Ion Leahu: Poate deveni Transnistria parte componentă a Republicii Moldova?

Chișinăul vede realizarea  diferendului nistrean prin reintegrarea necondiționată a țării: teritorială, economico-financiară, legală, militară etc. Este firească o asemenea abordare a problemei, cu alte variante ne-am confruntat de a lungul perioadei de la 2 septembrie 1990. Cum am avut posibilitatea să conștientizăm și faptul că, pentru a realiza aceste aspirații nobile, nu e deloc suficient doar dorința Chișinăului. Voința populației din regiune ar fi una decisivă.  La moment nu avem posibilitatea a efectua un sondaj sociologic, pentru a aprecia această disponibilitate, dar vom apela la mai multe aspecte indirecte și vom încerca să formăm un tablou al factorilor, care domină în societatea din stânga Nistrului. De aici vom deduce – sau nu –dacă aspirațiile integraționiste de la Chișinău au careva șanse. Cu ocazia unei date de la ”formarea rmn”, AS ”Novosti pridnestrovia” publica între 1 și 2 septembrie curent  mai multe materiale la subiect, la care și vom apela, nu fără anumite rezerve la capitolul nivelului de credibilitate.   

Potrivit lui Vadim Krasnoselischii, la începutul anului curent, economia regiunii trecea printr-o criză totală: deficitul bugetar atingea 20% din produsul intern brut; rezervele valutare și angajamentele bancare constituiau minus 42 milioane dolari SUA, fenomen care a condiționat degradarea integrală a economiei regiunii. În ultimii doi ani volumul producției în industrie a scăzut cu 20%, exportul cu 26%, importul cu 47%, circuitul mărfurilor în comerț. Liderul de la Tiraspol a declarat că, datorită măsurilor întreprinse, industria locală a demonstrat tendință spre creștere. În total creșterea este fixată la nivel de 31%. În special: în metalurgie – 79%, prelucrarea metalului 48%, industria materialelor de construcție – 9%, cea ușoară – 10% și alimentară – 14%. S-au redus schemele gri, aplicate în activitatea întreprinderilor, ceea ce ar fi condiționat suplinirea contului special pentru gaze cu 200 milioane ruble.  Cu 2% a crescut exportul din regiune, în special cu 50% exportul în FR. Ar fi fost create noi locuri de muncă: în agricultură – 400, în industria ușoară – 100 și 1500 de persoane au lansat propria afacere.

Cifrele sunt relative. Pentru a le cunoaște importanța, ar fi bine de știut cu ce comparăm. În raportul de sărbătoare a lui Krasnoselischii aceste date lipsesc. Dar e important alta. Succesele sunt derivate direct de caracterul conducerii politice. Astfel, sistemul nici pe departe nu este unul pe deplin economic, nici aproape de piață. Este prima concluzie, de care  vom avea nevoie pentru a face concluziile finale.

Situația în industrie e cam așa, cum a prezentat-o Krasnoselischii. Principala unitate industrială –uzina metalurgică de la Râbnița, utilizează nu mai mult de 50% din capacități. În 2016 uzina a expediat beneficiarilor 167 mii tone de metal, în 2017 – 190 mii. Sunt date destul de modeste, în special dacă se ține cont de datoriile față de instituțiile bancare, care constituie 31 milioane 700 mii dolari SUA, uzina având posibilitatea de a rambursa doar 234 mii timp de doi ani. Activitatea altei întreprinderi industriale importante –  Centrala electrice de la Cuciurgan, totalmente depinde de politica Chișinăului. Contractul cu dreapta Nistrului asigură și existența centralei, și existența sistemului financiar-bancar în regiune. La moment livrarea energiei electrice este preluată, însă pentru cât timp – nu este clar.

O altă ramură importantă a economiei regionale este agricultura, însă în actuala stare a ramurei, ea nu este capabilă a valorifica potențialul existent. Potrivit estimărilor efectuate de către banca locală ”Eximbanc”, este necesar a modifica structura produsului în domeniu. La moment, potrivit sursei, din cele 198 mii ha. ce pot fi utilizate, 90% sunt folosite la creșterea cerealelor. Speciile nu necesită mari investiții, însă nici nu aduc venituri, comparabile cu cele, ce ar putea asigura creșterea fructelor și legumelor. Pe timpurile URSS în regiune aproximativ 30% din teritoriile agricole au fost decernate viilor, livezilor și legumăritului. Dacă s-ar reveni la acest raport funciar, agricultura ar fi asigurat nu actualele 70 milioane dolari venit, dar 600 milioane. 

