesul pe piețele Rusiei l-a solicitat I. Dodon (cel puțin el asta afirmă) și nu guvernul sau Parlamentul RM, cărora le aparține definiția de ”pericolul principal” referitor la FR. Doi. Pe piețele europene până la conflict ajungeau două-trei întreprinderi, teritorial situate în stânga Nistrului – (TIROTEXT, ”Odema”, Floarea, apoi ”Tirpa” și ”Uzina Metalurgică”), care activau ca întreprinderi din Republica Moldova. Foarte degrabă volumul exportat al acestor întreprinderi (cu excepția TIROTEXT) s-a redus considerabil. La moment lideri ai exporurilor sunt uzina metalurgică și cea de confecțiuni (TIROTEXT). Însă volumurile sunt atât de mici, încât administrația întreprinderii mult timp a fost nevoită a elibera în calitate de remunerare pentru lucrul efectuat de muncitori, propria producție, pe care ei o vindeau zile întregi la piețele din Chișinău. Așa că, a spune că întreprinderile transnistrene domină piețele europene ar fi puțin incorect. Cât ține de taxele vamale, de neperceperea acestora de către structurile UE, ar trebui să ne amintim că nu o singură dată ne-am referit la subiect. Bruxellles-ul de mai mulți ani amenință Tiraspolul că nu îi va oferi preferințe comerciale dacă nu va moderniza propria legislație economic-fiscală (nu va introduce perceperea taxei la valoarea adăugată). Însă, din an în an numai cu promisiuni totul și se termină. Există opinii speculative, că Chișinăul intervine și convinge capitala UE să mai cedeze un an, să permită Tiraspolului a se determina cu reforma financiar-fiscală. Odată ce nu interesele statale din partea Chișinăului domină în această afacere, ea nu este pe larg dată publicității, lucru care permite unor asemenea specialiști ca S, Gamova să recurgă la improvizări.
Din altă parte, același cântec îl cântă I. Dodon. În cadrul vizitei sale în Omsk, oraș din sudul Siberiei, el a comunicat că a discutat cu Putin posibilitatea de a anula taxele vamale pentru 5-6 grupuri de mărfuri agroindustriale din Moldova. Următoarea vizită a lui în FR este preconizată pentru octombrie curent (ziua de naștere a lui Putin), și Dodon speră că, cu ajutorul lui D. Kozak, să obțină aceste modificări în relațiile comerciale cu FR. El consideră că anularea taxelor la legume, fructe, vin, conserve, ar contribui la creșterea de câteva ori a volumului exporturilor în Rusia. Dodon admite posibilitatea revenirii acestor volume la nivelul anului 2013. Gamova precizează, că acest dialog cu Moscova are loc după ce Parlamentul de la Chișinău a declarat Rusia principalul pericol asupra statului său, a interzis translarea programelor radio și TV din FR, a emisiunilor de știri și propagandă, iar Curtea Constituțională a declarat Legislația cu privire la Limba rusă, depășită de timp. Dodon a amintit că ”el personal a fost contra semnării Acordului de asociere, factor care a condiționat căderea exportului în FR timp de 1,5-3 ani, mai mult ca de două ori. După 2016 (alegerea lui în funcția de președinte) volumul exporturilor în Rusia a indicat creștere, însă pentru a atinge cotele anterioare, avem nevoie de a spori exporturile cu 80-90%.”
Conținutul situației nu este atât de complicat și politizat, cum încearcă să-l demonstreze reprezentanții FR. Dumitru Calac, expert la ziarul din Chișinău «Экономическое обозрение» explică că indiferent de faptul că producția moldovenească are succes pe piețele europene, există producători care preferă piețele din Rusia. Lor li e mai simplu, odată ce posedă limba, cunosc mentalitatea partenerilor. Suplimentar – dacă vor fi anulate taxele vamale, asta ar condiționa sporirea capacităților de concurență a mărfurilor moldovenești. Revenirea pe piețele Rusiei rămâne un obiectiv extrem de important, care nu poate fi substituit de semnarea acordurilor cu China, Turcia etc., consideră Calac. Nimeni nu subapreciază importanța unei asemenea imense piețe de desfacere. Însă, nu cu orice preț.
Gamova are o altă opinie. Ea ne amintește că după semnarea Acordului de Asociere, mărfurile moldovenești au fost admise în UE, dar nu toate. Potrivit datelor oficiale, rata exporturilor în est atinge 60% din export în ansamblu, însă 30% o constituie reexporturile, la baza cărora e ”munca ieftină a muncitorilor autohtoni”. Spre deosebire de UE, ”piața rusească e atractivă prin faptul că în ea pot fi realizate produsele obținute de fermierii moldoveni, care, în altă parte nici nu pot vinde marfa.” Acest moment de luat aminte. Rămâne de înțeles, că fructele, legumele și conservele moldovenești nu au altă piață, cu excepția celei din Rusia? Ne apropiem de un moment extrem de important în discursul doamnei Gamova. Ea afirmă, că ”anume asta – importanța pieței ruse” s-a avut în vedere în cadrul discuției lu I. Dodon cu Cecilia Manstrom, comisar european pentru problemele comerțului. Deci, Dodon argumentează importanța pieței ruse pentru RM. Iar pentru Transnistria – Președintele Moldovei a solicitat ”conservarea actualelor reguli a comerțului regiunii transnistrene cu UE”. Și anume – evitarea impunerii taxei la valoarea adăugată, ce și constituie ”comerțul fără taxe vamale”, despre care cu mândrie spune Krasnoselski. Cum am relatat – de nu intervenea Chișinăul, Tiraspolul, care nu deține metodici de a percepe taxa pa valoarea adăugată – ar fi fost nevoit să renunțe la relațiile comerciale cu UE, cum a renunțat la comerțul cu Rusia, nefiind apt a ține piept concurenței și incapabil a percepe taxa indicată. Această stare a lucrurilor, deloc nu l-a împiedicat pe Krasnoselski să declare pentru ziaristul de la ”Nezavisimaia gazeta”, că Transnistria are comerțul cu UE la direct, fără implicarea Chișinăului!? Și mai departe el a recunoscut că volumul exportului în occident constituie 37%, iar în statele Uniunii Vamale – doar 16%. Și, spre deosebire de Uniunea Vamală, cu UE ei practică comerț fără taxe vamale. Ei, fără Chișinău, de care nici nu amintește.
