Anterior am mai menţionat că autorităţile de la Tiraspol se dau extrem de îngrijorate de eventuala impunere în activitate a postului vamal “Cuciurgan”, situat la hotarul RM cu Ucraina pe segmental transnistrean. La 7 martie curent subiectul dat a fost în atenţia “preşedintelui” Vadim Krasnoselischii şi a “ministrului de externe” Vitali Ignatiev. Ambii funcţionari au apărut şi în faţa presei, fenomen (probabil) organizat pentru a demonstra importanţa evenimentului. Potrivit funcţionarilor nominalizaţi, instalarea acestui post vamal de către Ucraina şi Republica Moldova poartă un caracter exclusiv politic şi va extrage din veniturile regiunii transnistrene, cel puţin 38 milioane dolari SUA anual.
La 10 martie curent, la iniţiativa Misiunii EUBAM, problema dată a fost discutată la Odesa, cu participarea reprezentanţilor Chişinăului şi a Tiraspolului. Chişinăul l-au reprezentat angajaţii Ministerului de Exterme, ai Biroului politici de reintegrare şi ai serviciului vamal. Din partea Tiraspolului la fel au participat angajaţi ai structurilor de „externe”, vamale şi de la „ministerul de economie”. La întoarcere, participanţii la întrunire au avut posibilitatea să-şi împărtășească opiniile cu ziariştii transnsnistreni la punctul de trecere „Pervomaiscoie”, situat vis a vis de „Cuciurgan”.
Transnistrenii, înainte de a aduce careva argument, au declarat că consideră planurile Ucrainei şi a RM de instalare a postului respectiv drept o provocare serioasă, o tentativă de a destabiliza profund situaţia economică şi politică în regiune. Reprezentantul transnistrean a menţionat că instalarea acestui post se preconiza în 2016, însă datorită “eforturilor diplomaţiei transnistrene, acest pericol a fost pentru o perioadă amînat”.
Actuala situaţie Vitali Ignatiev a descris-o în modul următor: “Este un pas consecutiv care face parte din programul complex de presiuni cu caracter economic, social, umanitar, de transport, de infrastructură… Noi nu sesizăm nici o argumentare logică a intenţiilor de stabilire a controlului comun, odată ce nici în domeniul economic, nici în cel comercial, al liberei circulaţii nu vor fi obţinute rezultate pozitive. Mai mult ca atît, sunt admise acţiuni cu caracter politic neprietenoase, cînd deciziile de acest gen sunt adoptate fără invitarea Tiraspolului, în afara procesului de negocieri.” Potrivit reprezentanţilor Tiraspolului, în caz că controlul respectiv va fi instalat, vor fi încălcate mai multe înţelegeri atinse în procesul de negocieri, în special acordul reflectat în “protocolul de la Berlin” – potrivit căruia toate deciziile ce vizează reglementarea transnistreană pot fi adoptate doar la masa de negocieri. (Chişinăul permanent accepta decizii, care apoi îl incomodează). Ignatiev a accentuat că, la adoptarea unor asemenea decizii, se cere un grad de prudenţă major, avînd în prim plan interesele populaţiei.
În opinia lui Serghei Obolonic, „ministrul economiei” de la Tiraspol, în condiţiile realizării proiectului respectiv, agenţii economici transnistreni vor fi impuşi a consuma cu mult mai mult ca în prezent atît la export, cît şi la import. „Ministrul” a specificat că situaţia nu se reduce doar la cele 38 milioane dolari – pierderi calculate. Ar fi vorba de o blocadă completă a regiunii, de un risc enorm la capitolul „securitatea alimentară” ca urmare a înţelegerilor care au avut loc la „spatele nostru”. Obolonic a mai indicat că traversarea postului va fi condiţionată de plata unor taxe suplimentare vamale, volumul cărora ar putea constitui 2 milioane dolari SUA. Integral, percepţiile survenite ar putea înnăbuşi antreprendiatul individual. Careva explicaţii partea moldovenească nu ne-a prezentat. Deci nu am înţeles care este scopul măsurii, cum ea ar putea schimba situaţia spre bine. Din contra, reprezentantul RM ne-a confirmat că s-ar putea ca controalele să se dubleze. Neapărat vor apare probleme ce derivă de la diferenţierea legislaţiei şi normelor vamale. În Transnistria agenţilor economici li se permite traversarea hotarului fără a declara marfa în volum de 1000 dolari SUA, pe cînd în Moldova, doar 300 dolari.
Pentru a efectua practica de întreprinzător, agentul economic transnistrean ar trebui să devină agent economic în Moldova, inclusiv acceptând cetăţenia, ceea ce e costisitor şi îndelungat.
La acest capitol considerăm necesar a ne opri. A comentat momentul dat reprezentantul Moldovei sau nu, nu se cunoaşte, însă situaţia diferă de cea creionată de Obolonic. Nimeni nu cere neapărat cetăţenia RM pentru agenţii economici, cu tote că procedura nu e birocratizată, dar încă ceva zile în urmă mai era şi gratuită. Cît ţine de acceptarea evidenţei economice în RM, la fel nu e nici o problemă. Absolut toţi exportatorii în UE (şi importatorii) sunt înregistraţi în Moldova, plătesc taxele, care apoi se restituie. Aşa că „domnul ministru” a cam denaturat situaţia.