Suma dată ar fi una comparabilă cu venitul de la exportul energiei electrice. Însă, pentru a efectua o asemenea modificare, agricultura are nevoie de investiții în volum de 1 miliard de dolari SUA. Încă cca. 150 milioane dolari vor  fi necesare întreprinderilor în calitate de capital circulant. Situația e fără o perspectivă reală, odată ce integral toate băncile transnistrene ar putea investi doar 370 milioane dolari SUA, renunțând la oricare alte domenii. Unica variantă ar fi cooperarea cu FR, obținerea creditelor în schimb la exportul garantat a legumelor și fructelor. Însă băncile rusești nici nu examinează problema, dat fiind riscurile prea mari în condițiile statutului politic incert a regiunii. Astfel, problema eficienției economice a demonstrat necesitatea obținerii de către regiune a unui anumit statut politic. Doar în cadrul acestuia sunt posibile garanțiile pentru investori și, respectiv, perspectivele dinamicului pozitiv în economie.

Definitivarea statutului nu are prea multe variante. Primul – reintegrarea în spațiul politic al RM. Cel secund – obținerea suveranității prin recunoașterea de factorii externi. La moment, Tiraspolul activ promovează teza independenței. În alocuțiunea sa de la 1 septembrie curent, Krasnoselischii a promis, că ”va face totul posibil, ca transnistrenii să trăească într-un stat recunoscut și independent”. În interviul acordat AS ”Novosti Pridnestrovia” el a afirmat că ”recunoașterea Transnistriei ar fi o problemă tehnică; că conducerea regiunii dispune de totul necesar pentru a obține recunoașterea. E cazul de a lucra și a înainta în direcția dată.” Liderul transnistrean a ales un exemplu destul de specific, pentru a exemplifica eficiență acestei activități a ”guvernării transnistrene”. El a declarat că foarte activ se modifică armata regiunii, devenind mult mai atractivă pentru satisfacerea serviciului militar, ca anterior. Militarii practică, de facto, serviciu adecvat celui civil, fiind angajați de la 8 dimineața până la l8 seara. Studenții au posibilitatea a-și continua studiile prin corespondență, din contul ”statului”. El a mai făcut o declarație, care, probabil, a fost făcută din greșeală.

Krasnoselischii a declarat că, în timpul apropiat, ei vor completa în conformitate cu statele toate unitățile militare ale Forțelor Armate și a organelor de menținere a ordinii publice. Pentru a înțelege importanța acestei declarații, este cazul de menționat că, de-facto, forțele armate ale regiunii activau în componență redusă. Fiind formate din 4 brigăzi de infanterie, una de artilerie, una cu destinație specială și câteva unități specializate, cum ar fi tancuri, antiaeriană etc, situația reală era alta. De-facto, brigăzile sunt prezentate de batalioane cu excepția celei cu destinație specială.  Dacă se încearcă a completa unitățile militare cu efectiv în conformitate cu statutul acestora, vor fi necesare triplarea numărului de recruți și alocarea sumelor enorme de bani la întreținerea acestor forțe. Asemenea modificări necesită explicații, la care vom recurge ceva mai târziu.

Existența regiunii ar putea în continuare asigurată de asistența multilaterală din partea FR. Întrucât asemenea aspirații ar fi întemeiate, încercăm să înțelegem din discuțiile purtate de către Vadim Krasnoselischii și Artem Turov, deputat în Duma de Stat a FR, venit la Tiraspol cu ocazia deschiderii unei scoli de cadeți. Discuțiile s-au redus la trei probleme, asupra cărora, probabil, se extinde competența deputatului. S-a discutat despre acordarea cetățeniei FR, acordarea capitalului mamelor și asigurarea medicală. Cu cetățenia probleme nu mai sunt, proiectul de lege deja e în Dumă; capitalul mamelor e pe soluționare, de ar fi bani. Tiraspolenii propun a consuma aceste surse pentru studii în universitatea locală, ce ar putea fi acceptat de Moscova. Cât ține de asigurarea medicală, careva promisiuni nu au fost făcute. Deci, acesta e șirul problemelor, lansate de ”transnistreni” și examinate cu înaltul oaspete. Indiferent de prea modeste promisiuni, deputatul din FR a declarat că vor continua lucrul în Transnistria, odată ce ea constituie o parte din ”lumea rusească”. În timpul apropiat, a comunicat pentru mass-media deputatul Turov, la Tiraspol va fi inaugurată filiala structurii ”Rossotrudnicestvo” – o instituție de propagandă a FR, care va derula mai multe proiecte umanitare în regiune. Deci, avem o situație ce ține de o dată marcantă, cu care prilej se fac anumite cadouri. FR de data aceasta a venit fără cadouri importante.