Liderul de la Tiraspol a menționat că el ar dori să echilibreze volumurile de export, prestate în Uniunea Europeană și în Uniunea Vamală. Europa procură mazărea congelată și semințe de porumb. FR – fructe și legume în stare proaspătă. Cât ține de produsul întreprinderilor industriale, sunt întrebate în ambele părți. La acest capitol lui Krasnoseliski nu i-a reușit a ascunde un factor extrem de important: Rusia procură dispozitivele produse în Trasnistria, pe când UE se limitează la semifabricate, cum ar fi laminatul, armătura. A făcut referințe și la textile, însă mai sus am explicat detaliat cum se obține randamentul acestei produceri.
Ce e cu totul trist, apoi poziția reprezentanților structurilor europene în RM. Dacă de dat crezare doamnei S. Gamova, apoi faptul că interesul europenilor către cele produse în Transnistria e în creștere, ar fi fost confirmat de către Petro Mihalkov, reprezentantul UE în RM, în cadrul întrunirii cu Vadim Krasnoselski. Părțile (Krasnoseliski-Mihalkov) au examinat starea actuală a relațiilor bilaterale, posibilitatea de a mai simplifica accesul mărfurilor locale în piețele Uniunii Europene. Din conținutul discuțiilor purtate, S. Gamova face concluzia, că ”s-ar urmări un anumit scop – a obține anumite compromisuri politice din partea Tiraspolului în schimb la preferințe comerciale”. Întrebat la subiect, Krasnoseliski a declarat că relațiile Transnistriei cu UE nu au conotație politică. Unica condiție – marfa trebuie se corespundă cerințelor europene de calitate. În acest scop s-au adoptat un set de legi, care vor asigura respectarea normelor europene de calitate. Astfel, probleme nu vor fi.
Rezumatul S. Gamova. Transnistria este unicul stat nerecunoscut, cu care Occidentul nu numai că poartă tratative, dar comunică, are și dezvoltă relații comerciale.
La capitolul dat putem atenționa la următoarele momente.
Occidentul nu doar poartă tratative, dar comunică cu Tiraspolul. Factorul nerecunoașterii nu mai este unul determinant, cel puțin nu este luat în considerație la nivelul proceselor cotidiene. Nu le mai încurcă a se afirma.
Nefiind fragmentați politic, ei nu trezesc nedumeriri, gen celor care apar de la pozițiile diametral opuse ale Președintelui Dodon (revenirea la relațiile exclusive comerciale cu Rusia), și a Parlamentului – declararea FR drept principală sursă de pericol. În aceste situații Tiraspolul e mai previzibil ca Chișinăul.
Evident că situația integral este folosită de ”prietenii” lui I. Dodon de la Moscova. Și deloc nu pentru a extinde comerțul Rusiei cu Republica Moldova. Glenn Grant, colonel în rezervă, expert militar din Marea Britanie, face o analiză a situației în Ucraina, tangențial apropiindu-se și de Moldova. Dlui consideră că ”capacitatea de rezistență a Ucrainei e în scădere irecuperabilă. În situația, în care mai mult de 50% de populație admiră Răsăritul (Rusia), Ucraina ar putea pierde cel puțin ”Crimeea Mare” teritoriu care și formează așa-zisa Malorosia. Procesul ar începe cu Mariupol, apoi evoluând spre Marea Azov. Respectiv, și teritoriul între Mariupol și Azov va reveni Rusiei. La etapa următoare Rusia va ”înstrăina” Ucrainei teritoriul de la Crimeea până la România (nici nu indică la Moldova), ce ar însemna că se apropie nemijlocit către hotarele cu Blocul Nord-Atlantic. Evident, Rusia, continuă colonelul britanic în rezervă, ”va tinde a obține controlul asupra Odesei (de Moldova nimic) și presupune că flota maritimă americană, prezentă în Pontic, nu se va implica”.
Acum putem face concluziile finale. Posibil realitatea e mai indulgentă, spre deosebire de cea apocaliptică propusă de colonelul Glenn Grant. Însă s-a spus principalul – Rusia are intenția de a finaliza proiectul ”Malorosia”, de a stăpâni gurile Dunării. În proces de realizare Moldova ar putea pierde nu virginitatea, dar orice perspectivă de a fi suverană și cu o aspirație europeană. De nu devine subiect al agresiunii militare, ar putea culege roadele activității clasei politice, conduse de Dodon și alde acesta. Diferența nu e atât de mare ca să ne liniștim.