Afirmaţiile ce urmează, la fel merită o atenţie specială. Obolonic declară că, la postul respectiv, ar putea fi create obstacole persoanelor fizice care practică importul în regiune, că mai mult de 50 de persoane de acest gen ar fi figuranţi în dosare penale. 50 de persoane nu este o majoritate din cîteva mii, şi intentarea dosarelor penale are, fără îndoială, o argumentare respectivă. La acest capitol „ministrul” Obolonic a deschis cărţile: stabilirea postului ar deveni un obstacol serios la circulaţia şi transportarea ilegală a mărfurilor, lucru care mai mult ca altele îi preocupă pe cei de la Tiraspol. Şi, ca se sperie opinia publică, „ministrul” a mai adăugat că acest post este situat în afara zonei de securitate, în afara controlului de către „anumite documente” – factor care şi formează provocarea sporită. „Există riscuri de apariţie a tensiunilor între reprezentanţii Ucrainei, Moldovei şi a Transnistriei în procesul de traversare a hotarului în afara zonei de securitate, unde aceste traversări sunt clar reglementate”.
Nu, domnul Obolonic, în zona de securitate nu mai există nici o reglementare legală. Situaţia o dictează brutal reprezentanţii Tiraspolului, masiv susţinuţi de forţele armate ale FR. Agenţii economici din dreapta Nistrului (în unele cazuri şi cei din stînga) sunt absolut fără drepturi în faţa efectivului posturilor de grăniceri, de vamă, migraţionale etc. Prezenţa pacificatorilor de la o vreme nu mai este elementul stabilizator, odată ce sunt numeroase cazuri cînd însuşi pacificatorii au devenit victime ale acestor structuri. Evident, cel mai des sunt supuşi presiunilor reprezentanţii contingentului RM, mai puţin ai Ucrainei şi OSCE, şi, cît nu de mirare, dar au fost şi cazuri de atac la adresa pacificatorilor din FR. Toate temerile Tiraspolului legate de acest post sunt evidente: pe teritoriul Ucrainei ei nu vor mai avea posibilitate să dicteze condiţiile traversării punctului de control, nu vor putea percepe ce doresc şi cît doresc. Nu vor mai putea intra în cîrdăşie cu lucrătorii ucraineni, anterior destul de indulgenţi la acest capitol, şi nici efectua acţiuni de contrabandă de orice dimisiuni. Şi, la rîndul său, a ascunde diferite infracţiuni, descoperite din imprudenţă.
Vitali Ignatiev, „ministrul de externe”, a reiterat afirmaţiile sale potrivit cărora Moldova şi Ucraina tind a aplica aspectul economic unor acţiuni evident politice. El a ameninţat că, în cel mai apropiat timp, vor avea loc întruniri cu reprezentanţii FR şi a Ucrainei. Ei vor, a spus Ignatiev, să obţină explicaţiile Kievului referitor la raportul statutului Ucrainei în calitatea sa de stat-garant, asupra acţiunilor la postul „Cuciurgan”. Potrivit lui Ignatiev, odată ce proiectul este realizat cu suportul financiar a Uniunii Europene, cu o participare activă a Ucrainei, apoi, în caz că asemenea acţiuni subversive nu vor fi finalizate, va apare întrebarea eficienţei actualului format de negocieri în problema diferendului nistrean. Partea transnistreană, a continuat Ignatiev, accentuează şi la faptul că consecinţele acţiunii date vor afecta nivelul de trai al populaţiei, ce ar însemna reducerea gradului de încredere reciprocă şi din eficienţa procesului de tratative. Pentru a nu admite consecinţele indicate, Ignatiev a comunicat că Tiraspolul va apela către participanţii la procesul de negocieri.
Probabil, nu a fost cazul, însă delegaţia RM urma neapărat să utilizeze momentul pentru a solicita explicaţii referitor la motivele umilinţei la care sunt supuşi zilnic sute de persoane la posturile de control transnistrene, instalate ilegal în zona de securitate.
O altă problemă, soluţionarea cărei este tratată la Tiraspol drept o prioritate primordială, este cea a circulaţiei trenurilor. Tiraspolul intenţionează să obţină permisiunea Chişinăului asupra unei scheme de circulaţie, care ar evita teritoriul RM. Kievul la acest capitol se arată indiferent: cum vă veţi înţelegeţi cu Chişinăul, aşa şi vor circula trenurile. La 1 martie curent Vadim Krasnoselischii a efectuat o întrunire specială cu Vitalie Ignatiev, în cadrul căreia a fost examinată problema circulaţiei trenurilor. Activitatea feroviară este reglementată de Protocolul din 2012, semnat în cadrul formatului „5+2”, care conţine careva impedimente absolut inadmisibile pentru Tiraspol. În special – la moment mărfurile importate de regiune, sunt supuse procedurii de devamare fără prezenţa serviciului vamal transnistrean. Asta pe ei deloc nu-i aranjează. Însă Chişinăul nu acceptă modificări, ceea ce şi provoacă nemulţumirea Tiraspolului. În cadrul acestei discuţii, reprezentanţii Tiraspolului au formulat o nouă tactică în problema urmăririi penale a cetăţenilor din RM. S-a declarat că Transnistria, pentru a reduce din acutizarea problemei, este dispusă a examina posibilitatea aplicării unui moratoriu asupra intentării dosarelor penale, aşteptînd ca şi Chişinăul să procedeze la fel. Deci, s-a demonstrat că dosarele penale intentate nu au o bază juridică ci doar una tendenţioasă, fie politică, fie de altă natură. Vom vedea, cum va replica Chişinăul.