Unicul care cere merită atenție, a fost inaugurarea școlii de cadeți la Tiraspol, la festivitățile prilejuite, a participat și deputatul Artem Turov. Deci, este o școală specializată, destinată pregătirii viitorilor ofițeri. 208 băieți vor învăța în clasele 5-9, ca mai apoi să alegă calea militară, plecînd la școlile de profil, sau cea civilă. Din alocuțiunea lui Krasnoselischii spicuim careva momente importante. El a declarat că absolvenții scolii de cadeți vor fi bine pregătiți din punctul de vedere ideologic, vor ști clar ce este Transnistria. O să se simtă discipoli ai legendarului mareșal rus Suvorov. Și încă una – lansând această școală, Transnistria a adus la un sfârșit logic sistemul universitar și preuniversitar de pregătire a cadrelor pentru departamentele de forță, inclusiv structurile de asigurare a ordinii publice. În telegrama cu ocazie, Dmitrii Rogozin a menționat că deschiderea acestei instituții a consolidat și mai mult relațiile apărătorilor hotarului de sud-vest a ”patriei noastre”. Școala de la Tiraspol va ocupa locul de onoare alături de școlile din Moscova, Sankt-Petresburg, Tula, Ulianovsc, Kazan, Ecaterinburg, Ussurisc, Perm, Caucazul de Nord. Deci, la acest capitol, Rogozin deja a integrat Transnistria cu FR.

La 1 septembrie curent, Vitalie Ignatiev, șeful departamentului de externe a avut o întrevedere cu reprezentanții fondului Bell din Germania, cu care au discutat mai multe aspecte de colaborare. Prilejul a fost utilizat pentru a declara că, la moment, RFG este cel mai important partener al relațiilor comerciale externe a Transnistriei.  Oaspeții s-au interesat de istoria Transnistriei, de aspectele de drept ale existenței acesteia, de relațiile cu Moldova. Indiferent ce le-au spus cei de la Tiraspol, important e faptul că asemenea vizite au loc, că ele la direct consolidează societatea transnistreană și reduc considerabil din potențialul integrării.

Aș putea face careva generalizări. Starea economică a regiunii e precară, însă perspectivele de redresare sunt nesemnificative. Resurse interne nu sunt, potențialul băncilor este absolut limitat, cele externe nu prea au de unde veni. Dar e important și alta: incapacitatea de a perfecționa economia duce nu numai la conservarea actualei stări de imperfecțiune, dar la degradare. Va trece ceva timp și întreprinderile locale nu vor putea produce nimic ce ar putea fi propus pe piețele din exterior.

La fel de lipsite de perspectivă sunt și lucrurile în agricultură. Aici, însă, există un aspect care e foarte interesant pentru Chișinău. Tiraspolul, contrar afirmațiilor, ar putea accepta proprietatea privată a pământului și deschide drumul investițiilor private în domeniu. În acest caz neapărat va apare problema terenurilor fermierilor din RM.

Se declară că multă atenție se acordă forțelor armate. S-a format sistemul de instruire, este pregătirea cadrelor. Se așteaptă completarea unităților militare cu cadre la nivelul denumirilor: brigada – trei batalioane. Batalionul – trei companii. Și asta în detrimentul posibilităților prea modeste ale economiei locale. Posibil, anume aceste aspecte sunt abordate în cadrul întrunirilor cu demnitarii de la Moscova. Pe cît e și evident, că în actuala agendă a ”guvernării” de la Tiraspol nu este loc pentru tratative serioase referitor la integrare cu Chișinăul. Să sperăm că structurile și persoanele abilitate văd acest lucru.