Nu se exclude că, pentru o perioadă, problemele postului vamal, a căilor ferate, a dosarelor penale să treacă la planul doi, cedînd unora mai importante. În februarie curent în visteria oraşului Tiraspol au fost încasate doar 15,8 milioane ruble, pe cînd doar suma necesară pentru plata pensiilor şi salariilor echivalează cu 18 milioane (suma salariilor constituie 17,3 milioane). Tiraspolul a fost nevoit să apeleze la „sursele republicane” pentru a-şi onora datoriile. Tiraspolul este cel mai mare oraş, în care activează cea mai extinsă bază de impozitare. Din moment ce şi acest oraş a devenit incapabil de a-şi onora obligaţiunile, de restul regiunii nici nu avem ce vorbi. O mare parte a veniturilor o constituie impozitele la venituri a persoanelor fizice şi plata pentru patente a întreprinzătorilor mici. Reducerea acestor plăţi înseamnă doar că se micşorează numărul plătitorilor. Numărul deţinătorilor patentelor s-a diminuat de două ori comparativ cu anul precedent. Lumea pleacă ori nu mai consideră profitabil practică businesului mic. Pentru conducerea oraşului Tiraspol, aflată în căutarea surselor de plată a pensiilor, au devenit importante şi sume de 200 mii ruble (anterior mizere), care le -au reuşit a le economisi.
În acestă (destul de complicată pentru Tiraspol) situaţie, regiunea va fi vizitată de Grigore Karasin, prim-viceministru de externe a FR. Cum i-a comunicat lui Krasnoselischii Farid Muhamedşin, ambasadorul FR în RM, la 13 martie curent Karasin vine la Tiraspol. Evident că la exterior vizita va fi ambalată în probleme ce ţin de reglementarea transnistreană, de negocieri, de activitatea subversivă a Ucrainei şi Moldovei faţă de Transnistria (postul de la Cuciurgan).
Însă, nu putem trece cu vederea încă două informaţii, care neapărat vor apare ca subiecte în discuţiile la Tiraspol, sau o vor influenţa.
La 3 martie 2017 Agenţia de ştiri „Reuters” a comunicat că în Siria a fost grav rănit general- maiorul Petr Miliuhin, şeful direcţiei de pregătire de luptă a Districtului militar de Vest a Ministerului de Apărare a FR. Nu ne ar fi interesat noutatea, dacă nu am fi ştiut că Districtul de Vest este cel din componenţa căruia fac parte şi GOTR, şi contingentul de pacificare, dislocate în Republica Moldova. Odată ce la acţiuni de luptă în Republica Siriană participă comandanţii districtului, ar putea participa şi efectivul? De altfel, care ar fi scopul a instrui acest efectiv la subiecte care, nici pe departe nu au nimic comun cu specificul localităţilor unde se află aceste unităţi militare, şi al misiunilor exercită (paza depozitelor)? La 4 martie curent efectivul de cercetaşi al GOTR a efectuat aplicaţii, avînd ca misiune subiecte speciale (nu se comunică, care anume), în condiţii unor suprafeţe cu accesul complicat, acoperită cu păduri şi mlaştini. O altă misiune exercitată în teritoriul Moldovei consta în bruierea sistemului de comunicaţii al „inamicului”, aplicând mijloacele radioelectronice din dotare. De asemenea mijloace de control radioelectronic nici GOTR, nici contingentul de pacificatori nu dispuneau la momentul semnării acordului din 1992 şi apoi, cînd se verifica de către verificatorii internaţionali în cadrul Acordului de limitare a armamentului convenţional în Europa. Apariţia acestor mijloace ar putea fi subiectul unor studii speciale în cadrul CUC sau şi a formatului „5+2”. Noi trebuie să ţinem cont de faptu, că bruierea telecomunicaţiilor „inamicului” se efectuează înainte de atac. Care ar putea fi direcţia acestuia?
Articolul este publicat în cadrul proiectului „Dosarele conflictului transnistrean. Soluții pentru dezvoltarea societății pe cele două maluri ale Nistrului” este finanțat de către Ministerul Afacerilor Externe (MAE) prin programul României de cooperare pentru dezvoltare (RoAid) și implementat cu sprijinul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) – Centrul Regional pentru Europa și Asia Centrală.
